1,967 matches
-
deceniului 8 al secolului trecut, le găsește în Jurnalul parizian al lui Eugen Simion, evocate, comentate, interpretate, întoarse pe toate fețele, cu doza de subiectivitate creatoare - inerentă literaturii confesive - a unei mari personalități a culturii române, într-un stil variat, agreabil, alert, fără prețiozități, nesofisticat, franc, adecvat, dar și cultivând, adesea, cu fervoare, cu voluptatea unui viciu, paradoxul. De n-ar fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
odihnește lectorul cu o întâmplare, un portret, o situație neprevăzută, evocată cu ironie subțire - ceva între simpatie, persiflare și sarcasm -, după împrejurări (era să zic: "după facultăți), o cină la care întâlnește și stă de vorbă cu oameni interesanți, inteligenți, agreabili, sau dimpotrivă. Cine a savurat - la cald, ca să zicem așa - toate acestea, acum trei decenii, le poate relua acum, la o altă vârstă a lecturii cu delicii nuanțate și cu spor comprehensiv. Dacă lectorul din 1977 al Jurnalului parizian era
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Wordsworth, Shelley, Delille, La Harpe, ultimii doi axați pe tablouri vesperale, cîțiva pictori care au introdus "privirea peisajului, ca Rousseau, în literatură", Claude Lorrain, Poussin, Constable, David Caspar Friedrich. Expunerea e destinsă, cursivă, cu nuanțe de cozerie ce permit comunicarea agreabilă a unei materii bogate, inclusiv sub raportul informației. Dar, cu toate că dispune de o strînsă documentare, aidoma unei mașinării care funcționează în subsolul unei clădiri pentru a o încălzi, aceasta nu e niciodată dată în vileag. Nimic ostentativ, nici o pedanterie nu
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
1865. A visat vreodată Filimon să scrie literatură? Fără îndoială că da, după ce văzuse că poate scrie cu relativă ușurință, fără eforturi deosebite. Pentru cîntărețul bisericesc ajuns la aproape 40 de ani, trebuie să fi fost una dintre cele mai agreabile surprize, un prilej de a da vieții sale nou curs. Abandonînd exercițiile poetice pe care le practicase pînă atunci în secret și care, din fericire, n-au ajuns pînă la noi (o singură aluzie fugară în Escursiuni... ne sugerează acest
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Odobescu își însăilează, la rîndu-i, o istorie, întreruptă de extinse citate. Asezonate cu regulile de bună purtare de la curtea Mariei Theresa (exersate pe unguri și, aici, ironia lui Odobescu funcționează din plin), înșiruirile de date trebuie că le-au părut agreabile celor ghemuiți, într-o seară rece de februarie, în lojele Atheneului Român. Povestea continuă cu Iosif al II-lea, urmașul pomenitei împărătese, un apărător al românilor, pe cît se pare. Principiul mental, de notorietate în epocă, dincolo de documentele lui Odobescu
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
Aurelian Bentoiu). Cum spuneam, ceea ce impresionează în scrisul lui Annie Bentoiu este lipsa de patimă, eleganța naturală, capacitatea autoarei de a se bucura de lucrurile simple care dau farmec vieții. Scrisul său are un soi de didacticism superior, confortabil, extrem de agreabil la lectură. Timpul ce ni s-a dat, de Annie Bentoiu este o pledoarie pentru valorile fundamentale ale vieții și un document de neocolit pentru înțelegerea adevărtelor dimensiuni ale dramelor trăite de mii de familii burgheze în anii de început
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
demult resimțită între cele două națiuni plasate la extremitățile spațiului latin. Să mai menționez și coincidența toponimică, de data asta reală, dintre Vișeul maramureșan și cel situat în centrul Portugaliei. Îmi doresc să vizitez cândva ambele localitați... Încă o metodă agreabilă de a utiliza timpul cât mă aflu la volan în zona Lisabona-Estoril-Cascais (un fel de Coastă de Azur portugheză) este să ascult Radio Marginal. Când vii dintr-o țară unde agresivitatea mediilor acustice e pe măsura hămeselii din viața politică
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
și nu din ce-am citit din el. Celebritatea lui nu este una livrescă și auctorială, ci una omenească și directă. Între el și public nu se interpun paginile scrise, ci figura senină, taciturnă și bonomă a acestui peripatetician modern, agreabil și înviorător. Pe deasupra, Șora are aura celui care trage după sine memoria unui secol întreg, semănînd cu un mărturisitor care, trecînd prin împrejurări deosebite, a trăit alături de oameni deosebiți. De aceea, cel mai important lucru în cazul lui Mihai Șora
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
