401 matches
-
01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Suntem atâta de singuri parteneri cu nepăsarea dureros de orbi dureros de surzi decupăm altare uitării cernem noroiul la limita dintre suflet și lut cu tristețea brațelor rotunjite în îmbrățișări goale de noi satisfăcuți agonizăm într-un zâmbet preludiu unei iubiri frânte într-un recviem parteneri cu nepăsarea devorăm nemulțumiri dar cine să spargă oglinda adâncului Referință Bibliografică: Parteneri cu nepăsarea / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016
PARTENERI CU NEPĂSAREA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376449_a_377778]
-
prin credință. Pe Maică rugând-o, pașii să-mi îndrume, Forță și tărie îmi dădea-n ființă. Că deseori din rugă primeam ajutor, Cu ochii de recunoștință lăcrimând, La prăznuire scriu mesaj înălțător; Izbândă să-mi dea și-n gândul agonizând. Din lăcaș de-nsingurare sufletească, Cu năzuință sacră las mărturie De obiceiuri din lumea creștinească, Pe-a vieții cale din fragedă pruncie. Cu smerenie duc în sufletul pribeag, Soarta ce-am primit-o cu-a vieții menire. La ces de rugă
ÎNTÂMPINAREA NAȘTERII MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375826_a_377155]
-
hiperdilatat trece un nor pe lângă un camion zboară un cocor pe lângă un om se trăiește ca la gara de nord surzi de lumină a orbi fluierând singuri noi nu ne urcăm într-un tren ca și cum s-ar iubi pe șine agonizând mă mai simți pe zidul cu desene calchiate cum scriu cu degetele lungi extaze? așa începe totul pianoforte fără trei note surde sau trucate Referință Bibliografică: Hipersentimente / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie
HIPERSENTIMENTE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376604_a_377933]
-
albeața unui sân... Am fost ca două gânduri visătoare Ce respirau pe-atunci la unison Din care-a mai rămas o întâmplare - O resemnare-n umbra unui zvon.... Pe-aceleași lungi idei alunecam Două banchize într-un trist fiord; Cuvinte agonizând a flori pe ram, Povești care făceau atac de cord. Nici n-am plecat dar parcă nici nu sunt, Nici nu ți-am dat dar nici nu am primit, O umbră gri, amurg de dor cărunt Ce pasu-n mersul tău
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
loz în plicMisterizând albeața unui sân...Am fost ca două gânduri visătoareCe respirau pe-atunci la unisonDin care-a mai rămas o întâmplare -O resemnare-n umbra unui zvon.... Pe-aceleași lungi idei alunecamDouă banchize într-un trist fiord;Cuvinte agonizând a flori pe ram,Povești care făceau atac de cord.Nici n-am plecat dar parcă nici nu sunt,Nici nu ți-am dat dar nici nu am primit,O umbră gri, amurg de dor căruntCe pasu-n mersul tău și-
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Iosif Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ Te caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu... Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi, Ca turcoazul din ochii tăi. O aud Agonizând, precum fluturii ei galbeni, Zburând peste mine... în armonie iluzorie Mai ieri, căutam bănuții de aramă, Care-ți acopereau glezna, Sărutată de marea, aflată-n viori de foc. Știi!... Știi, acum, numai eu o aud, În ghiocul adolescenței mele târzii
ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375727_a_377056]
-
care suferea... Imagini copleșeau privind la el Căci multe mame fac la fel Când foamea, bolile sau frica, Le străpung copiilor inima! Amintește-ți, tu, mamă nefericită, O altă mamă cu inima rănită : Fecioara Sfântă, Maria, La cruce când Iisus agoniza! Eu mă gândesc la biata inimioară Când o durere cruntă mă doboară Și-atunci când fiul îmi - este amenințat, Mă rog la Maica Noastră imediat! © Mariana Bendou Referință Bibliografică: Comment faire soulager un c�'ur ? / Cum poți alina o inimă? / Mariana
CUM POŢI ALINA O INIMÃ? de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379271_a_380600]
-
06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Suntem atâta de singuri, parteneri cu nepăsarea. dureros de orbi, dureros de surzi, decupăm altare uitării, cernem noroiul la limita dintre suflet și lut, cu tristețea brațelor rotunjite în îmbrățișări goale de noi. satisfăcuți agonizăm într-un zâmbet, preludiu unei iubiri frânte într-un recviem. parteneri cu nepăsarea devorăm nemulțumiri. dar cine să spargă oglinda adâncului? Referință Bibliografică: .Parteneri cu nepăsarea / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349, Anul VII, 06 iunie 2017
.PARTENERI CU NEPĂSAREA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362217_a_363546]
-
