486 matches
-
aud strigăte și goarne de alarmă. Iepurașul sare speriat.) Iepurașul: Domniță, domniță... Domnița: (trezindu-se buimacă) Ce e iepurașule, de ce mă trezești din somn? Iepurașul: Nu știu ce se întâmplă afară...Mi-e frică, auzi ce strigăte, ce sunete de goarnă... Domnița: (alarmată și ea) Dar ce-o fi? Iepurașul: Ah, de ce nu sunt eu acuma într-o grădină cu varză și cu morcovi... Domnița: Cum? Nu-ți place aici la mine? Iepurașul: Îmi place...Dar tot mai bine e în varză. Domnița
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
se apropiaseră. Erau haiducii. Peste două sute. Mihajlo Întârziase ca să poată aduna luptătorii din munți. Iar acum era lângă ea, În Încercarea nebună de a-l găsi. Poiana era mare, parcă nesfârșită. Erina auzi În urma ei zgomotul unei uși trântite, voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deasupra intrării în zenana. Gongul uriaș este lovit și încăperea acționează ca o cutie de rezonanță, dislocând o serie de sunete înfundate, ca un râgâit dulceag ce vibrează în toată aripa făcându-i pe locuitorii ei să intre în priză alarmați și să-și termine mai degrabă treburile de prin closeturi. Când apare chiar nababul însoțit de câteva slugi și gărzi, se lasă o tăcere răbdătoare, prudentă. Lui Pran, care privește prin grilajul încăperii cu gong, bărbatul slab, îmbrăcat în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
frate ar reuși să facă ceea ce el nu mai credea, adică să sădească o sămânță viabilă, copilul lui totuși nu va... , și jură pe Dumnezeu, nu va sta niciodată, niciodată, pe tronul Fatehpurului. Nu vă puteți calma? zice De Souza alarmat. Diwan-ul începe să se agite. Se uită după nabab, care pare să fi dispărut. Trecând prea aproape pe lângă claia de haine, acoperite cu o robă, în care e înveșmântat De Souza, se trezește că-i zboară fiola cu prafuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a mișcat, este în altă poziție, iar podul palmei ei îi apasă dureros degetele. — Atenție! se aude dintr-odată tare vocea lui Mabel, emoționantă. Nu întrerupeți cercul. Mama a luat legătura cu alt spirit. Cei aflați în jurul mesei sunt alarmați. Fiți atenți la ea! strigă Mabel. Urmăriți-o! Masa începe să se ridice, pâna când mâinile lui Bobby ajung aproape în dreptul nasului. Apoi, cu zgomot, cade la loc, pe podea. Doamna Pereira scoate niște sunete ciudate, ca niște clipoceli. Fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pentru ambele împrejurări, micul dumnezeu instalat la birou avea cîte un comportament adecvat. Tocmai întîlnisem pe coridor doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără să ne anunțăm, în cabinet. De la toate mesele, pe loc se ridicară priviri alarmate. Din spatele unui birou aflat în mijlocul încăperii, un soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din nou înainte, pe cărarea îngustă. După un timp, poteca se strâmtă atât de mult, încât Hideyoshi și însoțitorii săi fură nevoiți să descalece. Chiar în acel moment, oamenii din jurul lui Hideyoshi se opriră. Cred că e inamicul, spuse cineva, alarmat. Hideyoshi și mica sa trupă tocmai urcaseră spre vârf. Pe coastă, în depărtare, părea să se afle un grup de soldați. Și acești ostași păreau surprinși și se ridicară în picioare, toți odată. Unul dintre ei dădu niște comenzi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Fără a spune efectiv „Noul dumitale stăpân e aici!“, îi atrase atenția lui Nobuo. Nobuo păru aproape surprins de gestul lui Hideyoshi și se întoarse în direcția aceea, grăbit, în genunchi. Era un om slab din fire, iar expresia lui alarmată era aproape vrednică de milă. Privind spre Samboshi, Nobuo făcu o plecăciune reverențioasă. De fapt, era chiar prea politicos. Nu tânărul senior dădu din cap a aprobare, ci Hideyoshi. Samboshi era un copil năzuros și răsfățat, dar, din cine știe ce motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sărbătoritul e cam bolnav și că nici domnia sa nu se simte bine ca sănătate, totuși mi-a îngăduit să-i vizitez în ziua următoare. Când tocmai mă pregăteam de vizită, mă sună d-na Aursulesei spunându-mi cu o voce alarmată că Nică al domniei sale a suferit un infarct și că pleacă urgent la spital cu bolnavul... O! Doamne! ce nenorocire pe bieții oameni! Nu am cuvinte să mulțumesc pentru starea mea de sănătate, simțindu-mă bine din punct de vedere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