obiectivele părinților; oferă copiilor șansa unei comunicări în ambele direcții, ceea ce îi va învăța pe cei mici să aibă o comunicare bună cu persoanele din jurul lor. Potrivit lui Huver, Otten, de Vries, Engels (2010) acest gen de părinți sunt mai extraverți, agreabili, conștienți, stabili emoționali și mai deschiși decât celelalte stiluri. Bineînțeles că nu există un etalon strict al acestor stiluri de părinți, deoarece caracteristicile culturale, de vârstă sau de educație pot produce variații. Cercetările au demonstrat că părinții tineri și mai
Părinți de succes: Vezi în ce categorie te încadrezi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80300_a_81625]
-
doar umorii călinesciene. Ca și, în concluzie, "deturnarea" amintită de îndată. Pentru a nu fi înțeles greșit, menționez o anume inteligență pe care o vădește discursul lui Alexandru Dobrescu, bine organizat și insistent în urmărirea țelului propus, oferind o fluiditate agreabilă și un duh de finețe verbală pe care le apreciam în prestația cronicarului de odinioară al "Convorbirilor literare". Ne scapă însă ceva. Care să fie mobilul mai înalt al demersului d-sale contestatar? Criticul iașiot nu are nici aerul unui
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
dosar sentimental, în care semnează omagiatul însuși (textul reprodus este din 2006, din volumul dedicat, la Paralela 45, filosofului nonagenar), fiica lui, Sanda Șora, și Matei Călinescu. O cronică de viață lungă, și nu doar atît, o dare de seamă agreabilă - cît de jinduitor-agreabile au ajuns să ne fie modelele... - despre le seul sage de ma génération, cum l-a arătat Cioran. Despre înțelepciune, speranță, libertate în sine și... hipopotami: "A doua poveste care mi s-a întipărit în minte e
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
cu un vampir, fantome, glole și morgoni pânditori, Doina Ruști revine în scenă cu o carte evident mai ambițioasă: Fantoma din moară. Culoarul supranatural este păstrat, dar tonalitatea se schimbă. Dacă în Zogru autoarea își propunea să dea o carte agreabilă, un story cursiv, punctat de surprize și revelații eterice, noul roman, masiv și "aglomerat", se citește cu o anume - scontată - dificultate. Alternările de planuri și glisarea continuă de-a lungul unui ax temporal, inserturile narative ce par să disperseze, dar
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
stațiune chic a anilor '30, nu este așadar cu siguranță întâmplător. Descendența din familia regală portugheză, prin bunica sa paternă, vecinătatea castelelor de la Sintra, precum și alte considerente fac să fi fost aleasă această țară și această stațiune ca loc de agreabil exil. Estorilul este astăzi dominat de clădirea unui Cazinou, construit în 1958, care nu exista așadar cu această înfățișare pe vremea șederii lui Carol al II-lea, ale cărui preocupări erau însă în bună măsură legate tot de jocurile de
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
sau triști că l-am pierdut." Sau: Cu Cioran și Costică Floru la Herdan și apoi, vorbind despre moarte, depresiuni și de-ale vieții (subl. RC), ajungem la Papu. Zaiafet. Se sărbătorește desigur ceva. Letiția? Ospitalitate. Băieți simpatici. Fete drăguțe. Agreabil. Eugen, în mediul său natural, e argint viu ... Hărmălaie. Aiureală. În fond, nimeni nu știe ce vrea. Glume. Vin. Pian. Radio. Strigăte, țipete. Tinerețe cheflie, din te miri ce, silit și sumbru cheflie la câte unii." Între "depresiuni" și "zaiafet
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
știa să fie mai mult decît un critic, devenindu-ne un prieten minunat, un consilier neagresiv, dar inteligent. În tandem cu el, prin anii 70-80, se afla Victor Parhon : tot boier...Gourmet, om de libații elegante, bun judecător de spectacole, agreabil partener de șuete, cavaler cu actrițele expresive, om generos cînd te accepta. M-am bucurat că, tot postum, i-a apărut cartea de cronici din care criticii tineri ar putea Învăța. Care critici tineri? Chiar!... I-am mai apreciat, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
numele latine Traian, Decebal, Dacia - se trag din Haimanaua bardului de la Mircești). Mai găsim asemănări cu temele și personajele pieselor lui M.Sebastian, Al.Kirițescu, M.Ștefănescu, V.Eftimiu, Gh. Ciprian. Tudor Mușatescu rămîne modern, actual, plăcut la lectură și agreabil de urmărit pe scenă. A creat roluri nemuritoare și a bucurat spectatorii decenii la rînd. Iar Titanicul..., alături de Gaițele, Take, Ianke... și Steaua fără nume, va mai genera, desigur, noi și noi montări destinate publicului de comedie. CÎnd era pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