întâmplător sunt aleși trandafirii, căci ei sunt „semn al renașterii, ca orice floare, al contemplației prin sugestia de spațiu închis, de recipient al misterului, trandafirul este și floarea eroului mort, căci s-a născut din sângele lui Adonis, pe când acesta agoniza; moartea zeului reprezintă repetarea actului cosmogonic [...]. De asemenea, trandafirul mai este și simbol al labirintului, iar prin aceasta, imagine a misterelor, căci este floarea cu treizeci de petale, care ascunde, care învăluie“. Eliade transpune simbolul cu sensul său mitic, de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lumii", pe care o teoretizează G. Liiceanu referindu-se la "rătăcirea" lui Ulise.19 Eroul lui Eminescu nu este un rătăcitor, nu este omul veloce care va fi "când aici când dincolo", sau: "nici aici nici dincolo, ci peste tot" agonizând "în registrul unei ubicuități evanescente".20 El a devenit deja un intermediar între divin și rostul neamului său pentru care este investit să tălmăcească, mai departe, semnele din "cartea vremii". Poporul său nu trebuie să bâjbâie prin lume, el trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
bla-bla, și cu alte asemenea poncife marxiste, ingurgitate nemestecat în junețea răsăriteană, constați cîtă inadecvare opacizează această minte în perspectiva iminentei "civilizații digitale". Cîtă nenorocire a adus omenirii "grija" dirijată pentru flămînzii lumii! Ce eșec sîngeros a însemnat grijuliul comunism, agonizînd acum în formulele... social-democrației (de la care se revendică azi, fariseic, foștii propagandiști p.c.r.)! Ce criză de identitate traversează, în momentul de față, actualele guvernări occidentale colorate social-democrat! Realitățile prezentului arată că doar bogatul stat capitalist e în stare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Abandonată de flușturatecul Deliu, Penelopa se sinucide. Distrus, Stamati își pierde mințile. Evantia eșuează la un deocheat varieteu, stingându-se de ftizie. Într-un melancolic Epilog, naratorul înșiruie și alte răsuciri de destin, sub vrerea impenetrabilă a fatalității. Sulina însăși agonizează, se pustiește, se destramă. B. aruncă peste această lume, cu dramele și caraghioslâcurile ei, o căutătură sceptică și totuși împăcată. Ironia, sancționând, ca și în alte scrieri ale sale, excesul și artificiul, se aliază cu lirismul, care - afinitate cu Pierre
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
într-un scriptoriu rămas celebru și va fi înjghebată o superbă b. imperială. La moartea împăratului, toate cărțile au fost vândute la mezat, după propria-i dorință, și banii au fost împărțiți săracilor. Imperiul Bizantin, care a dăinuit până în 1453, agonizând în ultima jumătate de mileniu a existenței sale, s-a bucurat, totuși, de mai multă liniște. Literatura creștină în greacă, latină, siriacă și coptă a cunoscut un remarcabil avânt. La începutul veacului al IV-lea, Sfântul Pamfil pune bazele unei
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
paginile Charlottei. Iarăși am dat de femeia închisă, de atrocitățile din lagăr și de copilul care adusese în lumea aceea aspră și murdară câteva clipe senine... Charlotte scria că reușise să obțină aprobarea de a merge la spitalul în care agoniza femeia aceea... Deodată, pagina pe care o țineam în mână s-a transformat într-o foaie subțire de argint. Da, m-a orbit cu o lucire metalică, scoțând parcă un sunet rece, ascuțit. Un rând a strălucit: așa cum îți rănește
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totuși, fără știrea lor, frați. Vom vedea în exemplul socialismului că dispariția unei mediasfere date determină decăderea ideologiilor sociale pe care le alimentează și le adăpostește, de la statutul de forțe vii de organizare la cel de forme care supraviețuiesc sau agonizează. O mediasferă are drept armătură un anume instrument comunicațional. Este substratul, osatura sa. Determinînd în același timp un dispozitiv de autoritate în ordinea politică, el fixează o ierarhie de locuri și medii de sociabilitate intelectuală, locul dominant fiind locul celei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
moare o ideologie. Amurgul unui ev (social și istoric) înfricoșează actorii istoriei și transformă oamenii în fiare. Sistemul nu poate supraviețui „spaimei” ontologice a mulțimilor și atunci când ține cu tot dinadinsul să o facă, se expune constant riscului de a agoniza în mijlocul unor „băi de sânge”. Echilibrul precar dintre bine și dreptate se prefigurează cu regularitate în orizontul privirii. Și arta este gata oricând să împingă sclavii clipei spre acele prăpăstii de beznă care de la Platon încoace îngroapă neobosit destine. Apare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este, de fapt, obsesia unei idei fixe, este preocuparea excesivă pentru ceva. Mania poate atinge Însă și „planul motor”, unde dezvoltă adevărate automatisme: „Un om deprins să scrie, scrie și fără idei, ca un bătrîn doctor numit Bouvard, care, În timp ce agoniza, lua pulsul fotoliului său” (Rivarol). * „Pasiunile sînt singurii oratori care conving totdeauna.” (La Rochefoucauld) Pentru că În cazul „pasiunii”, sufletul se hrănește din Încrederea deosebită În el Însuși. * „Pentru a judeca pasiunea unui om, ar trebui să știm Întîi ce preț
