227 matches
-
era să cad jos. Dar n-am căzut jos! Încă știu să mă respect. Eugen a telefonat. Ce bine! Petre umblă după mine. Ce bine! 27 iulie 1965 (luni) Am găsit o explicație a multor lucruri care mi se păreau alambicate. E o explicație relativă, dar, deocamdată, e justă. Eu ziceam mai Înainte că În mine există un element sentimental și unul logic, logicul dictând Întotdeauna. Ei bine, nu e adevărat. În mine există un om, o ființă care se ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
politic? demersului, el a creat Societatea de economie social? (1856) c?reia i-a fixat ca scop �constatarea, prin observa?ia direct? a faptelor, a condi?iei fizice ?i morale a persoanelor ocupate �n munci manuale [i.e. muncitori, �n terminologia alambicat? a lui Le Play] ?i raporturile care �i leag? �ntre ei sau cu alte clase�. Societatea planific?, �ntr-o anumit? m?sur?, studiul monografic al familiilor muncitore?ți, iar cele mai bune dintre ele � �n jur de patruzeci � aveau s? apar
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
adică muntenească), face și Ioana Bejenaru din Raionul Drochia. Toate reacțiile scrise în cea mai pură limbă literară română, cu termeni pe care orice român de la vest de Prut îi folosește în conversațiile sale cotidiene. Se susține uneori, în forme alambicate, originea diferită a românilor și moldovenilor, primii fiind urmașii dacilor, iar cei din urmă ai geților, care nu au intrat sub stăpânire romană, iar romanizarea lor a urmat un curs diferit, cu anumite particularități. Această teză a originii getice a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
al lui Minos, cu un plan foarte complicat, unde era închis Minotaurul, este considerat spațiul inițial al labirintului. El este organizat ca o încrucișare de drumuri, unele fără ieșire, fundături unde trebuie să descoperi drumul care duce spre centrul acestui alambicat traseu. Tema labirintului a inspirat o seamă de graficieni în realizarea unor lucrări de referință. Trebuie să amintesc coperțile realizate la volumele cu Impresii de călătorie de A.E. Baconski, „Remember“, unde graficianul Done Stan utilizează imaginea planului unui labirint
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Poarta cetății",Editura Tineretului, 1966; Cine mă apără", Editura Tineretului, 1968; "Ochiul neantului", E. P. L., 1969; "Sunetul originar", Editura Tineretului, 1969; "Fum", Editura Eminescu, 1971. Poet ardelean, în descendență expresionistă în ceea ce privește tehnica imaginii, viguros, se confesează întrupat într-o viziune alambicată sau într-un comentariu deschis. Atmosfera rămâne stranie, compusă din ritmuri discontinue; când faustic și elegiac, răvășit de iluzii, când tumultuos și echilibrat cum se vrea însăși poezia lui. Un dublu îl urmărește pe poet, din nevoia de echilibru "îl
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eminescu, 1974. Mircea Ciobanu, după părerea multora dintre critici, barbizează atingând originalitatea, după alții însă nereușind să se îndepărteze de model. El scrie o poezie obscură în general, rece, frizând un anume "aristocratism" al formei. În primul volum, în ciuda formulei alambicate, descoperim sensul mai ales datorită ultimului vers, care devine cheia poeziei. Astfel din adânc strigătul este al durerii permanente, "urmele pe nisip sunt alunecătoare", dar rămân așa cum "fluxul și refluxul mării" dau țărmului vamă: stelele, crabii și schelete "de-albaștri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e horă/ și fetele trec drepte prin iubiri" (Petre Got). Un poet blagian cu tendințe de ermetizare este Ion Iuga. El cântă satul, casa părintească, bunicii, "Cântărețul" (care amintește de "Laie Chiorul" lui Goga), dar ajunge curând la o poezie alambicată. Ion Iuga nu este un poet lipsit de talent: "ard vetrele ard/ În țarc mieii sunt semnul cerimii înalte/ mâinile rădăcini se preschimbă în arc/ prin sine asprului salt." Alexandru Miran, H. Grămescu, Ilarie Hinoveanu, Ion Murgeanu vor slăvi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de-a mai cuprinde cerul. Geometrizarea lumii, cuprinderea ei în tipare o va face să-și piardă misterul, și deci poezia nu mai poate fi o reprezentare a "corolei de minuni a lumii" (L. Blaga), și atunci poetul caută expresia alambicată, încifrează ceea ce foarte bine vedem și simțim sau cunoaștem din metamorfozarea lumii, din iraționalul ei. Mai clar spus, încifrează, pentru a potența misterul, ceea ce ni se oferă direct și deschis cunoașterii și pune absurdul, iraționalul în fragmente inteligibile: În toate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
