269 matches
-
imagini luate în întuneric". Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa." - declarație pe cât de copleșitoare, pe atât de siropoasă din perspectiva altora, de pildă în viziunea fratelui filosof al autorului, Jonathan, specialist în Aristotel. Barnes e un ateu-estet devenit agnostic, un artist căruia scrisul despre moarte nu îi alină temerile, dar nici nu i le întețește. Mărturisindu-și amatorismul, el încearcă să studieze "simțul morții" pe teritoriile filosofiei, teologiei și biologiei, dar și aplecându-se asupra propriilor experiențe legate de
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
o parte a populației acesta a devenit o religie. Oamenii care cred că schimbările climatice vor avea efecte catastrofice au adoptat această idee ca pe o "religie surogat", a comentat Howard, miercuri, la Londra, citat de The Independent. "Am fost agnostic cu privire la schimbările climatice. Nu resping categoric avertizările din ce în ce mai dese, dar simt în mod instinctiv că aceste alarmări sunt exagerate", spune fostul premier. El îi descrie pe cei care invocă efectele periculoase ale schimbărilor climatice drept "zeloși" pentru care această cauză
Încălzirea globală "a devenit o religie" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55166_a_56491]
-
și Kierkegaard. Curiozitatea bolnăvicioasă pentru viețile altora, cățiva eroi ai spiritului sau mari farseuri: D "Annunzio, Papini etc. " (septembrie 1942). Căteva luni mai tărziu, continuă foarte explicit: "Eu nu sănt un om cu experiențe religioase normale, nici nu sănt un agnostic sau antireligios. Pentru mine, ca și pentru un indian, un primitiv, un grec, un medieval, religia este. Mai clar: religia, pentru mine, este setea după și intuiția realului, a absolutului " (23 decembrie 1942). Pentru Eliade, persoana umană, în ceea ce are
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
cum reiei cu atâta ușurință textul acolo unde l-ai lăsat, mai întreb, nu intri într-o stare de transă? Chiar și așa, tot pot să-l reiau fără dificultate, de unde gândesc, fără a comenta însă cu voce tare, chiar agnostic cum ești, divinitatea te însoțește, eventual îngerul de pe umăr, cum să percepi altfel transcendența? Vorbim apoi despre Julio Cortázar, mă întreabă dacă l-am cunoscut, îi spun nu, a murit în 1984, iar eu nu puteam călători atunci în Europa
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
formulate cu simulata ingenuitate a copilandrului de Jean d’Ormesson, care cunoaște totuși (și citează) toate răspunsurile filosofilor. „Autorul”, cum se autonumește, declară, că fiind „crescut în religia catolică și în același timp într-un spirit de toleranță laică”, „este agnostic. Nu știe. Ar dori mult să știe sau, cel puțin, să știe un pic mai mult. Scrie aceste pagini pentru a încerca să vadă ceva mai clar.” Neavând cum să știe, nu-i rămâne decât să spere. Speră că „după
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
ateu virulent (Stephen Pinker), lăudînd dispariția religiei sub asaltul apolinic al cunoașterii, altul e creștin în defensivă (Christoph Schönborn), refugiindu-se în precepte morale, unul e fizician euforic (William Phillipis) care separă jurisdicția științei de cea a credinței, altul e agnostic sarcastic (Pervez Amirali) care biciuiește superstiția prostească a firilor religioase, unul e filosof optimist (Mary Midgley), recurgînd la conștiință ca la ultimul bastion al existenței lui Dumnezeu, iar altul e ateu indulgent (Robert Sapolsky), plin de umor și dispus a
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
ereticilor, acum, mai înainte de a trece vremea hotărâtă[...] Iar simonienii spun că nu Dumnezeu, ci o putere anume, mai presus de toate, ar fi plăsmuit toate cele făcute. Vasilidienii tăgăduiesc că Isus Hristos ar fi pătimit pe cruce. Nicolaiții proslăvesc desfrâul[...] . Agnosticii zic să sufletul lui Dumnezeu este însăși Firea (natura). Harpocrațienii zic că Hristos ar fi fost doar un om, născut din bărbat și femeie. Cherintienii se taie împrejur și propovăduiesc că după înviere vor veni o mie de ani de
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
ce „tace, devine absent, se însingurează în nefericirea lui. Eu sunt aceea care trebuie să-i ridice moralul, ceea ce, cu pesimismul lui activ, e un travaliu sisific”. Despre ea, mai nimic. Pariul decenței e câștigat, deși are, apropo de crizele agnostice, o revelație tulburătoare citind Agendele tatălui (îngrijite de Gabriela Omăt): „mă întreb brusc, de parcă aș avea o iluminare, ce boală a lovit «dinastia» asta a Lovineștilor, care vrea pentru țară și literatura ei binele cu sila și e în stare
