478 matches
-
-sa din cer l-a lăsat’’. Apoi se sting trei cărbuni: unul de întâlnitură, altul de pocitură și al treilea de diochi. Când o vită sau un alt animal se lovea la ochi sau lăcrima prinzând pojghiță, trebuia descântat de „albeață”. Se folosea un fir de mălai tătărăsc, luat de la mătură și un fir de lână roșie. Se descânta trei duminici la rând, înainte de răsăritul soarelui. În timp ce se dădea cu firul de mălai tătărăsc și cu lâna roșie în jurul ochiului bolnav
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la rând, înainte de răsăritul soarelui. În timp ce se dădea cu firul de mălai tătărăsc și cu lâna roșie în jurul ochiului bolnav, se spunea descântecul astfel: „Mă sumecai, mă mânecai/ Duminică dimineața mă sculai/ Și mam dus la Lunaia/ Să-i deschid albeața/ Albeața prin deochi/ Albeața prin pocitură./ Cu mătura o mătur,/ Cu lopata o arunc,/ Cu lână roșie o șterg./ Ce stai Lunaie cu părul zburlit,/ Cu ochiul tulburat?/ Că la Ileana oi alerga/ Cu mătura te-oi mătura/ Cu lopata
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rând, înainte de răsăritul soarelui. În timp ce se dădea cu firul de mălai tătărăsc și cu lâna roșie în jurul ochiului bolnav, se spunea descântecul astfel: „Mă sumecai, mă mânecai/ Duminică dimineața mă sculai/ Și mam dus la Lunaia/ Să-i deschid albeața/ Albeața prin deochi/ Albeața prin pocitură./ Cu mătura o mătur,/ Cu lopata o arunc,/ Cu lână roșie o șterg./ Ce stai Lunaie cu părul zburlit,/ Cu ochiul tulburat?/ Că la Ileana oi alerga/ Cu mătura te-oi mătura/ Cu lopata ți-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
soarelui. În timp ce se dădea cu firul de mălai tătărăsc și cu lâna roșie în jurul ochiului bolnav, se spunea descântecul astfel: „Mă sumecai, mă mânecai/ Duminică dimineața mă sculai/ Și mam dus la Lunaia/ Să-i deschid albeața/ Albeața prin deochi/ Albeața prin pocitură./ Cu mătura o mătur,/ Cu lopata o arunc,/ Cu lână roșie o șterg./ Ce stai Lunaie cu părul zburlit,/ Cu ochiul tulburat?/ Că la Ileana oi alerga/ Cu mătura te-oi mătura/ Cu lopata ți-o arunca/ Și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cu măturile s-o măturăm./ Nu vă duceți la fântâna lui Iordan/ Vă duceți la Marțolea/ Să-i săp s-o măturați/ Marțolea să rămână curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica sa din cer ce a lăsat ați albeața de pe ochi/ Cu săpile s-o săpați/ Cu lopețile s-o râniți/ Cu măturile’’. Când cineva avea dureri de cap, se ducea la Ioan Guțu care descânta de „deochi”. Acesta, frecând ușor cu mâinile pe frunte spre tâmple, spunea descântecul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
folosind oblojeli din plante și ierburi de leac. Buba de la chișiță sau de la unghie era tratată cu răzătură de rădăcină de boz, era dată în mâncare, amestecată cu tărâțe de grâu. Buba era stricnită și oblojită cu răsătură de boz. Albeața de la ochii vitelor era tratată de către Jean Mitrea din Oncești cu albuș de ou ars și praf de sare sau cu cenușă de șarpe ars. Acestea erau cernute cu sită deasă și puse în ochi prin suflare cu trestia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
am urcat și eu în același vagon. [...] stau în fața Giovanninei și o privesc ca atras de o putere tainică. Nu cred să fie ceva mai mișcător decât tristețea, mai ales când ea e întipărită pe o față fină, de o albeață transparentă și cu o ușoară tresărire de roșeață pe la umerii obrazului umbrit de gene mari culcate peste ochii adormiți de melancolie"39. Sensibil în grad maxim la chemarea "eternului feminin", Lovinescu nu-și găsește cuvintele nici în aceste împrejurări delicate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cartea colegului tău. În relația de apoziție relativă, mai aproape - sintactic - de relația de dependență (dar fiind și o alternativă la relația de coordonare), este comutabil cu Ø numai termenul secund: „Se spune că ar fi fost lipoveancă, ceea ce explica albeața excesivă a pielii și farmecul suav al ochilor pierduți într-un fel de păcat șiret.” (C. Țoiu, 29) iar ordinea termenilor nu poate fi schimbată. Multiplicarea funcțiilor sintactice prin apozițietc "Multiplicarea func]iilor sintactice prin apozi]ie" Relația de apoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
credincioșie pe Dumnezeu, lucru care sa putut vedea în a doua jumătate a vieții lui, când vederea lui a început să slăbească iar în final și-a pierdut vederea. Fratele Bugariu își amintește că fratele Petru Cicireanu a suferit de „albeață.” Cu toate acestea Dumnezeu l-a ținut în mâna Sa până și-a încheiat alergarea pe acest pământ. Misionari Halga Dumitru 1903 - 1905 (Covăsânț) Traian Marian 1903 - 1909 (Covăsânț) Păstori Pavel Purdei 1910 - 1918 (Șiria) Diaconi Petru Cicireanu 1904 - 1918