parodia, poetul sfârșește prin a propune o soluție existențială, sau o formulă... literară."3 Eugen Simion, în "Scriitorii români de azi", prețuiește efortul poetului de a se exprima direct, în contextul unei poezii care își caută o formulă cât mai alambicată, apreciind ca "semn de inteligență" faptul că "simplifică versul și-i descrețește fruntea." Marin Sorescu parodiază în permanență de la volumul "Singur printre poeți" la volumul "La lilieci". Parodia lui înseamnă de fapt un anumit fel de a privi lumea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Natura intră într-o anumită tensiune, un foșnet material de aprindere fumegă în "Tulburele de decembrie", "Tulburele de aprilie", în "Tulburele de mai", în "Tulburele de etern". Fără cenzuri interioare, poemul "Infernul" se desfășoară patetic, într-o aglomerare de strofe alambicate. Infernul îl descoperim la nivelul contingentului și mai ales ancorat în "nordul lucrurilor", în aventura existențială a inteligenței, pentru că: "Egal, în fiecare e-o sete de eroare la o pășune ascunsă și rumegată-n ea/ Aceste echilibre visează cald și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
purificarea subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată de culoarea albă); distilarea urmată de conjugare, coexistența contrariilor (simbolizată de culoarea roșie), în fine, sublimarea, plenitudinea ființei, devenită căldură și lumină pură (operația ultimă, având drept analogon soarele, așadar culoarea aurului). Alambicata permutare a elementelor structurale interne este uneori oglindită și în cuprinsul cărților sale, acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor simboluri mai puțin accesibile. Probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple, din acest punct de vedere
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor, probabil una dintre cele mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe de o parte, pentru că seria de vocabule prin care este descrisă alambicata ceremonie de facere a aurului poetic ("esența secretă și prețioasă,/ esența a cincea", "formulă/ spre dezlegarea formulelor", "cristalul sublim", "foc nesfârșit", "echilibru cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare", "substanța aceea nebună, alcoolul secret
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
respectiv, lucruri. Primele (argumenta a persona) sînt: originea, patria, sexul, vîrsta, educația etc. Cele referitoare la lucruri (argumenta a re, numite și attributa) răspund la întrebările: de ce? cînd? unde? cum? etc. Împărțirea acestor topoi ale lucrurilor este și ea foarte alambicată. Pe noi ne interesează doar faptul că din întrebarea unde? rezultă un argumentum a loco, iar din întrebarea quando? un argumentum a tempore. Primul (V, 10, 37) caută să scoată dovezi din felul locului unde s-a petrecut acțiunea respectivă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trup, suflet, spirit, adică: voință, simțire, gândire. Când vorbim, nu totdeauna facem actul creator al înțelegerii iluminatoare, ce leagă de spiritual. Desacralizându-se, cuvântul devine câmp de acțiune pentru Lucifer. Nu toate informațiile, ce ne invadează, sunt veridice sau necesare. Terminologia alambicată a științei materialiste, abstractizarea noțiunilor, bârfa, taclalele, manipularea politică, reclamele, sunt formele alienării cuvântului și vorbirii. Optimizarea nivelului informațional al vorbirii este ușoară și constă în selectarea celor ce spunem, anume să fie bun (adică just), adevărat și frumos și
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
nici din versurile sale (v. și Tristia 3, 5, 49 și 3, 6, 28) și nici din alte surse antice. Exegeții moderni au urzit în jurul motivelor de relegare carmen și error numeroase ipoteze, peste 20 de variante, unele raționale, altele alambicate sau altele aberante. Au fost grupate în trei categorii generice: I motive morale, II motive religioase și III motive politice. Să le urmărim, selectiv, pe rând. MOTIVE MORALE. Exegeții moderni au încercat să lămurească, mai întâi, termenul carmen, care se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fie zeu fără ei!" (v. 25-26). La sinceritatea sau nesinceritatea asocierii lui Ovidiu la voti quinquennali ale poporului pentru sănătatea lui Augustus s-au făcut referiri și se vor mai face: aici, însă, trebuie atrasă atenția asupra exprimării atât de alambicate și de căutate a lui Ovidiu, pentru a-i ura viață lungă lui Augustus, încât pare o simplă batjocură, sau poate un dublu joc în adevăratul sens al cuvântului. În elegia Tristele, V, XIV, Ovidiu își elogiază soția pentru fidelitatea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să mai întărâte viciile și oamenii vremii cu interzicerile lui!453. V. Semnificativa coincidență dintre data de naștere a lui Ovidiu și cea (presupusă) a instaurării Imperiului. După cum se știe, Ovidiu ne prezintă data sa de naștere în două versuri alambicate și destul de simbolice: Editus hic [= Sulmo] ego sum; necnon, ut tempora noris, Cum cecidit fato consul uterque pari454. Ripert traduce: "C'est là que je suis né; pour que tu connaisses l'époque, c'est l'année où moururent les