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
a plantelor asociate "poeților laureați". Ligurul preferă, polemic, în locul "plantelor cu nume puțin folosite: buxus, ligustru, acant".../ străzile ce dau în ierboasele șanțuri, cum traduce Marian Papahagi, Montale, Dacia, 1988. Mazilescu are o afinitate poate neștiută cu parcimoniosul la scris, agnosticul, pesimistul existențial italian, cu idealul acestuia de simplitate și "descărnare" ("essenziale e scabro") verbală. Dacă nu exagerez versul poetului român (care scoate memorabilul volum amintit chiar acum treizeci de ani) "aliorul și mătrăguna îmi sunt mai aproape", din poezia De pe
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
în chip obscur și imperios" să afle, să înțeleagă. Autoritarul părinte, face ordine mai întîi în zarva enoriașilor , după care ,a ținut o predică extraordinară. O predică despre ce înseamnă a-ți lua crucea și a-L urma pe Hristos". Agnosticul are brusc revelația ,căii" și a simplității ei extraordinare. Fraza se rupe, dar nu-și pierde rigoarea. Paleologu destăinuie, tot mai precipitat, cum a înțeles, și cum i s-au luat solzii de pe ochi: ,Părintele Stăniloae mi-a luat atunci
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
profet și recunoști că vorbești sub dicteu divin, ori ești filozof și recunoști că vorbești din capriciul imaginației, caz în care valabilitatea spuselor tale nu trece dincolo de tine. Așadar, Blaga stă sub bănuiala de a-și fi născocit un sistem agnostic încărcat cu fermecătoare inflexiuni poetice, dar care e lipsit cu totul de clarviziune metafizică. Din acest motiv, sub pretextul ridicării unui edificiu speculativ, Blaga bate cîmpii cu talent pe seama unui Dumnezeu în care nici el nu crede. În a doua
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
homofobilor, câte credeți că putem strânge noi? Împreună putem arăta că nu mai toleram ca mass media să perpetueze atitudini discriminatorii și pline de ură față de comunitatea LGBT”, a fost mesajul făcut public pe Facebook pe grupul “Elevi/Studenți și Agnostici”. Trustul Intact ar trebui să renunțe la colaborarea cu Cheloo De asemenea, pe blogul Arhbilog.ro, a fost publicat un articol despre atitudinea lui Cheloo de la emisiunea X Factor. Bloggerului i s-ar părea normal ca trustul Intact să renunțe
Mobilizare anti-Cheloo, după X Factor-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/60188_a_61513]
-
vine ca o paradoxală împlinire în același registru de sensibilitate pe care planeta „ascunsă” îl reclamă nominal. Cele două surori trăiesc un sfârșit al tuturor sfârșiturilor, deplina solitudine a rasei umane se întoarce într-un final solitar după un scenariu agnostic. Măreția filmului lui Lars von Trier stă în această circularitate magică a unei gesticulaț ii pe deplin estetice care recuperează frumusețea din contemplarea unui sfârșit pentru care nu mai există nicio continuare, nicio memorie, nicio glosă, niciun cuvânt care să
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
o manieră detașată, odată ajuns în închisoare și suferind alături de ceilalți, a trăit o experiență spirituală așa de extraordinară, încât a scris Jurnalul fericirii - care este, înainte de toate, jurnalul unei regăsiri a spiritualității. Fie că ești creștin, fie că ești agnostic, fie că ești necreștin, paginile lui sunt zguduitoare. De fapt, paginile cele mai frumoase și cele mai temeinice despre spiritualitatea românească nu sunt scrise de filozofi-specialiști, ci de omul acesta. Steinhardt găsește în închisoare două valori supreme pentru el, care
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
are sens decît prin sacrul la a cărui denaturare a contribuit, el simte că poate trăi foarte bine și așa. Și, neavînd organ pentru origini, își construiește totuși un aparat sofisticat pentru a le numi cu acribie. Apoi se declară agnostic și îmbrățișează tehnica, a cărei magie îl scoate din condiție umană, iar a-i spune că Dumnezeul cel viu nu e Dumnezeul filosofilor ar fi pentru el o insultă. Așa sună critica pe care Alexei Nesteruk o face oamenilor de
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
oferite de el sunt interesante și surprinzătoare: astfel, aflăm că 96% dintre români cred în Dumnezeu, ceea ce ne plasează pe locul 6 în lume în clasamentul țărilor religioase. Apoi, doar aproximativ 0,1% dintre conaționali se declară, în anul 2011, agnostici și cam tot atâția atei (în comparație cu 30% în Republica Cehă, 29% în Franța, 15% în Germania, 14% în Olanda!...). Iar la noi credința, paradoxal, coabitează fără probleme cu superstițiile: ne arată fără tăgadă tot statisticile. Sigur, apare întrebarea în ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3177_a_4502]
