298 matches
-
constituirea limbilor. Singurul principiu, impus de logica lucrurilor, este evoluția structurală a limbii de la formula silabică la cea aglutinantă și de la cea aglutinantă la cea flexionară. La contactul dintre civilizații puternice exprimate prin formule diferite de limbă întoarcerea de la formula aglutinantă la cea silabică și de la cea flexionară la cea aglutinantă este imposibilă. Actualul peisaj etnolingvistic din jumătatea de est a Europei, de la Marea Tracică până la Marea Baltică, este relativ nou și unitar în profunzimea sa. Unitatea profundă a acestui spațiu, constatabilă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
structurală a limbii de la formula silabică la cea aglutinantă și de la cea aglutinantă la cea flexionară. La contactul dintre civilizații puternice exprimate prin formule diferite de limbă întoarcerea de la formula aglutinantă la cea silabică și de la cea flexionară la cea aglutinantă este imposibilă. Actualul peisaj etnolingvistic din jumătatea de est a Europei, de la Marea Tracică până la Marea Baltică, este relativ nou și unitar în profunzimea sa. Unitatea profundă a acestui spațiu, constatabilă la nivel lexical între română, albaneză, slavă, maghiară, dialectele turco-tătare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unitar în profunzimea sa. Unitatea profundă a acestui spațiu, constatabilă la nivel lexical între română, albaneză, slavă, maghiară, dialectele turco-tătare și ugro-finice, este dată în primul rând de continuitatea pe întreg acest spațiu a materialului lingvistic autohton prelatin de factură aglutinantă. În al doilea rând, pentru înțelegerea globală a fenomenului trebuie avută în vedere continuitatea străveche a materialului autohton din estul Europei în spațiul italic, unde s-a constituit latina, și în spațiul euro asiatic pe care s-au constituit local
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice euro mongolo-turco-tătare, ugro-finice, arabe etc. Este de remarcat faptul că transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii literare unitare a surprins structura aglutinantă a acestei limbi puternic afectată de morfematizarea componentelor lexicale ale cuvintelor și de constituirea paradigmei morfologice a acestora, fenomene caracteristice limbilor flexionare. Reflectând procesul de gramaticalizare a structurilor aglutinante, limba maghiară se prezintă ca document valoros pentru studierea istoriei limbilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a limbii maghiare și formarea limbii literare unitare a surprins structura aglutinantă a acestei limbi puternic afectată de morfematizarea componentelor lexicale ale cuvintelor și de constituirea paradigmei morfologice a acestora, fenomene caracteristice limbilor flexionare. Reflectând procesul de gramaticalizare a structurilor aglutinante, limba maghiară se prezintă ca document valoros pentru studierea istoriei limbilor indoeuropene și pentru o nouă filozofie a limbii. Nivelul cunoașterii științifice a limbii nu a permis până acum abordarea evoluției traci > maghiari în întrepătrundere cu constituirea etniilor română, albaneză
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a permis până acum abordarea evoluției traci > maghiari în întrepătrundere cu constituirea etniilor română, albaneză și slavă și cu luarea în considerație a suprapunerii pe parcursul istoriei a câtorva grupări de populație turcică, de aceeași factură lingvistică, venite din vasta zonă aglutinantă euro-asiatică. Ceea ce s-a putut face pentru istoria populației maghiare, în constrângerile gândirii tradiționale, au fost încercările de identificare a rădăcinilor etnolingvistice ale acestei populații în antichitatea ugro-finică și turco tătară. Nu s-a putut explica prezența populației de limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca rezultat, pe de o parte constituirea a trei structuri lingvistice indoeuropene, care sunt romanitatea orientală, albaneza și slava, iar pe de altă parte constituirea, pe baza limbii coiné a statului dacic, a limbii maghiare, limbă al cărei fundament inițial aglutinant a fost susținut periodic de grupările de populație turco-tătară pătrunse în Panonia. Folosită ca avanpost al catolicismului, populația maghiară a avut, într-o organizare administrativă propice, șansa de a și cultiva limba veche, aducând astfel în prezentul nostru lingvistic o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
istoria antică și medievală sub raportul structurilor etnolingvistice. În condițiile în care, după cuceririle romane, în primele cinci secole ale erei noastre, lumea tracică se coagula în noi structuri etnolingvistice, sau încerca să-și prelungească existența în vechea formulă lingvistică aglutinantă, puternic amenințată de sistemul flexionar, Unia, Hunia sau Ungaria, care prelungea în timp imperiul lui Burebista, nu putea atunci, și cu atât mai puțin mai târziu, să însemne altceva decât un conglomerat de etnii în formare, cu dialectele lor în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