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
tot corpul nemișcat, cu gîtul și capul ușor răsucite pentru ca fiecare din cele două urechi ciulite să primească altă infinitezimal diferită senzație, decît o căprioară sperioasă. Mă străduiesc să preiau sugestia, dar alte exigențe mă obligă să o părăsesc parțial. Albeața brumelor mă face să caut un contrast, ar fi bune niște capre negre, și ele niște campioane ale nemișcării statuare pe țancuri Înalte de piatră. Acolo sus, În plină iarnă, ele pot asculta zvonul stins al brumelor ce prevestesc dezghețul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
s-a produs: "Tot așa odată, iar/ La un sfânt prin Făurar, / Ori la Sfinții Mucenici,/ Târla noastră de pitici/ Odihnea pe creastă, sus...": Relatarea are în prim-plan un melc ("Era tot, o mogâldeață/ Ochi de bou, dar cu albeață"). Claustrat în cochilie, melcul s-a izolat de lumea de afară, făcând imposibilă comunicarea prin simțuri. Pentru a lua legătura cu melcul, copilul apelează la magie, la descântecul cu efecte surprinzătoare: "Melc, melc,/ Cotobelc,/ Ghem vărgat/ Și ferecat; Lasă noaptea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și treilea Decheneu. Caracterizarea lui Kesarion Breb Kesarion Breb este personajul principal (caesar = împărat; breb = animal rozător). După ce se inițiază în misterele egiptene și în religia creștină, va fi al treizeci și treilea Decheneu. Portretul fizic: "... el era deosebit prin albeața obrazului și prin ochii lui de culoarea cerului răsfrânt în apa muntelui, o privire ascuțitoare și statornică, pătrunzând dincolo de suprafața lucrurilor". Portretul spiritual se conturează astfel: "putere și agerime în trup", "ascuțimea spiritului", "înfrânare", "treaz cu spiritul"; el citește "cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pură, cu multă cutezanță și "calmă resemnare". Portretul fizic: "Înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă și cu toate acestea subțirică s-o frângi din mijloc; iar fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă, de o albeață prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală". Reușește să-l tulbure pe Națl care rămâne "cu privirea pierdută", dar nu uită că are mamă pe Mara, "precupeață și podăriță". Persida iubește intens, cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Persidei și al Vetei din Spiru Călin: Persida era înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă și cu toate aceste, subțirică s-o frângi din mijloc: iar fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă ca o albeață prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală, iar Veta nici că era frumoasă, cam înaltă, ciolănoasă și deșirată cu bustul, cum se zice, scândură cu fața gâlguie, cam gâlfadă și colțurată, cu umerii
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
remarcat că motivul peregrinării, al călătoriei, al evaziunii În reverie străbate obsedant Întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau În minutele clare ca niște gonguri ale soarelui unanim. Prin curți, rufele Întinse chemau o albeață distinctă și, Între sărăcia zidurilor jupuite, cearșafurile păreau obrajii reveniți la suprafața unei ape de pace. M-am oprit la fiecare poartă și la fiecare poartă am trăit un destin”. De la prima intrare În scenă „vizitatorul” ia contact cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
am oprit la fiecare poartă și la fiecare poartă am trăit un destin”. De la prima intrare În scenă „vizitatorul” ia contact cu o lume descoperită simultan În cele două registre amintite: unul al luminozității muzicale și transparenței (dimineața, minutele clare, albeață distinctă, apă de pace, trotuarele sonore, gonguri ale soarelui unanim), celălalt al Închiderii, obscurității, izolării, mizeriei (curțile, sărăcia zidurilor jupuite); iar Între aceste coordonate spațiale, cîteva evenimente verbale sugerînd apropierea / aspirația (am mers, pașii mei sunau, rufele chemau) și unul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aprovizionarea și desfacerea unui mare volum de mărfuri industriale, prin cooperativa de consum de către aceștia așa cum rezultă din tabelul următor: pe bolnavi. Tratamentul era însoțit de cele mai multe ori de descântece. Dăm mai jos câteva rețete de vindecare a unor boli: - albeața se vindeca cu busuioc uscat amestecat cu zahăr și macerat în gură; - durerile de cap se vindecau: - cu ceaunul cald ținut pe cap; - se legau felii de cartof crud la cap; - se legau frunze de hrean în jurul capului; - înfundarea urechilor
