737 matches
-
așa, lângă mine și se uita. Se uita , blând și bun, cu milă, la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care și-l vroia aspru. Uite, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Întâmplare, Împreună cu consulul Italiei la Iași, Sartori: „Morții... se prăbușeau cu grămada... cu izbituri Înăbușite, ca statui de beton... Soldații s-au cățărat În interiorul vagonului și au Început să arunce cadavrele unul după altul... capetele tuturor erau umflate și fețele albăstrui... muștele zumzăiau cu furie. Numărul morților aranjați de-a lungul peronului liniei ferate a ajuns la circa două mii. Două mii de cadavre Întinse În soare sunt un număr mare - prea mare. Un prunc de câteva luni era prins viu, Între genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre, elegante și urechi lungi, negre, vărgate cu cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot scurt, obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic, uneori frivol, trântindu-se pe spate în atitudini de total abandon; pentru ca dintr-odată să se zbenguie nebunatic, exprimând prin întreaga-i făptură concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au rănit. Judecă puțin la asta și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și se anulează, iar apoi se despărțeau. Diforme, exagerate, Înfiorătoare, dansau un dans mut și de neînțeles. Umbra mică a copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
solitare, coșuri goale. Lunga linie galbenă pe care nu trebuie să o depășești, ce trece de-a lungul stației - În timpul zilei nici nu poate fi văzută, călcată În picioare de miile de călători -, acum se releva aproape fosforescentă În cenușiul albăstrui al galeriei. Paznicii controlează ca fiecare stație să fie pustie, să nu fie nici un vagabond, toxicoman sau vreun mâzgălitor de graffiti ascuns prin coridoarele subterane și În cele câteva adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate, pentru jubileu. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și pentru asta trebuie să-ți deschizi inima către Sfântul Duh. — A Înnebunit? șoptește agentul simplu. — Aprinde lumina, spune celălalt, Înaintând În vârful picioarelor spre sufragerie. O fantomă plină de riduri Îl privește de dincolo de canapea, Învăluită Într-o aureolă albăstruie. Are ochii sticloși și glasul psalmodic: bineînțeles că da, doar e un preot. Televizorul e deschis. Și agentului principal i se Întâmplă uneori noaptea, când nu reușește să adoarmă, să petreacă ore Întregi ca hipnotizată, ascultând transmisiunile religioase strecurate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu a terminat cu ăl dinainte. Mă Întorc să-l văd pe Bogdan, să-i văd reacția. Pajiștea din care m-am ridicat tremură gelatinos la cîțiva kilometri distanță, iar din ea mă urmăresc o duzină de perechi de flăcări albăstrui. SÎnt amețit de uluială. Mă Încurajez singur, dar nu am cu ce să-mi alung stupoarea - de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prietenul lor cel mai bun, au chiar și niște povești cu care Își susțin cauza foarte puțin plauzibilă, ci faptul că pun la cale o aventură interzisă, care să spargă monotonia. Ninge des și blînd și e o lumină oarbă, albăstruie care vine de pretutindeni, cei doi se furișează prin gard și coboară prin zăpada pînă la genunchi, Încercînd să țină minte drumul de Întoarcere, cu mințile răvășite de fapta lor curajoasă. Ajung În vale, găsesc o stînă și cumpără un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că În studio va sosi curînd Ion Iliescu și din felul În care o face se Înțelege că asta Înseamnă ceva. Mica Încăpere geme de pacienți și de cadre medicale, practic unii din ei sînt lipiți de sticla care pîlpîie albăstrui. Apare Ion Iliescu și e introdus În mijlocul oamenilor din studio, apoi e lăsat singur și ține un discurs scurt. Tovarăși cetățeni, spune el. — Băăă... ia nu ne mai fă tu atîta tovarăși, zbiară o voce. — SSST! Ia tăceți! — Ia dă-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ce-i aia Hubble? — Bă, da’ cînd sînt alegerile? — O, alegerile... peste o lună. — Eu votez cu CÎmpeanu. Căline, ai căzut În sticlă? Mai fă-i vînt! Ovidiu ar vrea să spună și el ceva, se ghicește fremătînd În Întunericul albăstrui. Dar pînă să caște gura ia o scatoalcă de la frate-său, care are dreptul, pentru că e mai mare cu un an. — Să nu te aud. Boule, dacă votezi cu Iliescu, rămîi În armată. Cred c-o să-ți placă, mai ales
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care Îmbracă gardurile de ciment sau de plasă de sîrmă. De asemenea, sînt lilieci, atît plante, cît și mamifere zburătoare. Și ce mai avem aici? Bănci și mese de ciment. Și aceste lumini care, atunci cînd se aprind, Împing Înserarea albăstruie dincolo de gardul viu, unde o lasă fumegînd fosforescent. Nu-s puține, luminile, pe la etaje, din ce În ce mai multe, și nici stîlpii de la intersecția aleilor, care Încep toți odată să radieze o strălucire alb-albăstruie. Așa că la un moment dat verdele crud al frunzelor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aleg una la Întîmplare și apăs clanța, ușa se deschide și În partea cealaltă e un birou, la o masă stă un tip care are pe cap o carapace ce se deschide și din ea Încep să iasă niște omuleți albăstrui, uleioși, se urcă unii pe alții, le văd dinții minusculi și albăstrui, dacă ajung la mine, o să-mi mănînce și mie creierul, din tipul de la masă n-a mai rămas decît o carcasă, toată pielea Îi atîrnă ca un sac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