amândoao și o parte de Iliriia să fie fostŭ de Dachia” (p. 255). Aceste contururi merg spre cele și mai largi care au alcătuit Unia medievală în continuitatea imperiului tracic al lui Burebista. Întrevedem astfel unitatea și continuitatea lingvistică preindoeuropeană, aglutinantă, din jumătatea de est a Europei, pe care latinitatea și-a pus amprenta sistemului flexionar. c) El a simțit șubrezenia explicației etimologice date Moldovei, de la cățeaua Molda, întrucât a găsit de cuviință să facă precizarea. „Urmez întru aceasta pe răposatul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
II î. Hr. până în III d. Hr. în sud-estul, centrul și estul Europei, spațiu văzut în continuitatea euro afro asiatică a materialului lingvistic. Colonizările și administrația romană în acest spațiu au avut ca efect suprapunerea pe sistemul lingvistic autohton, de factură aglutinantă, a sistemului lingvistic indoeuropean, flexionar și morfematic. În urma simbiozei celor două sisteme lingvistice a rezultat, pe întreg spațiul tracic, baza traco-latină a romanității orientale, în care cele două sisteme lingvistice au avut aport diferențiat: unul, cel tracic, preponderent lexical, altul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
componente inițiale ale bazei traco-latine, adică traca și latina, deși sunt diferențiate ca sistem, au în comun fondul lingvistic preindoeuropean euro-afro-asiatic. În consecință, baza traco latină însumează, dincolo de ceea ce a adus în ea indoeuropenizarea, multiple elemente de convergență cu nivelul aglutinant de la baza tuturor limbilor indoeuropene, nivel pe care îl continuă în manieră proprie limbile cu structură preindoeuropeană, cum sunt basca, limbile ugro finice, mongolo-turco-tătare, arabe etc., ceea ce explică așa-zisa influență orientală, în realitate tot de substrat, asupra limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ideal, atribuit unui popor ales, trăitor cândva într-o zonă binecuvântată. Este astfel din capul locului anulată originea naturală a limbajului și este mascată în consecință perceperea limbilor indoeuropene ca rezultat al evoluției globale a limbii prin stadiile silabic și aglutinant, în afara cărora nu se justifică structura morfematică și paradigmatică a acestor limbi. În plus, locul devenirii zonale a fiecărei limbi i.-e. prin metamorfozarea paradigmatică și flexionară a substratului aglutinant este artificial luat de deteriorarea prin substrat și adstraturi a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultat al evoluției globale a limbii prin stadiile silabic și aglutinant, în afara cărora nu se justifică structura morfematică și paradigmatică a acestor limbi. În plus, locul devenirii zonale a fiecărei limbi i.-e. prin metamorfozarea paradigmatică și flexionară a substratului aglutinant este artificial luat de deteriorarea prin substrat și adstraturi a modelului, căruia i se atribuie capacitate de regenerare prin transformarea carențelor în virtuți. Petru Maior Petru Maior (1761-1821) este teoreticianul preocupărilor lingvistice ale Școlii ardelene, preocupări materializate în „Lexiconul de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
există în albaneză (çoban) și pentru că aceste limbi se raportează la „marea gintă tracică” originară din Asia Mică unde perșii îl aveau pe șuban. În realitate cuvântul este preindoeuropean pe întreg spațiul euro-asiatic cucerit parțial de romani și are structura aglutinantă cioban. Baci, cuvânt autohton cu rădăcinile în stadiul preindoeuropean al limbii, cu reflexe în slave (bg. bač „ciobanul cășar”, pol. baca „ciobanul șef”), magh. bács „baci”, alb. báxho „cășărie”, baxhoxhí „cel care prelucrează laptele la stână”, tc. baș „șef”. Sensul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pământ, ziua cu noaptea, răsăritul cu apusul, nașterea cu moartea, la fel ca Janus, zeul cu două fețe, cu care se înrudește etimologic. Polisemantismul difuz al cuvântului antic reflectă îndelungata epocă din istoria limbii când, pe fondul silabic primar, stadiul aglutinant al limbii era bulversat de constituirea sistemului flexionar, ceea ce face ca ansamblul limbilor euro-afroasiatice să ofere cercetătorului posibilitatea de a urmări diversificarea limbajelor umane. Gândirea antică despre facerea lumii și despre limbă ca sistem logic existent ante omnia (de unde formula
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
opus din antichitate perceperii realiste a lumii pentru care gândirea umană este rezultatul evoluției și organizării superioare a materiei, însă teoretizarea acestei idei prin istoria cuvântului este opera neogramaticilor. Aceștia, scoțând modelul i.e. de limbă din lanțul evoluției silabice și aglutinante, duc și cuîn preexistență împreună cu sistemul de idei transformând monada formă-sens în divinitate creatoare. Etimologia globală reașează cuvântul în normalitatea devenirii lui făcând astfel posibilă înțelegerea numelor de zeități ca rezultat al evoluției semantice și formale a lexicului comun. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