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
sunt asemenea, deoarece împărtășesc aceeași formă potrivit aceleiași rațiuni și aceluiași mod; despre acestea se spune nu doar că sunt asemenea, ci că sunt egale în asemănarea lor, așa cum despre două [obiecte] la fel de albe se spune că sunt asemenea în albeața. Aceasta este o asemănare cu totul per fecta. În alt fel sunt numite asemenea cele care împărtășesc formă potrivit aceleiași rațiuni, dar nu și potrivit aceluiași mod, ci potrivit unui mai mult sau mai putin, așa cum despre un [obiect] mai
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ÎI Super Sent., d. 17, q. 1, a. 1, co.). Chiar dacă acesta este om și acela este om, [nu e necesar] că ambii să aibă aceeași umanitate numeric egală, cum [nu e necesar] că două [obiecte] albe să aibă aceeași albeața în mod numeric egal. Din contră, [este necesar] doar că una să fie similară cu cealaltă în ceea ce privește formă individuală a umanității. Acesta este motivul pentru care intelectul, atunci când consideră uma nitatea, nu [o considera] ca aparținând acestui [om], ci că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sunt asemenea pentru că împărtășesc aceeași formă potrivit aceleiași rațiuni și aceluiași mod; despre acestea se spune nu doar că sunt asemenea, ci că sunt egale în asemănarea lor, așa cum despre două obiecte la fel de albe se spune că sunt asemenea în albeața și aceasta este o asemănare întru totul perfectă. În alt mod sunt numite asemenea cele care împărtășesc formă potrivit aceleiași rațiuni, dar nu și potrivit aceluiași mod, ci potrivit unui mai mult sau mai putin, așa cum despre un obiect mai
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
despre mătușa Estelle. Ea strălucise asupra copilăriei mele. Într-adevăr, „Che cosa è amor?“. M-am urcat pe „muntele“ meu și am privit valurile care-l ciocăneau. Se auzea un vag bubuit de tunet. Deslușeam pe mare crestele de o albeață sclipitoare ale valurilor. Glasul de bariton horcăit al lui Gilbert se porni de undeva de aproape. „Rămâi frumoasă nimfă și vorbește, vrei să ne jucăm orbește, tra la la la la!“ Mai târziu, l-am auzit pe Titus, de unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spațiul culturii tradiționale românești, Încât imaginea Sfintei Marii, și așa complexă, a câștigat câteva tușe noi. Maicii Domnului i-a fost atribuită, de exemplu, calitatea inedită de a tămădui bolile de ochi <endnote id="(498)"/>. Vezi, de pildă, „descântecele de albeață”, atestate În Moldova, În care Maica Domnului era invocată să „curețe albețele/ și cețele/ De pe ochii lui Gheorghe” <endnote id="(183, pp. 217-219 ; 323, p. 35 ; 587, p. 102)"/>. În Transilvania, țăranii credeau că, dacă cineva vrea să-și aline
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
câștigat câteva tușe noi. Maicii Domnului i-a fost atribuită, de exemplu, calitatea inedită de a tămădui bolile de ochi <endnote id="(498)"/>. Vezi, de pildă, „descântecele de albeață”, atestate În Moldova, În care Maica Domnului era invocată să „curețe albețele/ și cețele/ De pe ochii lui Gheorghe” <endnote id="(183, pp. 217-219 ; 323, p. 35 ; 587, p. 102)"/>. În Transilvania, țăranii credeau că, dacă cineva vrea să-și aline durerile de ochi și să-și recapete „lumina ochilor”, trebuie să se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sumă derizorie, conform propriei tale declarații asupra consumației. Cafeaua o luăm mult mai tîrziu, după ce trecem în revistă comorile Palatului Pitti. Urcăm cărările umede încă ale grădinilor Boboli și sus, la micuța cafenea care surplombează aleile șerpuite, bazinele sclipitoare și albeața statuilor, beau ultima cafea din Florența și o "araciatta" rece ca gheața. Era ora aceea numită "ora aurie", cînd soarele își aruncă ultimele raze, blînde și obosite, peste acoperișurile caselor, peste grădini și peste palate, încărcat de nostalgia zilei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nostru!". Și mulțimea a priceput, în fața acestui firicel de iarbă, mai mult decît din nenumărate predici complicate. De atunci, trifoiul este simbolul religios al Irlandei. ........................ Alte cîmpuri au fost cele ce m-au fascinat în Creta cea albă și albastră. Albeața zidurilor nu intră în concurență decît cu albastrul acoperișurilor. Ambele îți iau ochii cu strălucirea lor, mai ales sub soarele orbitor al Mediteranei. Oamenii locului ne-au lămurit că, în fiecare an, în postul Paștilor, zidurile se văruiesc și acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]