220 matches
-
urmele lui Hasdeu, Philippide, Capidan, Pușcariu. Această realitate infirmă teza privitoare la "simbioza româno-albaneză", la sfârșitul antichității și începutul evului mediu, și "conviețuirea" celor două popoare, sursa "împrumuturilor" din albaneză în română. Elementele fonetice, morfologice și sintactice în română și albaneză nu justifică o "comunitate" între cele două limbi, iar cuvintele indo-europene comune prezintă aspecte de mare vechime în limba română, pătrunse într-o perioadă anterioară începuturilor influenței slave (secolul VI). Concluzia fermă este că elementele comune din lexicul albanez și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar putea crede că albanezii au fost într-o asemenea măsură superiori românilor, încât aceștia să împrumute de la ei termeni de civilizație ca "vatră", "moș" ș.a. ? Este imposibil de admis că toate cuvintele comune au fost împrumutate de români din albaneză, iar albanezii n-au împrumutat mai nimic din română... De fapt, se știe a priori că în limbile balcanice s-a păstrat un număr de cuvinte aparținând substratului. Substratul ar putea fi diferit pentru fiecare dintre aceste limbi. Însă din moment ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de două limbi diferite (ilirica și daco-moesiana). Cercetări mai recente duc la concluzia că daco-moesiana sau traco-ilira reprezintă substratul comun al celor două limbi, româna și albaneza. Lingvistul I. I. Russu susține următoarele: faptul că nu există împrumuturi lexicale din albaneză în română și din română în albaneză, după anul 600, anulează teza conviețuirii albano-române în sudul Dunării, conform teoriei lui Roesler. Aceste cercetări au adus argumente decisive susținerii că termenii comuni românei și albanezei (aprox. 70) nu sunt împrumuturi ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cercetări mai recente duc la concluzia că daco-moesiana sau traco-ilira reprezintă substratul comun al celor două limbi, româna și albaneza. Lingvistul I. I. Russu susține următoarele: faptul că nu există împrumuturi lexicale din albaneză în română și din română în albaneză, după anul 600, anulează teza conviețuirii albano-române în sudul Dunării, conform teoriei lui Roesler. Aceste cercetări au adus argumente decisive susținerii că termenii comuni românei și albanezei (aprox. 70) nu sunt împrumuturi ale românei din albaneză, ci provin din substratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și din română în albaneză, după anul 600, anulează teza conviețuirii albano-române în sudul Dunării, conform teoriei lui Roesler. Aceste cercetări au adus argumente decisive susținerii că termenii comuni românei și albanezei (aprox. 70) nu sunt împrumuturi ale românei din albaneză, ci provin din substratul comun (traco-ilir). Gh. Brătianu se întreabă: care este acest "substrat comun"? Trac sau altul? Singura concluzie care se poate trage din textele istorice (puține) este că a existat o deplasare (migrație) continuă, de pe un mal pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbilor balcanice și în numele de locuri (toponimia) din sudul Dunării. La sfârșitul secolului al VI-lea, pe vremea invaziei slavilor în teritoriile din sud fluviului, aceste elemente se mai păstrau în toponimie, după mărturia cronicarilor bizantini. Pentru explicarea înrudirii dintre albaneză și română este inutil să facem referire la un contact teritorial, atât de greu de stabilit din punct de vedere istoric. Putem renunța la ipoteza lui Pârvan, care-i strămuta pe strămoșii albanezilor în Carpați, ca și la teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în Macedonia. MIȘCAREA NAȚIONALĂ ALBANEZĂ În trecut, regiunea albaneză fusese de multe ori centrul unei rezistențe energice împotriva autorității otomane. Pașalele otomane care căutau să întemeieze unități politice autonome sub conducerea lor nu erau însă reprezentanții unei mișcări naționale albaneze comparabile cu cele ale națiunilor creștine din zonele învecinate. Cu toate că existau o dorință puternică de instituire