3,926 matches
-
acest sens, așa cum s-a întâmplat într-un oraș de provincie, unde un bărbat de 40 de ani a înjunghiat un copil de 12 ani care se afla în fața blocului și făcea gălăgie care l-a scos din minți pe agresor. Inundarea unui apartament de către proprietarul vecin neglijent, care a uitat robinetul deschis, poate duce la conflicte care atrag după ele răspunderea și obligația de reparare și despăgubire a victimei. La fel, reamintim aici că folosirea incorectă a părților comune din
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Ea poate fi considerată ca fiind nota de umanitate adusă dreptului, aparținând forului interior și nu domeniului social validat de dreptul civil. În cazul dreptului de legitimă apărare, este vorba de o prezervare a propriei vieți, dincolo de un pericol sau agresor iminent. „Acest drept pretins este o Împuternicire care, În cazul de apărare a propriei vieți puse În pericol, celui care nu mi-a provocat nici un rău Îi iau viața”. De fapt, această față a dreptului este legată de puternicul instinct
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de muncitorii de la gaze și îl aruncă cu putere și precizie chiar în mijlocul parbrizului. Acesta se făcu deodată alburiu, mii de fire subțiri fragmentându-l, însă forma și suprafața rămăseseră absolut intacte. "Nțț! Nu-i d-ăla", constată profund dezamăgit agresorul mașinii. Urmă cu un aer moralizator: "Vezi, bre, cu banii dai dă azvârlita pă fereastră, da' la o adică te zgârcești să-ți iei și tu un geam blindat la așa o bijuterie. Pă bune dă nu ești chiar fraier
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zice ea. Nu fii sonat Lexo, spune Liddell. Nu posomori un gabor. Fără discuție. O punem dupaia. Încă o voce intervine În conversație, gîfÎită, Înspăimîntată. — Nui de glumit, hai mă băieți... nu-l putem omorî pe tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum tremură. Osavem grijă de tine mai tîrziu. Știm totu despriamicu tău. — Nus ciripitor... imploră Ocky. Bietul Ocky. Mereu Între ciocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Nu vor altceva decât să-i domine. Oricât de mult ai iubi pe cineva, tot ții ca lucrurile să iasă cum vrei tu. Masochistul îl împinge pe sadic să acționeze. Până și cea mai pasivă persoană este de fapt un agresor. În fiecare zi, simplul fapt că trăiești înseamnă moartea unor plante și a unor animale, poate chiar a unor oameni. Îți convine sau nu, zice, abatoarele, fermele, atelierele clandestine nu trăiesc decât din banii noștri. Îi spun că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în ostilitatea și disprețul mergând până la ură al prea multor politicieni față de presă. Că, dacă responsabili de rang înalt tratează așa presa, nu e deloc de mirare concluzia mafiilor locale că s-a dat liber la ciomăgit ziariști. Iar când agresorii nu sunt nici măcar găsiți de autorități, darmite pedepsiți, ca în cazurile de la Timișoara și Miercurea-Ciuc, ce-i mai rămâne de gândit simplului cetățean? Dacă un ziarist poate fi bătut fără probleme, pe mine, un amărât, mă mai apără guvernul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ar comanda un sicriu cu aer condiționat, ar pune tunurile să tragă la înmormântare. Domnii Ion Iliescu și Adrian Năstase ar ține discursuri pline de simțire la căpătâiul decedatului, declarând greva japoneză a foamei până când poliția îi va găsi pe agresori. Academicianul-șef Eugen Simion va elogia opera celui dispărut. Adrian Păunescu va compune, pompându-și lacrimi în barbă, un poem la catafalc, arătând că și el, ca ziarist, a îmbrăcat maioul morții. Cu toții vor descoperi, cu ușurare și recunoștință, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o capitulare, ci mai degrabă o încetare forțată a ostilităților, de-a lungul căreia agresorii s-au albit la față și-au tremurat ca frunzele. Când a sosit, în pijama și pantofi, dl Guță i-a ars o scatoalcă fiului, de încălzire, pe urmă a pus mâna pe doi băieți, primii pe care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dumneavoastră, dar nu în semn de respect, ci ca să priceapă că, orice ar fi făcut (și ar fi stat și-n cap, precis, dacă l-aș fi tutuit, ar fi înghițit biluțe de sticlă), îl