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Valea Jiului (1977), apoi din Brașov (1987)... Eu nu compar nicidecum România cu starea societății civile din Ungaria, dar dacă privim ce s-a Întâmplat În Întreaga Europă Centrală după moartea lui Stalin, mă refer la Încheierea cultului personalității, modelul comunist agonizează. România și Bulgaria, ce-i drept, sunt cazuri mai izolate. Dar oare din cauza comunismului? Nu au avut o societate civică Întemeiată, cum au avut celelalte țări. Corin Braga: Am impresia că mica noastră neînțelegere vine din faptul că vorbești de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În raport cu noile stări de lucruri care au urmat evenimentelor de la 11 februarie 1866, atitudinea redacției devine oscilantă, uneori violent antidinastică și anticonservatoare, alteori temperată. Spre 1880 declinul este evident; R., depășit ca ideologie, păstrând un aspect și o organizare învechite, agonizează. Încercările făcute la sfârșitul secolului al XIX-lea de a-l revitaliza nu dau rezultate, gazeta aparținând unei epoci revolute. În perioada de avânt național care a premers Unirii, C.A. Rosetti a încercat să impună aici și o direcție
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
prin decizie politică reprezentativă, fapt sancționat de guvernul de la București în mod pozitiv. În plus, de la cine era să ceară sau să ia Regatul român Basarabia? De la un stat încă inexistent sau suspect din punct de vedere politic, fără armată, agonizând în haosul războiului civil? Mă întreb cine ar fi putut să oprească armata română să intre în Chișinăul dornic de unire cu Țara? În plus, afirmația potrivit căreia România ar fi intrat în război de partea învingătorilor este cel puțin
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
mă ocup de o familie care număra opt persoane, bătrâni și tineri, care fuseseră vaccinați În același timp. După opt zile am trecut să-i văd. Pe unul dintre ei, un tânăr de vreo douăzeci de ani, l-am găsit agonizând În urma contaminării cu variolă; erupția se petrecuse În seara vaccinării. A fost singura persoană a cărei vaccinare eșuase, iar aceasta Întrucât tânărul purtase pe umeri un mort infestat cu virusul bolii. Or, tocmai din această cauză limfa nu și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
uzurpe rolul milenar jucat de religie. De atunci și până de curând, ideile lui Francis Bacon și René Descartes ne-au lecuit nedumerirea originară și rănile spirituale. Adevărul cercetat a învins în bătălia cu adevărul revelat. Cel din urmă mai agonizează doar la periferia supratehnologizatei Rome și a Ierusalimului înarmat până în dinți. Științele experimentale și pozitive ne-au dictat cu măiestrie modul de a percepe și a trăi realitatea. Au descris-o ca pe un teren solid, pe care poți călca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
despre Karl Marx și despre „umanismul sovietic și Stalin”, dar și despre sămănătorism și literatura țărănească; îl vede pe Mihai Eminescu ca exponent al ideologiei unei lumi ce își simte sfârșitul și îl stigmatizează ca reprezentant „tipic al feudei care agonizează”. Apariția în 1949 a unor broșuri dedicate lui C. Dobrogeanu-Gherea, Mihai Eminescu și I. L. Caragiale, ca și a volumelor Pasiunea lui Pavel Corceaghin și Critica criticii corespunde tipăririi în „Contemporanul” și în „Gazeta literară” a seriei de articole vehement denigratoare
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
-n gingiile tăcerii/ Sparge sâmburii luminii”) și în manierism diminuează totuși mult efectul scontat. O înnoire e încercată și în placheta Poeme cu livezi. Inadecvat intitulată, ea însumează declarațiile, spovedania și testamentul haiducului Stoica; acesta, rănit în luptă cu potera, agonizează timp de o săptămână. Episodul are încărcătură dramatică, iar personajul - relief epic, dar Stoica nu este în fond decât o mască a eului liric, care, de altfel, se exprimă și direct („Haiduc m-am vrut pe-a cerului Vlăsie...”, - Îndrăzneața
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
o culminație a temei definitorii pentru N.: viața gestanta de moarte. Erosul e asociat morții în toate omologiile care se potențează reciproc; dragostea pierdută deschide sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a suferi”, într-o splendoare a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]