3,029 matches
-
din ce în ce. Ploile purtate ca de iele măturau continuu întinderile de stuf și bălți. Frigul își înfingea colții fără milă în trupurile lipsite de vlagă... Chinurile fiecărei zile de muncă lăsau urme adânci pe chipul lui Brad Filip... Albise de tot, iar statura lui - falnică cândva - se împuțina pe zi ce trecea. Semăna tot mai mult cu o umbră... După fiecare efort - cât de mic - se oprea să-și tragă sufletul. Mereu simțea că nu are aer. Rana din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
chiar grijulie și atunci când pronunță unele conjuncții. Și-au continuat drumul până la bifurcația străzii principale cu strada Crizantemei. Se bucurară împreună la vederea primăverii care umbla sprințară printre ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil în nestăvilitele lui jocuri. Când cele două prietene se despărțiră, o pasăre tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un vânt sălbatic Îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! 28 mai 5 iunie 2013 Zi fatidică... ( Madrid, 14 martie 2004) M-am Întors după-amiază, puțin după ora 17.00, de la pensiune unde fusesem să-mi ridic chenzina. Mi am scos sandalele cu talpa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
adevăr.” „Cum este privită litera astăzi?” Aș putea compara litera cu fata morgană, rătăcind În deșert, agonizând. Speranța, În apa salvatoare, este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale. Suferință scrie pe fruntea ei, albită de așteptări. Mi-am amintit de un coleg (poet) care a dedicat literei, așa cum dedici unei iubite adevărate, devotate, o poezie. ( Literei Nicholas Dinu). Am scris un comentariu la acest poem, comentariu din care voi face câteva spicuiri: “ Litera Îl
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la Dum, 14/11/201014:13. "Aș putea compara litera cu fata morgană rătăcind În deșert, agonizând... Speranța În apa salvatoare este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale... Suferință... scrie pe fruntea ei - albită de așteptări". Un interviu În care se redă esența artistului, omului, tot ceea ce-l intregește prin gânduri, pasiuni și crez, prin căutări și speranțe. Un frumos, interesant interviu Încheiat cu un mesaj-lumină!"Nu distrugeți planeta! Redați aromnia și echilibrul acestui
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
știrea mamelor. Se despărțeau de ghicitoare bucuroase că ceea ce se arătase în cărțile rufăite, în palmă sau în glăsuitul șoptit al ghiocului, era tocmai sortitul încălzit la sânul lor nu numai în nopțile de Sânziene, ci și în toate nopțile albite de nesomn. * * * Hotărât să zăbovească mai multe zile la marginea satului Bălășești, bulibașa Iorgu era mulțumit că oamenii lui aveau de lucru din zori până seara târziu, când se întorceau la corturi. El, prins în vârtejul multor treburi, nici nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
avidă de inedit. * Olga lucra de câteva luni bune în secția de chirurgie. Se acomodase oarecum, dar gândul că ar putea fi alături de Ina, într-o secție cu mai puțin stres, pusese stăpânire pe întreaga ei ființă. Această obsesie îi albea chiar unele nopți, lipsind-o de bucuria ce s-ar fi cuvenit să bată la poarta somnului ei în care visele nu-și mai găseau loc. Într-o dimineață, când Ina abia își punea halatul pe ea, îi apăru în cadrul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o bătaie de dincolo de ușă. Prin deschizătura îngustă se zărea silueta vecinei. Tu i-ai spus că nu ai timp, ea ți-a spus că urmează să moară. Crăpătura s-a mărit și ai putut vedea că vecina slăbise mult, albise și avea cearcăne maro în jurul ochilor. I-ai deschis larg și ai poftit-o înăuntru. Ea a rămas de dragul frunzelor și al copacilor. Mereu zicea că ești un fel de Robinson, iar, dacă vrei, îți putea ține de urât. Însă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
M-am apropiat de oglindă. Înspăimântat, mi-am luat fața în mâini: semănăm cu... Nu, devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Părul și barba erau ale unui om ieșit viu dintr-o cușcă în care fusese închis cu un naja. Se albiseră complet. Aveam buză-de-iepure, ca bătrânul negustor de mărunțișuri. Genele îmi căzuseră, un smoc de păr alb îmi crescuse pe piept; un suflet nou se cuibărise în mine. Gândeam într-un alt mod, simțeam altfel; mi-era imposibil să-i scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-l explice. Băieții aveau un vocabular de câteva sute de cuvinte, jumătate în frangleză, părul năclăit de gel le pâlpâia cu o sclipire unsuroasă, erau îmbrăcați și la patruzeci de grade cu cămașă având neapărat mânecă lungă și cu sacou albit la subsuori de transpirație, numai așa, pen'că era cool și aveau slujbă super-ok, ca să demonstreze că posedează birou și mașină cu aer condiționat. Însă firește, când șofau nu dădeau drumul la climatizare, făcând economie la benzină, și sudoarea șiroia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