i-a aruncat o privire amenințătoare, după care a spus: Doctorul va veni imediat. Nu e prea târziu, nu-i așa? a întrebat tata. Pentru Rachel. încă mai poate fi ajutată, nu-i așa? Efervescenta s-a uitat la el alarmată. Nu eu sunt cea care decide, a răspuns ea pe nerăsuflate. Doctorul Billings va face evaluarea. Numai el este calificat să... îngrozită, i-am tras tatei un cot. De ce o întreba pe copila aia dacă mai pot fi salvată? Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am tras pătura îaspră, îmbibată cu un miros ciudat) peste cap, prefăcându-mă că am adormit, Chaquie tot n-a tăcut. Am încercat s-o ignor și să simulez un somn profund, cu o respirație regulată, dar ea a sărit alarmată: —Rachel, Rachel, ai adormit? Apoi, cum nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai aproape de al meu. Am tresărit din cauza mișcării aceleia rapide, dar și din cauza sentimentului de frică amestecată cu vinovăție. Chris era atât de aproape încât una dintre pulpele lui ajunsese între picioarele mele. Practic, sub fusta mea, am observat eu alarmată. Ce naiba făcea? I-am urmărit mișcările cu teamă, în timp ce el și-a apropiat mâna de fața mea, iar degetele sale răsfirate mi-au cuprins bărbia. Voia să mă lovească? Pentru câteva secunde care s-au întins pe câteva ore, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
transparentă. Ceea ce era foarte bine. Foarte bine dacă-ți plac coapsele transpirate lipite de vinil. Asta până când a venit momentul să mă ridic ca să merg la toaletă. Fiindcă n-am fost în stare. — Nu pot să mă ridic, am anunțat alarmată. Am rămas lipită de nenorocita asta de canapea. —Ei, n-ai rămas deloc lipită, m-a asigurat Brigit. împinge-te înainte și gata, te-ai ridicat! Dar nu reușeam să prind cu mâinile plasticul ăla transpirat. Iar pulpele mi-erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rost să mă întrebați pe mine“, dar ceea ce-a ieșit a fost: —Ăi, n-ai în ost s-înteb i ine. Evident, dacă ajungi la Cloisters, atunci știi cu siguranță că ești. Măseaua asta e pe cale să-și dea duhul. Alarmată, am încercat să mă ridic în fund, dar doctorul nu mi-a sesizat îngrijorarea. — Nu e că beau în fiecare zi, a zis el. Dacă facem o obturare de canal, s-ar putea să reușim să o salvăm. Și vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
alinat durerile. Cel puțin pe moment, îl doream așa de tare pe Chris încât toate amintirile neplăcute legate de Luke erau blocate. îmi doream ca el să mă sărute. Dorința mă amețise. Aproape înnebunisem de disperare. Ce n-aș da... Alarmată, mi-am dat seama că eram aproape de clădirea principală. Deja? Lumina care se revărsa prin ferestre era aproape de noi, așa că ne puteam vedea destul de bine printre umbre. Ia uite! a zis Chris întorcându-se către mine. Fața lui era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îi venise ideea. A urmat o tăcere uluită, după care toată lumea a explodat pur și simplu asaltând-o cu o mulțime de întrebări. O să fiu și eu în carte? a întrebat incitat John Joe. —Dar eu? a sărit și Chaquie alarmată. N-o să-mi folosești numele adevărat, nu-i așa? — Și nici pe-al meu, a zis și Neil îngrijorat. —Eu o să fiu eroul, așa-i? s-a băgat și Mike plin de încredere. Eu o să fiu cel care se alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e stilul meu să-mi ies din sărite. Detestam ce-mi făcea, felul în care mă transforma comportamentul ei. Tot