a autoguvernării locale și o mare rezistență față de impozitarea de către Poartă, populația, care era musulmană în proporție de 70%, era în marea sa majoritate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sangeacuri Girokastër, Berat și Vlorë erau 80 de școli turcești, 163 de școli grecești și în nici una dintre acestea nu existau clase în care limba de predare să fie albaneza. În cele două instituții catolice de la Shkodër se preda în albaneză, dar limba era italiana. Dezvoltarea culturală a albanezilor a făcut un mare pas înainte în 1879, odată cu înființarea la Constantinopol a Societății pentru Tipărirea Scrierilor Albaneze. Ca și societățile balcanice similare, scopul acesteia era publicarea de cărți, reviste și ziare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvernului. Printre partizanii schimbării predominau două curente generale de opinie. Primul, mai moderat, voia ca toate cele cinci vilaiete (adică inclusiv Salonicul) locuite de albanezi să se unească într-o singură provincie. În școli urma să se predea atît în albaneză cît și în turcă, dar aceasta din urmă rămînea limba oficială. Acest plan era susținut de conservatori. Grupările mai radicale doreau unirea doar a patru vilayete, dar cu o administrație complet autonomă. Albaneza urma să fie limba guvernului și a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tot mai mare pe folosirea limbii albaneze în administrație și învățămînt. În 1970, ceea ce fusese la Priština practic un campus anexă al universității belgrădene a devenit o universitate de sine stătătoare, cu cea mai mare parte a cursurilor predate în albaneză. Populația albaneză din Iugoslavia ar putea pune pe viitor unele probleme demografice. Avînd cea mai înaltă rată a natalității din țară, este de așteptat ca albanezii să-i depășească la un moment dat pe sloveni ca număr. În 1971 erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
religia musulmană. Serioasele demonstrații iredentiste care au avut loc în aprilie 1981 și după aceea indică totuși faptul că statul albanez vecin exercită o puternică influență asupra populației din Kosovo. Problema macedoneană a provocat dificultăți și mai mari decît cea albaneză politicii externe iugoslave, constituind o barieră în calea relațiilor bune cu Bulgaria. Republica aceasta nu a provocat totuși declanșarea nici unei crize majore pe plan intern. Așa cum am văzut, Macedonia devenise una dintre cele șase republici în sistemul stabilit la Jaice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Rusu, autorul Etnogenezei românilor (publicată la București, în 1981, însoțită de un rezumat în franceză și germană), numără aproape 100 de termeni preromani care nu sînt nici de origine latină, nici greacă, nici slavă și sînt, de asemenea, absenți din albaneză. Această specificitate este esențială, deoarece din ipoteza unei simbioze româno-albaneze decurge unul din argumentele în favoarea originii sud-dunărene a românilor și a unei lente și tîrzii urcări a acestora spre spațiul transilvan, deja ocupat de maghiari. Astfel, studiul întreprins de Committee
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Șandru Mehedinți, Editura Humanitas, București, 2012. * Gabriela Adameșteanu, Dimineață pierdută, Editura Polirom, Iași, 2008. * Hunter S. Thompson, Spaime și scârbe în Las Vegas, traducere din engleză și note de Adrian Buz, Editura Polirom, Iași, 2008. * Ismail Kadare, Accidentul, traducere din albaneză și note de Marius Dobrescu, Editura Humanitas Fiction, București, 2011. * J.M. Coetzee, Copilărie. Scene de viață provincială, traducere din engleză și note de Irina Horea, Editura Humanitas, București, 2011. * Jeanette Winterson, Sexul cireșilor, traducere din limba engleză și note de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Winterson, Sexul cireșilor, traducere din limba engleză și note de Ana Chirițoiu, Editura Humanitas, București, 2009. * W.N.P. Barbellion, Jurnalul unui om dezamăgit, traducere din engleză și note de Anca Bărbulescu, Editura Humanitas, București, 2008. * Ismail Kadare, Umbra, traducere din albaneză de Marius Dobrescu, Editura Humanitas, București, 2008. * Ames Joyce, Portret al artistului la tinerețe, traducere de Antoaneta Ralian, prefață de Dana Crăciun, Editura Humanitas, București, 2012. * Jean Mattern, Băile Király, traducere din franceză de Silviu Lupescu, Editura Polirom, Iași, 2009