enervat. Auzi tu! S-a și găsit cine să-mi ție mie teorii despre șpagă. Mai ales că eu sunt fată fină și nu mă dau la amărâți. Bine, judec și eu de la individ la individ, că doar n-am albit degeaba după atâta amar de ani de școală, să nu mă bunghesc cum stă treaba cu fiecare ipochimen în parte. Doar știi și tu că sunt corectă: ăla care învață, foarte bine, să fie sănătos, da' cu ăilalți se schimbă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să vă spui io..." "Ai alunecat și..." Nu, n-am alunecat. M-a lovit o ușă. O ușă d-aia metalică, dă fișet. Am io un dulap, știți..." "Înțeleg. Și ușa aia a sărit la bătaie, nenorocita!" Doctorul oftă: Am albit ascultând basme din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te crucește! Ca ieri-alaltăieri și-au luat adio de la cărăușie și astăzi carele lor gem sub greutatea sacilor. Ce faceți, oameni buni? Nu vă e deajuns câte drumuri ați bătut o viață? Numai eu de când vă știu și mi-o albit părul, d-apoi încă de pe vremea tatălui meu? O viață de om nu alta! - se minuna angrosistul. Nu te cruci, jupâne, că faci păcate. La dumneata la Talmud nu se spune așa - l-a întâmpinat Pâcu. Nu spune la Talmud
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de multe ori împreună, de la redacția României literare pînă în stația de tramvai. În loc să-i descriu starea pe care mi-o indusese cartea, i-am spus direct ce efect avusese asupra mea - de neplăcere fizică inexplicabilă. Valeriu Cristea s-a albit și mai mult la față și vreo cîteva luni m-a evitat. Nu știu dacă i-a trecut vreodată pe de-a-ntregul supărarea de atunci. După ce a plecat de la România literară ne întîlneam din cînd în cînd pe Calea Victoriei. Ne
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
tragă scaunul Înapoi la locul lui. — Nu se Întîmplă nimic, spuse Christina cu o voce cît se poate de normală și, ridicîndu-se de pe scaun, făcu cîțiva pași prin Încăpere, ca și cum ar fi probat o pereche de pantofi noi. — V-ați albit toată ca un neon ! — Am avut o mică amețeală, poate din cauza asta... În filmele americane, atunci cînd un domn dorește să obțină bunăvoința unei doamne, o invită mai Întîi să ia masa Împreună la restaurant. Cu acest prilej, ei discută
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
stropit cu sos de usturoi? Tort de frăguțe, cu blat de bezea? Kawabata râde. Un râs stins, chinuit, care-i luminează numai ochii. Barba pe care Antoniu i-a aranjat-o, i-a tuns-o de câteva zile, i-a albit de tot, și pare barba lipită Într-o cabină de machiaj, pe chipul unui Moș Crăciun de ocazie. -Mai e o săptămână și-o să ciocnim ouă roșii, o să mâncăm cozonac și-o să bem puțin vin, bucurându-ne de Învierea Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cărei grinzi zăpada trasase linii albe ondulate, vizibile pe fundalul roz stins. Cununa de Crăciun cu panglică roșie, agățată de ușa de la intrare, era acum încărcată de zăpadă și de-abia se mai vedea. Fulgii care cădeau aproape de noi erau albi, dar ceva mai departe se contopeau toți într-o perdea cețoasă dincolo de care nu mai puteam zări nimic și care izola Rembers de restul lumii. În halatul său alb-gălbui, în mod deliberat demodat, fratele meu arăta ca un morar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
efect îl avea și asupra mea. Ah-Alice, cu pletele blonde săltându-i pe spate, încadrându-i chipul! Cum mai străbătea jumătate din lungimea terenului de joc, cu pasul ei elastic, exuberant! Ah-Alice, în fustița ei albă cu pantalonașii de satin albi strânși pe coapse și cu cizmulițele ei albe, care-i veneau până la jumătatea gambelor suple și puternice! Of, Iisuse, „Craci“ Dembosky, cu frumusețea ei goișe, tâmpă și blondă! O altă icoană! Faptul că Alice era atât de ostentativ șikse 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ploaie nesfârșită Într-o iarnă umedă. Văzu cu ochii minții fața lui Janet Pardoe Îngrijorată de apariția primului rid, a primul fir de păr cărunt, sau pielea netedă și Întinsă după liftingul facial și părul vopsit Într-o culoare Închisă, albindu-se la rădăcină la fiecare trei săptămâni. — Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-am spus. Cobor la Viena. Promptitudinea și franchețea răspunsului lui o umplură de suspiciune. — Asta-i bine, spuse ea. Vom fi Împreună. Putem sta de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
picioarelor ținea un prosop, ca să și le ascundă. El o privi batjocoritor. — Frumoasa Anna! Gura ei căzu și rămase deschisă, iar ea se uită la el tăcută și fascinată. Josef observă cu dezgust dinții ei inegali, care nu mai erau albi. Indiferent ce altceva o să trebuiască să fac, se gândi el, n-o voi săruta. Dar era evident că ea aștepta o Îmbrățișare. Modestia i se transformase Într-o oribilă cochetărie de femeie coaptă, căreia era obligat să-i răspundă. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tatălui lui Tinsley, o șalupă veche, Într-o plimbare până la mica insulă aflată nu departe de plajă. Eram toate Întinse pe puntea din spatele vasului. Era o zi Însorită și cu briză, ideală pentru bronzat. Lauren și Tinsley purtau amândouă bikini albi foarte sumari, pe care Îi foloseau numai pentru bronzat. Își aduseseră de asemenea o geantă uriașă cu ținute de schimb pentru diverse activități nautice, inclusiv costume Hermès pentru scufundări, schi nautic și sărituri. Le-am povestit că Îl cunoscusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întinzând mâna. Vorbea cu un ușor accent francez. —Marci, nu-mi mai spune „Sophie“. —Sylvie este căsătorită cu Hunter, adăugă Marci, exagerând cuvântul „căsătorită“ Într-un fel deloc necesar, m-am gândit eu. La această veste, Sophia păru să se albească În mod evident, În ciuda faptului că fața ei era dată cu pudră albă. Și-a pus o mână pe pian, ca și cum ar fi vrut să-și mențină echilibrul. —Hunter, te-ai Însurat? Întrebă Sophia, privindu-l acuzator. —Poartă verighete la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]