adevărați, care au readus pe scenă povestea Soldățelului de plumb (mereu se schimbau elementele de decor și stilul de mînuire) și un italian, Paolo Papparotto, cu o variantă păpușărească a Commediei dell’Arte ( Văduva Rosega), construită nostim, cu pă pușele agreabile și gaguri bine gîndite. În fine, Înafara concursului (deoarece era realizată de către Behrouz Gharibpour, președintele juriului) opera Rostab și Sohrab, creație monumentală, cu multe păpuși care erau conduse scenic precum cîntăreții , dansatorii și figuranții Într-un spectacol clasic de operă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
difuzau varietățile. Asta poate fi interpretat și optimist, ca un ritm comun al unei comunități sau chiar națiuni, dar poate avea și o dimensiune deprimantă, dacă ne gândim că, de fapt, era o formă de disperare. Aceasta era singura chestie agreabilă, singura concesie pe care o primești „de la ei“. De fapt, asta era diferența. Dacă în Rain man era vorba despre o maladie suportată individual, în ce am trăit în anii ’80 se poate vorbi despre un fel de comportament deviant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
rafinate ale soțului, la cel mai luxos restaurant din Pitești. Cei doi, o data cu noul an, porniră pe drumul vieții ce se anunța a fi lipsit de denivelări, ca unul pe care stratul de asfalt proaspăt turnat făcea mai mult decât agreabilă călătoria cu orice vehicul. Olga era plină de încântare și mulțumea destinului că nu o uitase. Era și ea o trăitoare pe acest pământ și socotea că avea dreptul să se bucure de o rază de soare, să guste câtuși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să decid :” Are o figură care ingenuizează verdictul!”. Nu știu precis ce Înseamnă asta, dar măcar sună frumos... Într-un spectacol mai vechi cu Avarul, la teatrul de păpuși, se folosea, des, expresia Bonjur de ziuă! Iată și un pleonasm agreabil! „Cred că teatrul ar trebui să Înceapă cu Ionesco și cu Beckett, și să se sfîrșească cu Eschil și Euripide” (Silviu Purcărete, iunie 2009, În publicația on-line Bit press). De ce?... Într un puseu ludic, combinînd două proze excep ționale, despărțite
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
volum Urît mai trăiți, domnilor!( al cincilea, dacă nu mă Înșeală memoria). Titlul m-a derutat, recunosc : credeam, Înainte de-a citi cartea, că e vorba despre un eseu dedicat lui Cehov. Ei bine, nu! Volumul strînge, Între coperțile sale ( agreabile) articole, foiletoane, recenzii, portrete. Am citit impresiile autoarei cu plăcere, deoarece ea are un ascuțit simț al observației, un bun-gust dovedit, iar portretele beneficiază și de o căldură care catifelează atît de mătăsos stilul, Încît realizezi că-s făcute cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ade vărați, care au readus pe scenă povestea Soldățelului de plumb ( mereu se schimbau elementele de decor și stilul de mînuire) și un italian, Paolo Papparotto, cu o variantă păpușărească a Commediei dell’Arte ( Văduva Rosega), construită nostim, cu păpușele agreabile și gaguri bine gîndite. În fine, Înafara concursului (deoarece era realizată de către Behrouz Gharibpour, președintele juriului) opera Rostab și Sohrab, creație monumentală, cu multe păpuși care erau conduse scenic precum cîntăreții , dansatorii și figuranții Într-un spectacol clasic de operă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Și un atac anti comunist obositor, la un moment dat... Furdui, reiese din lectura celor două volume, era un răzvrătit. Pe vremuri, credeam că e un boem ; dar nu, boemul n-are Încrîncenare ; boemul e tolerant ; boemul are o detașare agreabilă; actorul nostru Însă, o viață de om a refuzat să se supună ordinii sociale, morale, chiar profesionale ( dacă ne amintim cum s-a Încheiat cola borarea lui cu Teatrul Mic). Furdui, deduc acum, după ce lam cunoscut bine, din memorii, a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ș.a. Cei care au cunoscut epoca, sigur că lecturează cu aviditate volumul doi : autorul povestește cu talent literar ( el are, de altfel, jucate două piese și un film la care a semnat scenariul), cu simț de observație, cu umor, cu agreabilă oralitate ( din prefața la volumul Întîi, se Înțelege că memoriile au fost dictate, nu redactate direct de autor!) ; analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor ,chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
curent cu teatrul românesc contemporan, deci i se poate permite orice... Tot Cristina Modreanu reabilitează, Într-un articol, ideea de...plecăciune ! Termenul mi-e drag, deoarece am montat des, Chirița lui Bazil Alecsandri. Dar nu la eroina bardului se gîndește agreabila cronicăreasă, ci la un lucru mai delicat, care ține de grati tudinea artistului - fie el român, englez, francez sau ame rican. Dar, să-i dau cuvîntul :” O plecăciune nu se face nu mai din umilință, ea poate să Însemne pur
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]