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ne rămîn oricum neclare, atît privindu-i pe cei ce comandă sondajele, cît și pe cei care le cuantifică. E de-ajuns a vedea cum trecători cu totul nevinovați de limba ce-o vorbesc răspund t.v. unor chestiuni de alambicată politică, pentru a trage concluziile pe care, evident, anchetatorii înșiși sigur nu le iau în calcul. E de mirare cum un înțelept și judicios Stelian Tănase apelează și el la un soi de sondaj al emisiunii sale nocturne, pentru a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Securities, că „putem produce mai mult fără să adăugăm prea mulți lucrători În plus”61. Uniunea Europeană este prinsă Într-o mare dezbatere despre viitorul muncii. Împovărați cu un șomaj ridicat, taxe mari, sisteme de bunăstare socială greoaie și regimuri regulatorii alambicate, care, spun unii, perpetuează stagnarea economică, critici din guvern, industrie și societatea civilă sunt Încleștați Într-o bătălie ideologică acerbă dacă regulile care guvernează activitățile de muncă, comerciale și profesionale trebuie să fie reformulate, iar dacă da - cum. Politicienii și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
articolul 2 afirmă: "Constituția se bazează pe unitatea indisolubilă a națiunii spaniole, parte comună și indivizibilă a tuturor spaniolilor, și recunoaște și garantează dreptul la autonomie a naționalităților și regiunilor pe care le cuprinde ca și solidaritatea dintre acestea". Sintaxa alambicată ajută oare la înțelegerea textului? Nu cumva modul de exprimare constituie o manieră de a nu spune nimic decisiv, lăsînd astfel deschisă calea pentru populații și pentru conducătorii acestora, în perspectiva unui nou pact politic? Constituanții care se străduiesc aproape
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
el a dat poezii valoroase care au dovedit talentul său, posibilitățile sale de dezvoltare. Din nefericire însă, Baconsky crezând pesemne că el cunoaște îndeajuns viața, s-a depărtat de ea și a început să publice versuri scrise într-un stil alambicat, menit să acopere necunoașterea vieții și lipsa de idei. În ciclul de șapte poezii care cuprind impresii dintr-o călătorie în R.P. Bulgaria, cititorul se aștepta să afle ce simt și ce gândesc azi oamenii din republica prietenă, cum arată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Autorul nu o violentează, dar nici nu respectă redarea ei tradițională, dezvoltarea dinspre trecut spre viitor. Axa temporală nu mai e o justificare a cauzalității, nu mai ordonează acțiunea. Din contră, autorul construiește cu migală o acțiune răvășită, o cronologie alambicată. Personajul central, unicul pe care trebuie să facem efortul să-l înțelegem, gândește după legile inteligenței lui, care distrug orice tipar, orice ordine, orice încercare de clarificare sau explicare totală prin ordonare, cronologică ori de alt fel. Acțiunea Desperado are
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să fie pe primul loc în calculele scriitorului. Autorul Desperado asigură un confort al lecturii, deși sensul lui nu e nici pe departe evident, ca o consecință a folosirii unui limbaj mai mult decât accesibil, un limbaj familiar, fără fraze alambicate sau simbolistică încifrată. Încifrarea, ambiguitatea au pierdut tot terenul pe care l-au câștigat în jurul anului 1922, fiind înlocuite cu o complicare a ordonării detaliilor, care ține de organizarea intrigii, dar se reflectă la nivelul stilului într-o înțelegere aparent
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
știe mai întâi că există un ideal Desperado, acela de a fi unic, cel mai bun, de a deveni celebru peste noapte și a uimi universul. Pentru a atinge idealul Desperado, sfaturile care trebuie urmate sunt: > Stil limpede și gândire alambicată. Folosiți stilul mnemotehnic, faceți-i pe lectori răspunzători de puterea lor de a ține minte fiecare cuvânt, fiindcă oricare dintre cuvinte se poate dovedi a fi cheia evenimentelor ulterioare. > Spune pe față tot ce era altădată interzis, și fă-o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Copil născut în timpul secetei din 1946, dezmoștenit de soartă și fără vreun sprijin, Pozdare e văzut a deveni, datorită patosului și a intransigenței sale, un foarte competent activist de partid. În dorința de a-i da complexitate, autorul îi atribuie alambicate procese de conștiință și are grijă să sublinieze vitregia destinului, precum și forța interioară a personajului de a lupta și de a rămâne un învingător. Echilibrul lui Pozdare se manifestă la moartea idolului său, Stalin, când ia cunoștință de aspectele sumbre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]