-
miruiește trupu-n lacrimi, de două mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat"), însă pe un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparențele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai prețios, se încheagă treptat liniile unei pacificări, răsar formele unei armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Fără iluzii în privința speciei umane (lectura lui Schopenhauer fixase de timpuriu în conștiința lui o urmă adîncă și durabilă), tînărul și-a pierdut rapid credința (dacă o fi avut-o vreodată), rămînînd doar cu speranța în viitorul rațional al omenirii. Agnostic, mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră curînd în masonerie, adică în forma de organizare umană care îi împăca propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe. Dacă „dincolo” nu există nimic, atunci se cuvine să clădim pe această lume
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus conjuncția, nu au nici cea mai firavă intenție ironică) sunt agnostici, indiferenți sau chiar înțelegători". Avem a face, în cazul unor personalități de seamă, cu o zonă în care "simțul divinului", neafișat, se poate manifesta pe căi ocolitoare, putînd fi atribuit unora "neduși la biserică", precum E. Lovinescu, apăsat de imaginea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
1 la 10. Ei sunt urmați la mică distanță de martorii lui Iehova, adventiștii de ziua a 7-a și baptiști. Catolicii au un nivel al vinovăției sexuale de 6,34, iar luteranii de 5,88. Prin contrast, ateii și agnosticii au cel mai scăzut nivel al vinovăției - 4,71 și respectiv 4,81. Din rândul persoanelor credincioase, ce au fost crescute în familii și comunități religioase, 22,5% susțin că se simt rușinați după ce se masturbează, comparativ cu doar 5
Ateii au o viaţă sexuală mai bună decât cei religioşi - STUDIU () [Corola-journal/Journalistic/69962_a_71287]
-
Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus conjuncția, nu au nici cea mai firavă intenție ironică) sunt agnostici, indiferenți sau chiar înțelegători". Avem a face, în cazul unor personalități de seamă, cu o zonă în care "simțul divinului", neafișat, se poate manifesta pe căi ocolitoare, putînd fi atribuit unora "neduși la biserică", precum E.Lovinescu, apăsat de imaginea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
judecate metaforic, dau glas ideii de nemurire, ceea ce înseamnă că principiul conservării e dogma neperisabilității transpusă la scara materiei. Concluzia? Dacă dăm la o parte diferendul dintre cele două domenii, ce le deosebește e filosofia subiacentă lor. Unii sunt pozitiviști agnostici, ceilalți sunt credincioși cu tente idealiste. Dincolo de cazuistica numeroasă pe care Goldacre o înfățișează, două accente merită a fi pomenite. Primul e că prestigiul științei devine în ochii omului de rînd o sursă de vulnerabilitate, șansa de a fi manipulat
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
științifică le împrumută profunzime, autorii de acest soi scriu cărți sobre, ce pot fi luate în serios. Mai mult, deși sînt din altă tabără, au politețea de a fi prevenitori cu adversarii, ba chiar au eleganța de a se considera agnostici, spre a ocoli asprimea radicală a ateismului. În fine, din a treia categorie fac parte ideologii, indiferent că sînt literați, sociologi, filosofi sau gazetari prestînd oficiul literelor la felurite reviste din Occident. Ce-i unește e o dublă lacună: lipsa
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
punct de vedere logic, la care se adaugă un puternic spirit critic; a îndeplinit, de mai multe ori, funcția de Rector al Universității din Salamanca. Ca filosof, doctrina sa apela la raționalitate dar pendula între a crede și a fi agnostic, iar îndoiala avea "vagi umbre de incertitudine". A publicat volumul de poezii Poesias (1907), romanul De mi pais (1903), dar și Romancero del destierro (1928). La editura Institutul European au mai apărut Despre sentimentul tragic al morții (1995), Agonia creștinismului
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
al său din veac în veac/ mai salvează pe cîte unul dintre noi” (groapa comună). Nu ne dăm seama dacă bardul e totuși credincios, cînd ne anunță că dimineața „cu pași mari/ va trece pe deasupra/ un zeu”, sau e doar agnostic, servindu-se de un simplu ornament de natura unei fantezii persiflatoare. Nu o dată e afectată insciența, perplexitatea ca spre a sfida aplombul poetului curent: „eu nu știu despre poezie și despre viață/ poate despre celelalte să știu ceva fără să
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]