439 matches
-
Numai că mesajul ăsta ar veni din partea realistului, eficientului, capabilului, consecventului (și încă vreo șapte epitete de același fel) Adrian, nu din partea zăbăucului (că alte "calități" de aceeași teapă n-am chef să mai dau) Dan, frățiorul cel mic și aiurit. Ei și ce? Eu n-aș putea să am cumva resurse ascunse de genul celor care îl caracterizează pe frate-miu? Ba aș putea, dar nu știu cât de convingător ar suna o asemenea supoziție în fața lui taică-miu. Ca de obicei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o s-o vadă sigur. O să se gândească, după ce o citi-o, că am trecut pe la el, dar n-am vrut să-l deranjez, iar modalitatea mea de a acționa o s-o pună pe seama delicateții mele native ori a modului meu aiurit de a fi și de a deranja omul pentru toate prostiile din lume, dar pentru chestiunile importante nu. Tata, care mă cunoaște de atâta amar de timp, le va îmbina într-un mod fericit pe amândouă. Cât despre ceilalți contemporani
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dar În ce privește științele umaniste erau un fiasco. Filozoful Sidney Hook Îi spusese lui Ravelstein că filozofia era pe dric. - Licențiaților noștri trebuie să le găsim slujbe de etică medicală prin spitale, Îi declarase Hook. Cartea lui Ravelstein nu era deloc aiurită. Dacă el ar fi fost doar un palavragiu gălăgios, ar fi fost ușor de dezumflat. Dar, dimpotrivă, era rațional și bine informat, iar argumentele sale erau pe deplin documentate. Și toți nătângii se coalizaseră Împotriva lui (așa cum se exprimase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
uită în direcția de unde venise zgomotul acela și observă două cârje lângă fata care se așezase pe scaun. Nu putu să-și explice pe moment la ce-ar fi folosit în casa aceasta cele două cârje, se uită în jur aiurit și atunci vorbi din nou fata. - Te uitai la acestea? Sunt ale mele. Am avut poliomielită când am fost mică și am rămas cu sechele. Acum ele mă poartă. Vorbea ca și cum ar fi vorbit despre altcineva și tocmai această seninătate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tâmpite sadea, primite de la minister, presat mereu de termene limită în întocmirea unor rapoarte absurde și închistat într-o programă școlară greoaie devine, încetul cu încetul, un robot, dacă nu chiar un mecanism complet dereglat. Se transformă într-o mașinărie aiurită și aiuritoare care nu poate să își exprime creativitatea, imaginația, inteligența emoțională, tactul pedagogic. Este clar și de înțeles de ce, din ce în ce mai mulți profesori capabili în zilele noastre, refuză să își mai practice meseria și părăsesc sistemul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un mod amețitor. Mai precis 11 puncte procentuale, a câștigat în doar câteva secunde, președintele celei mai agresive națiuni de pe mapamond. Chiar dacă alegerile sunt ehei, tocmai la doi ani distanță, cetățenii Americii, (care cică sunt chiar cu mult mai aiuriți decât ai noștri), au gustat cu multă poftă din mascarada oferită de trupele SEAL prin uciderea numitului bin Laden, (școlarizat la școala CIA și apoi galonat de americani la gradul de terorist șef, cu acte în regulă). Din 2 mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Luana simți că leșină. Inima i se opri în loc, capul începu să-i huruie iar pumnii i se strânseră cu o mânie necontrolată. Cum au putut s-o mintă astfel? Cu ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă față acestui moment al adevărului. Dan îi văzu silueta prin geamul de la ușă și veni să-i ureze noapte bună. Ochii ei plini de lacrimi îl lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prostită, la fiică-sa, incapabilă să priceapă. O prinse de mână și-o forță să privească în ochii ei. Ai făcut asta, Luana? El...a fost...acolo? Cum ai putut face una ca asta? Fata izbucni în lacrimi în timp ce Sanda, aiurită, cu degetele înfipte în păr, striga nenorocită: Doamne Dumnezeule, ce ne facem? Ce ne facem, Luana? Dacă rămâi gravidă? Fata abia pricepea ce vrea mama să spună. Cuvântul "gravidă" i se părea străin, din altă limbă. Femeia o târî prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai departe de un sărut ori o mângâiere, nu încercase și nu dorise nimic mai mult -, o simțea vibrând în brațele lui cu o căldură și o pasiune de