română este totuna cu a spune că traca a împrumutat cuvinte de la latini în același scop. Înțelegerea deplină și corectă a realității este posibilă doar dacă se ține seama de faptul că limba română s-a constituit în spațiul lingvistic aglutinant est european în corelație și întrepătrundere cu celelalte limbi indoeuropene (slava, albaneza, limbile baltice), cu limba maghiară în care sistemul flexionar se îmbină cu cel aglutinant, cu limbi neindoeuropene (ugro finice, turco-tătare) aflate în continuitatea spațiului asiatic - toate aceste limbi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se ține seama de faptul că limba română s-a constituit în spațiul lingvistic aglutinant est european în corelație și întrepătrundere cu celelalte limbi indoeuropene (slava, albaneza, limbile baltice), cu limba maghiară în care sistemul flexionar se îmbină cu cel aglutinant, cu limbi neindoeuropene (ugro finice, turco-tătare) aflate în continuitatea spațiului asiatic - toate aceste limbi fiind esențialmente evoluții locale și nu imigrații din zone imaginare. Înainte de intervenția lui Philippide, istoria limbii române era rezolvată simplu, ca istoria oricărei alte limbi „derivate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a materialului lingvistic, datorată originii naturale a limbajului și identității fiziologice a organelor vorbirii, și de la diversificarea teritorială a dialectelor și limbilor, datorată structurărilor statale. Lăsând deoparte excepțiile, orice limbă reprezintă o evoluție locală specifică a materialului lingvistic structurat silabic, aglutinant sau flexionar. Geneza unică a tuturor limbilor perpetuează înrudirea lor indiferent de formula structurală în care se înscriu și de nivelul de civilizație pe care îl vehiculează, iar dependența formulei aglutinante de preexistența formulei silabice și a celei flexionare de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o evoluție locală specifică a materialului lingvistic structurat silabic, aglutinant sau flexionar. Geneza unică a tuturor limbilor perpetuează înrudirea lor indiferent de formula structurală în care se înscriu și de nivelul de civilizație pe care îl vehiculează, iar dependența formulei aglutinante de preexistența formulei silabice și a celei flexionare de preexistența formulei aglutinante, împreună cu evoluția locală a materialului lingvistic în aceste formule de limbă anulează teoria arborelui genealogic prin care știința tradițională europeană percepe istoria limbii. Istoria fiecărei limbi și grupări
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Geneza unică a tuturor limbilor perpetuează înrudirea lor indiferent de formula structurală în care se înscriu și de nivelul de civilizație pe care îl vehiculează, iar dependența formulei aglutinante de preexistența formulei silabice și a celei flexionare de preexistența formulei aglutinante, împreună cu evoluția locală a materialului lingvistic în aceste formule de limbă anulează teoria arborelui genealogic prin care știința tradițională europeană percepe istoria limbii. Istoria fiecărei limbi și grupări de limbi flexionare, numite indoeuropene datorită unui presupus izvor comun, reprezintă transformarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în aceste formule de limbă anulează teoria arborelui genealogic prin care știința tradițională europeană percepe istoria limbii. Istoria fiecărei limbi și grupări de limbi flexionare, numite indoeuropene datorită unui presupus izvor comun, reprezintă transformarea, cu accente zonale specifice, a structurilor aglutinante în expresii flexionare. Rezultă că zonele acoperite de limbi flexionare au peste tot la bază nivelul aglutinant, care a avut la bază peste tot formula silabică de comunicare. Pentru a satisface necesitățile cunoașterii și comunicării, evoluția limbii a urmat calea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Istoria fiecărei limbi și grupări de limbi flexionare, numite indoeuropene datorită unui presupus izvor comun, reprezintă transformarea, cu accente zonale specifice, a structurilor aglutinante în expresii flexionare. Rezultă că zonele acoperite de limbi flexionare au peste tot la bază nivelul aglutinant, care a avut la bază peste tot formula silabică de comunicare. Pentru a satisface necesitățile cunoașterii și comunicării, evoluția limbii a urmat calea de la simplu la complex. În ce privește evoluția limbilor flexionare, numite indoeuropene, acestea au urmat calea transformării segmentelor sonore
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evoluții cauzate de cucerirea de către romani a acestui spațiu, urmată de integrarea lui administrativă în imperiu și de colonizarea lui cu populație latină. A avut loc în consecință simbioza traco-latină care a pus în contact două formule de limbă: limba aglutinantă a autohtonilor și limba flexionară a latinilor. Ambele limbi erau constituite pe continuitatea globală, mai mult sau mai puțin evidentă, sau chiar mascată, a materialului lingvistic, numai că în latină acest material era gramaticalizat și structurat paradigmatic, pe când în tracă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dat rezultate diferite. Albaneza este o limbă i.-e. adusă în pragul romanizării, limbile slave și limbile baltice, toate evoluate local, s-au format ca limbi i.-e. sub influența latinității, limba maghiară aduce în contemporaneitate probe certe din formula aglutinantă a limbii autohtonilor. În continuarea estică a spațiului indoeuropenizat își perpetuează existența aglutinantă limbile și dialectele ugro-finice, mongolo-turco-tătare etc. Ca peste tot în evoluția limbii, sistematizarea fonetică și structurarea gramaticală a materialului lingvistic sunt rezultatul evoluțiilor locale de la simplu la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]