partea cealaltă e un birou, la o masă stă un tip care are pe cap o carapace ce se deschide și din ea Încep să iasă niște omuleți albăstrui, uleioși, se urcă unii pe alții, le văd dinții minusculi și albăstrui, dacă ajung la mine, o să-mi mănînce și mie creierul, din tipul de la masă n-a mai rămas decît o carcasă, toată pielea Îi atîrnă ca un sac, iar acum podeaua camerei e albastră, homunculii mișună și oricît mă străduiesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
căzut Ceaușescu. Am senzația că mă ridic din pat și ies pe hol, care e Întunecat, tăiat ici și colo de fascicule de lumină care vin din celelalte saloane. Alerg pe culoar spre capătul lui, unde se vede o lumină albăstruie, de televizor. Dar viteza cu care mă deplasez e neverosimilă, aproape că zbor. Camera din capăt e goală, În mijlocul ei e un televizor fără program. Mă duc la o fereastră și privesc afară. Unde sînt? Se vede un cîmp nesfîrșit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părelnică, la care se adăugă și domnul Pavel în ținuta lui marțială, cu papion, după o oră o lepădă, își sumese mânecile cămășii, se vorbiră de toate, uitarăm și eu și Marga Popescu de sociologia culturii, rochia ei se mlădia albăstruie peste juponul înfoiat și rămaserăm acolo, uitați, ca la porțile altei lumi. 18. Anul 1947 pusese stăpânire pe timp. La două luni zăpezile se topiră, veni primăvara, pomii înmuguriră, înfloriră, iar în inima verii toride ce urmă, prețurile mărfurilor crescură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne sărutarăm; uitai de toate câte ale lumii sunt. Eram numai noi pe câmpia aceea, singuri, sub Pomul Cunoașterii de care stătea rezemată, eram îmbrățișați - ne desprinserăm, ridicarăm mâinile, și Pomul înflori, rodi într-o clipă. Căzu apoi o lumină albăstruie, trena îi luci, șoseaua se stinse. Pomul începu să crească foarte înalt. Deodată vocea lui Lung: „Să fiți fericiți!, Dar nu-l văzurăm, pentru că în momentul acela Universul se îmbrăcă într-o lumină necunoscută pe pământ. 26. Mă trezii deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lac asemeni, până ce în dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui din nou cu mâinile după gât. „Nu vreau să mai plec” rosti, și în clipa aceea, deasupra mormântului ei, pâlpâi o jucăușă, disperată flacără albăstruie. 23. Începură ploile de toamnă, morocănoase, subțiri, lungi, se auzeau lovind în burlanul de lângă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de tuci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acoperită de o sudoare rece, simțind că e pe cale să vomite sau să leșine sau ambele În același timp, și nu putea să facă nimic. După ce vârtejul din capul său a Început să prindă viteză, camera a căpătat o nuanță albăstruie. În final, a simțit că o lasă picioarele. E OK, te-am prins, i-a zis o voce masculină. Părea că se aude de la kilometri depărtare. Era vag conștientă că cineva o ținea pe brațe. —Trebuie să te Întinzi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și năprasnica bărbăție și-o ținea ascunsă Într-o tufă de păr ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața spre Dunăre. Iedul se tolăni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu seamă mitologice, cu menționarea și a „râului frate”, Rinul: „La Zähringen pe dealul bătrân/ mai dăinuie în ceață de cetini / un turn cenușiu cu un singur ochi / Din el se vede ca din altă lume / albia Rinului în aburi albăstrui. / Nu departe în inima Pădurii Negre/ picură izvorul Dunării. Râul frate / Coboară pe rotund pământul către /Miază Noapte”. În încheiere e celebrată Insula Șerpilor: „Insula albă cu albele din valuri / mereu renăscută Leuke veghează / un ochi a rămas în nopțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
0,5 ml soluție ferCianură de potasiu, soluție saturată. Se omogenizează și se completează cu apă distilată. După un repaus de cca 5 minute se filtrează printr-un filtru cutat, rezultând lactoserul (lactoserul trebuie să fie transparent; când are culoare albăstruie, pentru îndepărtarea excesului de sulfat de cupru se adaugă 1 g pulbere de zinc, se omogenizează și se filtrează din nou). Filtratul se introduce în biuretă. Titrarea lactoserului Într-o capsulă de 100 ml se introduc 10 ml soluție alcalină
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
de observații lucide și de viziuni amețitor de precise ale realității, reprezentată prin excepționala putere a unei imaginații obiective. În câte trei sau patru linii trasează portrete de neuitat, de pildă, Pitt sosind la Downing-Street pe o dimineață însorită și albăstruie de primăvară, îmbrăcat ca totdeauna în negru, cu tricornul sub brațul stâng, sprijinit de mânerul de fier al spadei, urcând cu nonșalanță treptele câte două și privind absent peste capetele emigraților solicitanți; sau regele George al III-lea, nebun, rătăcind
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să spui că parcă e din păr și cât e de minunat acum să te gândești la asta că nu putea lua verdele crud. Sau mai rău de-atât, celălalt care dădea spre smarald... Ar fi fost drăguț, verdele ăsta albăstrui pe peretele bej... E ciudat cum ăsta, pe o bucată mică, pare stins, ofilit... Câte neliniști, câte ezitări... Și acum e evident, este exact ceea ce trebuia... Pentru nimic în lume ofilit, trebuia unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]