care n-o crezuse în stare, făcându-l s-o privească aiurit, măcinat de tot felul de întrebări, obsedat de ciudățenii smintite și păcătoase. La adăpostul așternutului ei, Luana recunoștea că-și dorea o relație mai apropiată cu Ștefan, dar cum să facă asta și să-l lase, apoi, s-o părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că nu trebuia să plece, că n-o mai putea lua de la capăt, așteptând-o și visând-o. Luana murise între timp și ochii ei goi îl umpleau de spaimă. Stătea în pragul ușii rătăcită iar el îi îngâna numele aiurit. O văzu ieșind ca o stafie, lăsându-l singur, pradă unei dureri fizice născute spontan, fără leac. Simți că ceva, în adâncul trupului, s-a rupt și că totul, absolut totul, se va termina, cât de curând. Când Ștefan sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei, fără să-i poată opri, inconștient că expresia chipului său îi trăda lipsa de experiență la femei. Ea remarcase asta și se simțise de două ori mai incitantă. Respira adânc, ridicându-și pieptul și se amuza de privirea lui aiurită. Radu se trezi, dintr-o dată, cuprins de o mândrie fără margini. Faptul că nu doar o femeie frumoasă, ca Luana dar și una voluptoasă, ca Rebeca se simțeau atrase de el, îl făcea să crească în proprii ochii. După două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o întrebă din vârful buzelor ce dorește. Luana îi întinse ziarul. Găsești aici tot ce vreau să-ți spun. O lăsă singură și femeia deschise, cu o oarecare curiozitate, pliantul de hârtie. Laur veni gătit la întâlnire și-o privi aiurit pe femeia care răsfoia intrigată ziarul. Nu sperase la o așa cucerire. Așa cum prevăzuse Luana, el se îndrăgosti iremediabil de frumoasa domnișoară care, atunci când bărbatul se apropie de ea și-i vorbi, îl repezi revoltată, lăsându-l fără grai în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
despre arestarea lui Radu. Probabil că, pline de compasiune, vroiau s-o ferească de suferința amintirii. Luana ridică ceașca și sorbi cu nesaț din licoarea fierbinte. Apariția tânărului Noia o făcu să scape ceașca și să se uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un cuvânt. Ce caută el aici? întrebă Luana țâfnoasă. L-au arestat. Femeile o priviră mirate. De ce să-l aresteze? Luana se enervă, considerând că mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știe dacă Rebeca a murit, dacă nebunul de Laur Midea a fost îngropat și se revolta, cu sleite puteri, împotriva prezenței soțului ei, liber și capabil s-o distrugă din nou. Cei doi bărbați aflați în încăpere o priveau neputincioși, aiuriți. Cineva anunță că medicul va veni imediat. Nuța Cordel dădu buzna peste ei, cu coama de păr negru ridicată în slăvi, continuând să împroaște, din limba despicată, venin. Luana alunecă pe covor, închise ochii și doctorul o găsi inertă, pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o seară, obosit, cu cearcăne la ochi, Ștefan ieși și-i ceru să rămână peste noapte în locul lui, sub pretextul că are nevoie de o baie fierbinte și de odihnă, tânărul Noia îi fu aproape recunoscător. Se așeză lângă Luana aiurit, copleșit de sentimentul vinovăției, pradă unei dureri covârșitoare, își lăsă fruntea pe genunchii ei și plânse în hohote, din tot sufletul. Escu îi aruncă o singură privire apoi coborî un etaj mai jos, se întinse pe o banchetă și dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vă mai bateți capul. Mergeți și vă vedeți de treabă. Doamna Noia ne părăsește. Și-a dat demisia. Nuța Cordel se uită la el buimăcită. Nu înțeleg. Directorul își pierdu răbdarea. Ce nu pricepi? Vrea să plece. Cordel clipi des, aiurită. Nu putea accepta că îndelungata așteptare, plină de planuri și măsuri severe, fusese în zadar. Domnule director, așa ceva nici nu intră în discuție. Femeii ăsteia nu i se vor mai face toate mofturile. Acum, când ne-am lămurit cu toții cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mult timp. Ștefan stârnise interesul ca de fiecare dată. Într-o ținută de o eleganță impecabilă, cu chipul luminat de o maturitate inteligentă, era mai încântător ca niciodată. Luana uitase cât putea fi de frumos. Ochii lui negri o priveau aiuriți, cu o dragoste fără margini, așa cum aveau s-o privească toată viața, pentru că ea reprezenta cel mai reușit exemplar feminin, unicul suflet