consideram un străin antipatic, un agresor. La rândul lui, fără să-l intereseze câtuși de puțin viața mea, mai mult așa, pentru a mă fixa într-o bancă școlară imaginară, să zicem în a patra pe șirul de la geam, mă chestiona când și când în legătură cu matematicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pericol pentru siguranța ei. Era un seducător de succes, probabil, un manipulator, un oportunist, dar nu un criminal. Pe de altă parte, și oamenii obișnuiți pot fi criminali. Și dacă așa ți-e scris să mori, este foarte posibil ca agresorul să facă parte din cercul cunoștințelor tale și să-l fi întâlnit în cele mai obișnuite împrejurări. Nu demult își făcuse un abonament la Revista de Criminologie (o greșeală costisitoare, fiindcă nu conținea nimic care să-i fie de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
două de parcă ar fi fost o simplătulpină de bambus. Tapú Tetuanúi nu era încă nici prea înalt, nici prea puternic, însă era agil că un pește în apă, ceea ce ii permise să se ridice dintr-un salt, înainte ca necunoscutul agresor să aibă timp să-și revină după lovitura ratată și să încerce din nou. Se priviră la lumina stelelor. Era, desigur, cea mai inegala confruntare la care asistaseră acestea, întrucat agresorul avea toate șansele de a învinge în fața unui adversar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se ridice dintr-un salt, înainte ca necunoscutul agresor să aibă timp să-și revină după lovitura ratată și să încerce din nou. Se priviră la lumina stelelor. Era, desigur, cea mai inegala confruntare la care asistaseră acestea, întrucat agresorul avea toate șansele de a învinge în fața unui adversar dezarmat și mult mai slab. Tapú observa și el acest lucru și, deși o groaza de nestăpânit făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi păstra suficientă luciditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în căutarea dușmanului sau. Lumea părea să-și fi regăsit pacea. În înaltul cerului, stelele străluceau în continuare, dar lumină lor nu reușea să pătrundă până în fundul râpei și nici cel mai slab geamăt nu-i dădea de înțeles că agresorul ar mai fi în viață. Cand se liniști de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi era convins că nu e mort. Smulse încă trei ramuri, le prinse laolaltă formând un fel de torța, si la lumină ei caută cel mai bun mod de a coborî, cu riscuri minime, până în locul în care zăcea agresorul. Încă mai respiră. Avea o rană mare la cap și probabil mai multe coaste rupte, dar nu trebuia să ai cunoștințele de medicină ale lui Hinói Tefaatáu ca să ajungi la concluzia că puternică lovitură nu putea fi totuși suficientă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acea fiara ar putea să se ridice din nou în picioare îi îngheța sângele în vine. Rămase tăcut, în timp ce torța se consumă puțin câte puțin, iar cel de-al doilea geamăt și un tremur al corpului, care îi dovediră că agresorul e pe punctul de a-și reveni, îl ajutară să se hotărască, astfel că, fără să se gândească de două ori, apucă ghioaga grea, care rămăsese la vreo patru sau cinci metri distanță, si, luându-și inima în dinți, lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Anuanúa și furaseră marea centura cu pene galbene, care simboliză puterea regală, precum și cea mai mare perla neagră ce fusese găsită vreodată în Pacific. Dacă la acestea se adaugă pierderea pirogilor incendiate și a locuințelor arse, se putea spune ca agresorii distruseseră, în mai puțin de o oră, tot ce exista de valoare în Bora Bora. Dimineață se ivi peste o insulă mohorâtă, ai cărei locuitori își plângeau ființele dragi, iar când soarele le permise străjilor să scruteze orizontul, deja nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
direcție, însă în a patra noapte Miti Matái alese un alt Avei’á, care îl devia înspre vest, știind din experiența că în partea aceea se află niște insule ai căror locuitori i-ar putea oferi unele informații despre sălbaticii agresori. A doua zi, Miti Matái le ordona femeilor să pregătească o mică petrecere, care urma să se desfășoare la căderea serii și prin care aveau să sărbătorească faptul că aproape jumătate dintre cei aflați la bord depășeau pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