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de Dacia romană, cu apel la mărturiile antice. Se reia întrebarea lui Hasdeu de acum un secol și mai bine despre dispariția dacilor și se evocă retragerea legiunilor romane. A doua prezintă argumentele lingvistice, raportând româna la limbile neolatine, la albaneză, la idiomurile slave și germanice, cu interes special pentru vocabularul agricol, pastoral, religios, adică pentru elementele lui cele mai arhaice. Partea următoare sistematizează argumentele toponimice. A patra, la fel de sintetică și expeditivă, pe cele de ordin arheologic. Dovezile continuității dace și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
greci și romanii. În vechea Indie, exista termenul de "athari", iar în limba zendă "ătar", pentru cuvântul "vatră", în sensul material; la romani era "atrium", "βάυρου" la greci care s-a păstrat și la neogreci, la popoarele moderne există în albaneză "вόтра", sensul de "vatră", dar și de fundație a unei case; în sârbo-croată și slavonă este "vätra", cu sensul de "foc, la fel, în ucraineană "ватра" (foc, vatră), în poloneză "watra" (foc, vatră), în cehă și slovacă "vatra" (vatră); la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
La litterature roumaine et l'Europe (1941), in: permanențe românești. Discursuri și portrete. Ediție îngrijită de Eugen Lozovan și Ruxandra Shelden (Cleveland, 1994), pp. 228-288. 2. Virgil Ierunca, Litterature Roumaine (în secțiunea Litteratures balcaniques, situată editorial între cea bulgară și albaneză) in: Histoire des Litteratures. Litteratures occidentales. Sous la direction de Raymond Queneau (paris, Gallimard, 1957), II, pp. 1389 1403. 3. D. Micu-N. Manolescu, Rumänische Literatur der Gegenwart, 1944-1966 (München, 1968). 261Note 4. Dora Litani-Littmann, Rumanian Literature, in: Encyclopedia Judaica (Jerusalim
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și prin diferențe. Pentru a le desemna, folosesc cuvintele cel mai des utilizate, numindu-le, după situație, ,,tribale” sau ,,sătești” (Stahl, 2000). Primele, trăind Încă până la Începutul secolului XX, se compun la nivelul cel mai de jos din gospodării (În albaneză shtëpi, În greacă nikokirato, În slava de sud kšta, kuča sau domačinstvo). Se folosește adesea noțiunea de familie pentru a desemna cea mai mică unitate socială, dar, cum, pe de o parte, acest nume are mai multe Înțelesuri și, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cuvântul și astfel kukuruza a ajuns să însemne, la ei ca și la noi, în Ardeal, porumb). Forma acestui obiect este asemănătoare aceleia pe care o iau măruntaiele înfășurate în intestine și/ori în prapure, iar din această cauză, în albaneză, felul de mâncare făcut din măruntaie înfășurate în intestine se cheamă kukurec. O expresie albaneză sună astfel: „T’i bëj zorrët kukurec!“, adică „Am să fac kukurec din mațele tale!“ Printre bucatele tradiționale românești se mai numără „porcăriile, cele de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
textului grecesc Viața lui Grigore Taumaturgul, redă grecescul Zeu cu Perune (vocativ). Cercetătorii au multe dubii În privința etimologiei acestui teonim. Comparația Întreprinsă de Jakobson (1970) cu teonimele: vedic În Parjànya(vedică) Perkúnas (lituaniană), Fjorgynnxe "Fjorgynn" (nordică veche) și Perëndixe "Perëndi" (albaneză), nu este satisfăcătoare din punct de vedere fonetic, de vreme ce aceste patru teonime nu sunt concordante nici măcar Între ele - Parjànyapresupune, de exemplu, o ocluzivă sonoră, În timp ce Perkúnas are o surdă; Perëndi, după părerea lui Meyer (1891), provine mai degrabă din latinescul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]