și unica simțire în stare să-l facă cel mai fericit om de pe mapamond. Rochia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i ucisese soțul și o adusese acolo, prizonieră umilită În tabăra dușmană. Nobunaga Își dădea seama Întocmai de ceea ce se Întâmpla În sufletul surorii sale. Prin urmare, pe lângă mulțumirea că se afla În siguranță, simțea o repulsie necontrolată față de femeia aiurită care nu putea Înțelege marea iubire a fratelui său. — Hideyoshi, las-o-n pace, se ridică brusc Nobunaga de pe scăunelul său de campanie. Nu-ți răci gura de pomană. Apoi, dădu la o parte capătul unei perdele din cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nobunaga Îl privi bănuitor: — Ce-i asta? Păi, sper să vă facă plăcere, stăpâne, Înaintă Hideyoshi, punând vinetele În fața lui. Mama și soția mea au cultivat aceste vinete În grădina castelului. — Vinete? — S-ar putea să le considerați un cadou aiurit și ciudat, dar, de vreme ce am venit cu o corabie rapidă, m-am gândit că s-ar fi putut să le vedeți Înainte de a se evapora roua. Azi dimineață le-am cules. — Hideyoshi, cred că ceea ce-ai vrut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de informație nu are o finalitate constructivă. Folosește monitorul asemenea unei oglinzi pentru a vedea ce frumos și deștept este. Și la ce performanțe a ajuns mașinăria pe care o manevrează. Învăluit în cele mai rafinate evenimente și cele mai aiurite dispozitive, noul dandy de-reglează economia timpului a administratorilor care pun semnul egal între informație și bani. (Lovink, 2004, p. 50) Cel integrat în cyberspațiu se plimbă cu dexteritate pe magistralele informației, asemenea antecesorilor lui pe marele bulevarde: ca să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
timp (2); trece (2); trece peste (2); trist (2); ține minte (2); uite (2); vedea (2); vîrsta (2); accident; admira; admiră; aduce aminte; nu-și aduce aminte; nu-și amintește; aerian; a aminti; a-și aminti; a nu își aminti; aiurit; amarul; amintiri reci; anii; apă; atent; bagajul; băiat; bărbatul; bătrîni; beat; blank; bou; bunel; caută; căsătorie; căscat; cer; cercetare; cerința; cerne; chema; cînd; copac; coșmar; cuminte; cuvînt; cuvîntul; date; datorie; defect; departe; detaliu; devreme; dezamăgire; diminua; disconfort; dispersat; dor; dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți..." (p. 72) Pretextul epic al narațiunii este căutarea unei presupuse săbii a lui Mihai Viteazul care urma să fie donată șefului Delegației Marilor State la București, pentru a fi expusă la Centrul multicultural din Lyon. Nimeni nu este în stare
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
nu prea comod, alergînd grăbit și imprudent între București și un oraș de provincie. Nu aveam timp. Voiam să citesc cartea aceasta repede. Și am pătruns în ea mai repede decît voiam. De lipsa timpului, de curgerea lui inexactă și aiurită vorbea Eugen Ionescu în fraze încheiate cu semn de întrebare. Blasfemiator gest să citești o carte așa de bună într-un loc atît de nepotrivit! Savuros lucru să vezi că drumul tău curge în ritmul cărții! Egal și sacadat, departe
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
un tovarăș numai bun pentru Zografi, care nu aștepta nimic decît numai împlinirea visului adolescentin de a cutreiera țările din zona Mediteranei, idealul, pentru el, al fericirii întruchipate. Ajuns, mai întîi, la Stambul privea cu invidie la turculeții care joacă aiuriți cărți prin cafenele, fumează narghilele și visează cu ochii deschiși. Clima i s-a părut potrivită iar "fericiții muritori n-au decît grija burții (și nici asta prea mult), care nu cunosc nevoia de a purta cizme și blănuri și
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
un teatru magic: Stavovské. Aici, în 1787, Mozart a avut premiera cu Don Giovanni. Ceva din atmosfera din jurul teatrului și dinăuntrul lui poartă încă o încărcătură specială. Ca și străduțele înguste și stranii din jurul podului Carol pe care te pierzi aiurit în căutarea pașilor lui Mozart. Sau Kafka. Nu se poate ca aura teatrului Stavovské - elegant, opulent și cald totodată - să nu îi fi motivat, odată în plus, pe actorii lui Purcărete (patru francezi, trei italieni și trei români). De altfel
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]