5,168 matches
-
petites vieilles du jackpot". Nimic mai contrastant decît prezența într-o sală de jocuri a unor bătrîne elegante, venite să-și ofere o plăcere modestă, deși uneori profitabilă. Muzica prea tare, cuvintele într-o limbă pe care n-o înțeleg, agitația din jur nu le împiedică să urmărească împietrite jocul. Nici cînd izbutesc să cîștige nu-și manifestă bucuria. De altfel, nu au cui să o mărturisească. Momentul în care "inima lor a bătut mai repede" este mai curînd o supoziție
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
să anticipeze reacții, în felul în care spune o replică sau alta, frica își îmbogățește fațetele. Rigoarea nu exclude inventivitatea și amîndouă pun pe scenă țoapa tipică din orice colțișor de lume. Darămite din Balcani! Supralicitările partenerului său Dan Condurache, agitația peste margini și de multe ori fără măsură, diluează consistența acestui personaj labil și unsuros, laș și "curajos" și riscă să ducă spectacolul spre o zonă ieftină. Pe de altă parte, sînt scene unde stilul acestui actor cu roluri memorabile
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
privată și viața secretă. Primele două nu l-au interesat (spune autorul), doar a treia a fost ținta principală a scrierii lui. Viață secretă înseamnă vis, subconștient, obsesie, tot ce este incontrolabil, ce nu poate fi construit. Țărănușul speriat de agitația orașului se lipește cu spatele de un zid și rezolvă astfel două dimensiuni, cea publică și cea privată. Pericolul dinăuntru este imposibil de prevăzut. Într-un vis oglinda se transformă în zid: "Mă aflam dinaintea unei oglinzi care se pietrifica
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
Marina Constantinescu Un interval important pentru oamenii de teatru este acela pe care îl propune un festival. Atunci energiile se adună altfel, în mod teoretic, se trăiește în atmosfera excitantă a ficțiunii, a irealului, a nocturnului. Agitația celor implicați creează senzația unei emulații spirituale. De multe ori, reală. Oricîte acțiuni paralele, bogate și ofertante, se desfășoară într-un festival, axul este selecția spectacolelor. Ea este miza acestui interval, esența lui, ceea ce atrage, stîrnește discuții, polemici, invidii chiar
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
o poveste cu care s-ar mîndri orice mare literatură: " Toți oamenii par că mor atunci cînd li se oprește inima și nu mai respiră, dar nu se putea ca ei să moară de tot, imediat, să nu mai simtă agitația din jurul lor, pregătirile pentru înmormîntare, s-audă plînsetele, vorbele, bufniturile ușilor. Atîta doar că treptat-treptat simt tot mai puțin, aud tot mai slab, trec din moartea aparentă în moartea cea adevărată și la două zile după ce-au încetat să
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
urmărește cu gura căscată. La propriu. Dacă n-ar fi porcii și sîngeretele, nici că s-ar mai desprinde de lîngă această ființă ciudată. Să faci tot atît de mult zgomot ca și porcii? Să fii bruiat de grohăitul și agitația rîtului lor în troacă? Două perspective diferite, două situări diferite, două modalități de a fi privit și de a privi: Bruscon și Hangiul. Amîndouă, împreună, paradoxul în care trăim, nimicnicia, deșertăciunea, zădărnicia. Aproape două ore, un actor, Bruscon-Iureș se agită
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
care le adăposteau negoțul. Cizmari și cizmării, remaieuze și "Remaiem ciorapi", croitori și croitorii. Undeva pe stînga, în capul străzii Temișana care coboară spre Radio, pe Popa Tatu stă scris pe o firmă nemodernizată CROITORIE. Eu căutam țigări, cu o agitație îngrijorătoare, de drogoman. Mă fîțîi prin zonă. În cele din urmă întreb, pe cineva din cartier, unde pot găsi. Îmi arată croitoria. "De ce nu spune, mai bine, că nu știe?" mi-am șoptit, iritată, în barbă. Și totuși, mă apropii
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
trăda continuitatea unor motive, riguros în construcția imaginii fără a neglija forța de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul este, în esență, un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
un concert, în care se cîntă Beethoven și Lizst, deși muzica e lină și melodioasă (sau poate din chiar acest motiv), izbucnește în plîns. După care, ajuns acasă, îi scrie, lucid, aceluiași Köselitz. "Te rog vino...". Ștabul de la Propagandă (și Agitație), mare ronțăitor de semințe (v. Feuerbach), îi pregătise lui Ghiță Dej o masă trăznet: țiganii diblari fuseseră urcați în copacii livezii. Păsări cîntătoare. Paradis terestru. Agonicul Luchian își amîna, eroic, dezordinea finală prin legarea pensonului de dreapta-i neascultătoare. Cea