e de mirare că nu-și făceau nici o grijă cu privire la supraviețuire, iar principalul motiv pentru care doreau să pună piciorul pe uscat era acela de a întâlni o nouă pistă care să-i conducă până la îndepărtată insula a brutalilor lor agresori. În fine, în una din acele nopți întunecoase în care Navigatorul-Căpitan petrecea ore întregi pe catarg, isi dădu drumul să alunece cu agilitate până pe punte și ordona de îndată cârmaciului să îndrepte vasul spre nord. La amiază zilei următoare, Omul-Memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tarziu oamenii de pe Marara, aceste atacuri aveau loc destul de frecvent. Bieții băștinași din Jailali - căci așa afirmau că se numește insula lor - nu puteau decât să se ascundă în peșterile din munți, unde se vedeau obligați să aștepte neputincioși că agresorii să jefuiască totul în calea lor. Cand le arătară pielea sălbaticului, recunoscură că suferiseră - cu mulți ani în urmă- atacul unor indivizi care aveau asemenea tatuaje, dar nu puteau ști sigur dacă erau aceiași și nici nu aveau vreo idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oceanului. Soarele încă nu se dezlipise de linia orizontului, când deja înconjuraseră întregul perimetru al insulei, asigurându-se că nu se zarea nici un catamaran - care să le indice că aceasta ar fi fost insula de pe care au pornit sălbaticii lor agresori - și, curând, putură să-și dea seama că nici măcar nu era locuită de oameni ai mării, căci, în mod bizar, colibele nu se ridicau lângă mal, ci se ascundeau între copacii din interior, departe de privirile străinilor. Miti Matái manevră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se văzuseră nevoiți să pună mâna pe arme altfel decât în joacă, și erau conștienți cu toții că experiența nu s-ar fi putut dovedi mai nefericită. În afară de bestia pe care o rânise Tapú Tetuanúi, aproape dintr-un accident, toți ceilalți agresori reușiseră să se întoarcă la navele lor, fără să fi suferit nici cea mai mica zgârietura. Iar ei, acum, isi propuseseră să-i doboare pe propriul domeniu și în ciuda faptului că erau mult mai puțini ca număr. Întins pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plin de prizonieri, iar aceștia nu-și putură crede ochilor când descoperiră un semeț catamaran care parcă picase din cer, fără să bănuiască măcar că, de fapt, acesta se ridicase de pe fundul oceanului. Acum înțelegeau cum ajunseseră pe insula brutalii lor agresori, insă nu-și dădeau încă seama unde putuse să stea ascunsă enormă navă pe timpul furtunii. Roonuí-Roonuí și majoritatea oamenilor lui tăiară vegetația pe o rază destul de mare în jurul clădirii Marae și strânseră lemne cu care să aprindă focuri de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii îndepărteze cu ajutorul unei sulițe lungi pe cei mai îndrăzneți agresori, care se ridicau, încercând să ajungă până la ei. Unul dintre rechini chiar sărise pe punte și lovea sălbatic cu coada în stânga și în dreapta, încercând să-i ajungă pe cei aflați cel mai aproape. Era o luptă disperată pentru supraviețuire, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în holul mare al tribunalului. Un bărbat trecut de prima tinerețe, stăpân pe el, încă răscolit după decesul recent al soției. Venise ca martor al unui omor petrecut acolo, la fermă. O beție sfârșită cu o încăierare și un mort. Agresorul, un ins de 32 de ani, avea acasă patru copii, victima un tractorist de 26 de ani, tatăl și el a doi gemeni. Între ei o sticlă de băutură "fruntea rachiului" și niște pricini mai vechi zgândărite. De îndată ce intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-a lungul aleii cu tei. Trecutul e trecut și nu se mai întoarce. Începu să vorbească despre cazul care-l adusese pe Dimitrie acolo, la tribunal. Mortul nu mai putea fi ajutat cu nimic, era ea de părere, celălalt, agresorul, mda, în fine, când te gândești că se distrug deodată două familii. Măcar dacă ar exista niște circumstanțe atenuante, ceva. El, Dimitrie, ce părere avea despre omul acela? Merita să se lupte cât de cât pentru el? Dimitrie nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]