timpul eram plină de resentimente. Sau enervată. Eu nu sunt așa. în mod normal sunt o persoană sociabilă... Am descoperit, alarmată, că pentru câteva minute îmi dădusem voie să simt compasiune pentru Brigit. Pentru scurt timp, uitasem că eu eram personajul negativ din povestea plină de suferință a lui Brigit. Apoi mi-am adus aminte ce se întâmpla. Brigit nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era obișnuit, pentru că, până la urmă, a lăsat-o mai moale, până s-a oprit de tot. — Te simți bine, păpușo? m-a întrebat dintr-odată îngrijorat. —Luke, am îngăimat eu, mă simt cam ciudat. Ciudat? în ce fel? a sărit alarmat. Cred că sunt bolnavă. Luke și-a pus palma pe fruntea mea. Aproape c-am leșinat de plăcere din cauza senzației ce m-a cuprins simțind mâna lui rece lipită de fruntea mea care ardea. — Dumnezeule! a exclamat Luke. Frigi! Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gospodărie. Eu mă ocupam de micul dejun, Chaquie de prânz, Angela era la cină, iar Misty se alesese cu aspiratoarele. —Așa, a zis Chaquie plină de energie. Angela și cu mine ne-am ales deja echipele. Când? am întrebat eu alarmată. — Când te uitai tu la televizor, m-a mințit ea. —Curvă ce ești, m-am lamentat eu. Pun pariu că i-ai luat pe toți ăia pe care îi ajută și fizicu’ și bibilica și că nici una dintre voi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sufăr și m-a și enervat. Cu Chris, ăla de la casa de nebuni. îl știi, l-ai cunoscut. Așa că n-ai de ce să-ți faci griji. N-o să ies cu cineva care ia droguri. —Chris Hutchinson? m-a întrebat ea alarmată. —Daaaaa, am oftat încercând să par calmă. —Of, să fii atentă, Rachel, a zis mama în timp ce cutele de pe frunte i se adânceau din cauza îngrijorării. A îmbolnăvit-o de inimă pe biata maică-sa. —Chiar așa? Interesul și teama m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a spus toată lumea. Și totul o să fie mai bine. în ziua următoare, Nola m-a dus la o altă întâlnire. Și-a făcut același lucru și în ziua următoare. —De ce ești așa de drăguță cu mine? am întrebat-o puțin alarmată. —De ce n-aș fi? a exclamat ea. Ești un om plin de iubire. — De ce? am insistat eu. —Ei, a oftat ea melancolică. Când te-am văzut la Cloisters, cu fețișoara aia supărată, mi-ai adus aminte de mine. întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus în schimb. —îmi merge bine. Bine, am spus eu din toată inima. Grozav! —Tu ai... ăăăă... vreun serviciu? — Eu? am strigat eu. Dumnezeule, nu! Dependența de droguri e o ocupație cu normă întreagă! Privirile ni s-au întâlnit stânjenite, alarmate, apoi amândouă ne-am uitat în altă direcție. Cum e să trăiești în Dublin? a spart tăcerea Brigit, într-un final. —Minunat, am răspuns eu sperând că vorbele nu sunaseră atât de defensiv pe cât le simțisem eu. Mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu el cea mai mare parte a săptămânii și dacă am învățat ceva din experiența asta, atunci acel lucru e că ticălosul ăla dinăuntru știe foarte bine ce face. Orice om normal aflat în situația lui ar fi fost îngrijorat, alarmat, ba chiar de-a dreptul înfricoșat. Orice individ nevinovat, pus în fața absenței soției sale și a dovezilor în favoarea crimei pe care le avem, ar fi avut un atac de nervi. Nu și Wilt. O, nu! El stă acolo, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
primească? — Nu poate. L-a ridicat poliția. — Poliția? sări parohul. Și îmi permiți să te întreb de ce l-a ridicat poliția? — Au zis că m-a omorât pe mine, răspunse Eva. Părintele St John Froude se uită la ea, iarăși alarmat. Acum știa că doamna Wilt nu era în toate mințile. Se uită în jurul lui după ceva ce putea fi folosit pe post de armă dacă situația o cerea cumva și nu găsi nimic mai bun decât un bust de gips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea de a vorbi, de a relata întâmplarea la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]