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
București, ochii mi-au căzut pe un afiș care anunța un spectacol în Amfiteatrul unde de obicei se țin cursurile pentru studenții de la Medicină, prelegeri medicale ș.a.m.d. Prima oară mi s-a părut că nu citesc bine, dar agitația din jur m-a dezmeticit: doctori, asistenți, bolnavi se îndreptau spre locul în care teatrul le vestise întîlnirea atît de inedită. Terapia prin artă s-a aplicat și la noi, ca și în Occident, în școli și orfelinate, aziluri sau
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
sa, citând-o în mod repetat și creând impresia că o întreagă armată de susținători îl urmează. Până la urmă, chiar așa se și întâmplă. Impresia de participare numeroasă atrage prin ea însăși noi participanți. George Pruteanu se pricepe să întețească agitația, în mijlocul căreia se simte foarte bine. Din carte mai reiese că autorul are un demon al contrazicerii, demon care, în cazul lui, reprezintă o achiziție de dată recentă. Până nu demult, el era un pedagog - mai exact spus: un scriitor
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
cu uscatul printr-un podeț, destul de nesigur. Aici se consumă totul. Pe această insulă, expresie a solitudinii asumate, izbucnește vulcanul din fiecare. Trambalarea din casă afară și invers, un du-te-vino amețitor și nu mereu cu sens, este prelungirea vizuală a agitației din noi, insule plutitoare care-și mai aruncă puntea spre cîte o bucățică de pămînt. Funcția acestui chioșc este multiplă, exploatată la maximum și eficient. Chioșcul este refugiu, este departe de ochii celorlalți, aici se bea ceai sau vodcă, ziua
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
oraș a perturbat minți și ritmul clar al trecerii timpului, agresîndu-i pe cei trei muncitori ai moșiei: Sonia, Vanea, Marina, dădaca cea bătrînă. Ziua s-a mutat noaptea și invers. Se bea ceaiul la prînz, iar noaptea e cuprinsă de agitație. De ce? Pentru că așa vrea profesorul. Cine este Serebreakov? Un impostor, un ratat desăvîrșit, un ipohondru, un vampir care-i suge de energie pe ceilalți, care își chinuie familia în numele titlurilor sale. Acest bătrîn obosit și hachițos este viu și extrem de
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
izbînde, este Silvia Codreanu în Casandra. Pare că toată lumea a poposit mai mult lîngă acest personaj, de la costum și machiaj, pînă la cele cîteva nuanțe ale disperării, ale culpelor, ale unei iubiri contorsioante. Din păcate, și aici o prea mare agitație manifestată aproape de fiecare dată la fel ar fi trebuit epurată de surplusuri, de creste prea mari. Senzația, la sfîrșitul reprezentației, mi-era destul de limpede: am asistat la un preludiu, la un exercițiu pregătitor, la ceva ce ar putea anunța un
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
nesfîrșite, proaste, lacrimogene, ignorarea culturii, amenințarea teatrului prin forme facile și superficiale de pseudocultură. Accentele S.F., pe care dramaturgul le aduce și în alte piese, absurdul, grotescul, hilarul, nespeculate în reala dimensiune pe care o au, rămîn mofturi, aiureli, zgomote, agitații zadarnice și conduc spectacolul spre un registru minor. Nu mai vorbesc de lipsa practic de soluție regizorală, și scenografică, de care suferă realizarea și nici de greșelile stupide care sînt presărate: este pană de curent, se vorbește despre asta, se
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
-o și pe care fiecare personaj o are, potențial, în desenul lui Kovacevic. Lipsa dinamismului articulării scenelor, situațiilor, tensiunilor, a invadării neprevăzutului în variate ipostaze, lucruri pe care piesa le are din plin, generos, afectează și jocul actorilor care, în ciuda agitației, este static, monocord, repetitiv în mijloace. Piesa în sine este și un pretext, provocare plină de ludic și umor pentru imaginația unui regizor. Din păcate, de data asta n-a fost să fie. Oricum, "the show must go on", spune
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
președinție. Am declarat-o cu jumătate de gură, nu fiindcă nu aș fi sigur de ce vreau sau de ce cred eu, ci fiindcă nu sînt sigur de ce vor și cred colegii mei, scriitorii. Totodată, fiindcă am intrat la bănuieli: în toată agitația n-am băgat de seamă să fi apărut idei noi, proiecte de schimbare, planuri, cum se zice, de viitor. Deși actualul statut este ilegal și impropriu, n-am remarcat intenția cuiva de a-l ameliora. În afară de sugestia, care mă lasă
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
Într-o zi, însă, va trebui să-mi răspund la o întrebare care mă chinuie: dacă a meritat războiul nebunesc cu cenzura, cu securitatea, dacă au avut vreun rost riscurile, nu puține, la care m-am supus, frica, durerile, toată agitație teribilă întinsă pe mai bine de patru decenii. Conștiința îmi zice da, realitatea culturală și politică postrevoluționară mă contrazice. Pînă voi ajunge la o concluzie, căci mă simt departe de un răspuns ferm, voi scrie doar pentru mine și fără
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
pe mîna cărora aș merge. Am mari îndoieli și în privința lecturii, și a culturii în general, a celor ce s-au pronunțat cu atîta siguranță. Cînd vor fi avut timp acești tineri și nu numai tineri, dată fiind confuzia și agitația postrevoluționară, cînd marile energii s-au cheltuit pe străzi sau în gazetărie, să parcurgă întreaga literatură română? De asta să fi optat pentru unele cărți care, vorba Orianei Falacci, încap într-o pudrieră? Ca să te pronunți cu responsabilitate și respect
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
de cultură ale Parlamentului sîntem făcuți antiromâni și nimeni nu se revoltă, ni se taie fondurile și ni se reduce personalul, iar marii patrioți continuă să plîngă Basarabia fără să miște un deget... Ce credeți despre societatea românească de azi? Agitația de care e cuprinsă ține doar de dezordine sau îi exprimă vitalitatea? Ce tipuri umane noi și ce situații existențiale caracteristice acestei perioade pot prezenta interes pentru un scriitor? Uneori am sentimentul unei forfote teribile și inutile. Ai impresia că
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
revistă scrisă de George Panu". În 1888, după ce la alegeri izbîndesc mai toți fruntașii opoziției, cade guvernul I.C. Brătianu, succedîndu-i, cum spuneam, guvernul junimist Th. Rosetti. Părea că, politic, țara s-a liniștit. N-a fost așa. Bacalbașa apreciază că "agitațiile cele mari din București au dus, ca întotdeauna, agitația la sate". Și, ca dovadă, citează faptul că răscoalele țărănești au început în apropierea Capitalei. N-a avut dreptate. Răscoalele țărănești, din primăvara lui 1888, au avut, în fapt, profunde cauze
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
alegeri izbîndesc mai toți fruntașii opoziției, cade guvernul I.C. Brătianu, succedîndu-i, cum spuneam, guvernul junimist Th. Rosetti. Părea că, politic, țara s-a liniștit. N-a fost așa. Bacalbașa apreciază că "agitațiile cele mari din București au dus, ca întotdeauna, agitația la sate". Și, ca dovadă, citează faptul că răscoalele țărănești au început în apropierea Capitalei. N-a avut dreptate. Răscoalele țărănești, din primăvara lui 1888, au avut, în fapt, profunde cauze sociale, atrăgînd atenția noului guvern că starea socială a
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
nu există și nu va exista vreodată sau nu va fi atins, pentru că nemișcarea e un non-sens. Dorim repausul veșnic; însă nu vom ști ce proces va începe iarăși abia atunci. Fiindcă moartea e o accelerare fantastică a celulelor; o agitație fantastică. Ea, despre care se zice că ar fi, în fine, odihna absolută!... Surîsul senin al morții, dragul meu, este doar o mască, un surîs de politețe, mă-nțelegi?"...Brummer era în vervă. Ca atunci cînd îl văzuse prima dată
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
solzii colorați țipător, care se rotește leneș, la numai două palme distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit de observarea agitației din sala de așteptare și cuprins de un fel de toropeală, ca și cum ar fi stat ore întregi în fața unui televizor. El ascultă de îndemnul "tipului turbulent" și merge, împreună cu el, la un restaurant de peste drum, La Costiniu, unde face cunoștință
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
se prezintă el astăzi, computerul este un foarte prost instrument de lectură. Care consideri că sunt cele mai interesante direcții ale prozei italiene și în general occidentale în acest moment? Mișcarea literară italiană de astăzi este foarte neomogenă, este o agitație în care e greu să distingi direcții. Totuși lucrul care, în proza ultimilor ani, mi se pare a fi cel mai demn de remarcat este o nouă formă de atenție socială: foarte mulți scriitori se apropie din nou de realitate
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]