28,292 matches
-
Nu-i adevărat! Acord o mare atenție răspunsului la întrebarea " ce-mi poate spune corpul?" Descifrarea acestui limbaj și fixarea lui pe pelicula fotografică - mi se pare de maximă importanță. Metamorfozele limbajului corporal sunt flagrante mai ales în imaginile din albumul Urmele Puterii. La sfîrșitul seriei de portrete, Gerhard Schröder adoptă atitudinea unui manechin, ținîndu-și trabucul în dreptul feței ; la începutul carierei, brațele îi atîrnau paralel cu corpul, dîndu-i un aer întrucîtva neajutorat. Și în albumul Im Schlafzimmer/ In dormitor, pe care
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
flagrante mai ales în imaginile din albumul Urmele Puterii. La sfîrșitul seriei de portrete, Gerhard Schröder adoptă atitudinea unui manechin, ținîndu-și trabucul în dreptul feței ; la începutul carierei, brațele îi atîrnau paralel cu corpul, dîndu-i un aer întrucîtva neajutorat. Și în albumul Im Schlafzimmer/ In dormitor, pe care l-am realizat fotografiind oameni și dormitoare în șase metropole: Londra, Paris, Roma, Berlin, New York și Moscova, le-am spus "modelelor" că pot alege ce postură preferă. Am fotografiat încăperea ca atare - și ea
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
răspunsuri, esențiale de fapt, se regăsește și o mică poveste de viață...Îmi plac "story"-urile compacte. Cînd fotografiez chipurile oamenilor, mă feresc să mă opresc la suprafață. Vreau să scot în evidență și stratificările realului. Cred că atunci cînd albumul este răsfoit pentru prima dată, privirea rămîne "agățată" de imagine sau de text.Dar atunci cînd privesc a doua sau a treia oară, trebuie să descopăr mereu ceva nou și dacă pot pătrunde în profunzimea narațiunii sau a imaginilor, acest
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
descopăr mereu ceva nou și dacă pot pătrunde în profunzimea narațiunii sau a imaginilor, acest lucru mă face fericită. R.B.:.: Colaborați cu subiecții pe două planuri: vizual și verbal. Cum au reacționat persoanele fotografiate și intervievate față de imaginea lor, din albumele dumneavoastră? Herta Müller de pildă, cunoscută cititorilor noștri, care e o persoană reținută, inteligentă, sensibilă, intransigentă... H.K.: Da, Herta Müller este o persoană reținută dar ea este una din puținele care mi-a lăsat o amintire foarte puternică. Am izbutit
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
este de-a dreptul incredibil! Sunt atît de egocentrici. De fapt nu există pentru ei nimic altceva pe lume înafară de ei înșiși, identitatea lor, gîndurile lor, scrisul... Am fost foarte surprinsă să descopăr aceste lucruri. Am realizat și un album cu portrete ale evreilor - mai exact ale elitei intelectuale care în anii 30 a părăsit Germania din cauza lui Hitler, risipindu-se în lume. Le-am făcut portretele, am stat de vorbă cu ei. Deși erau somități în materie de filozofie
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
nu aveau acel ego supradimensionat pe care l-am întîlnit la scriitori și pentru mine, acest contrast a fost surprinzător. R.B.: Cred că, prin lucrările dumneavoastră, ați acționat la mai multe nivele: antropologic, cultural, etnografic, sociologic. Să ne oprim la albumul despre dormitoare: ați pătruns într-un spațiu foarte intim. Cum au acceptat subiecții așa ceva?. Am remarcat că în albumele pe care le-ați realizat, personajele nu rîd aproape deloc. M-a surprins acest lucru tocmai fiindcă iconografia - nu doar cea
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
surprinzător. R.B.: Cred că, prin lucrările dumneavoastră, ați acționat la mai multe nivele: antropologic, cultural, etnografic, sociologic. Să ne oprim la albumul despre dormitoare: ați pătruns într-un spațiu foarte intim. Cum au acceptat subiecții așa ceva?. Am remarcat că în albumele pe care le-ați realizat, personajele nu rîd aproape deloc. M-a surprins acest lucru tocmai fiindcă iconografia - nu doar cea publicitară - ne-a obișnuit cu personaje care rîd cu gura pînă la urechi... H.K.: Trebuie să precizez că am
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
mai întîi prin ceea ce invocă și abia ulterior prin ceea ce sînt de fapt. Pudoarea și surdina constituie stările lor firești, iar graba și scepticismul, reacțiile noastre naturale. Un asemenea gest, care intră perfect în modelul de mai sus, este minusculul album de grafică semnat de Alexandru Olian, apărut cu aproape zece ani în urmă, mai exact în 1996, la Editura Anima și prezentat de Radu Ionescu. Realizat cu grijă, dar fără ostentație, albumul lui Olian, - la data apariției cărții, artistul era
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
perfect în modelul de mai sus, este minusculul album de grafică semnat de Alexandru Olian, apărut cu aproape zece ani în urmă, mai exact în 1996, la Editura Anima și prezentat de Radu Ionescu. Realizat cu grijă, dar fără ostentație, albumul lui Olian, - la data apariției cărții, artistul era încă în viață - se numește Memorabile... și cuprinde exclusiv desene de arhitecturi dintre care cele mai multe sînt case memoriale. Si tocmai această explicitare a subiectului, propunerea lui fără echivoc, supradimensionează natura documentară a
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
se numește Grafică sau, pur și simplu, desen evocator, munca de o viață a lui Alexandru Olian, de o mare modestie și de o rară delicatețe, este un apel la memorie și un îndemn la meditație. Răsfoindu-i acum miniaturalul album, alături de melancolie ar trebui să ne mijească pe undeva, chiar și prin cotloanele mai greu de pipăit, și un sentiment de rușine, unul mic, în limitele suportabilității, la gîndul că multe dintre casele desenate nu mai sînt acum decît... desene
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
lucruri care sînt mult mai importante decît nimicurile pe care mi le cumpăr de obicei, ca discuri... Îmi iau muzică, îmi iau cărți și-mi iau DVD-uri, pentru că sînt multe și nu prea le găsești în România, sînt multe...albume pe care nu le găsești în România, de muzică. De asta mă duc la festival : să mă plimb pe stradă, să intru în bistrouri, să mănînc la restaurant, să văd lumea, să mă întîlnesc cu oameni, să discut, să combat
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
a acestui stil incriminator și suculent, în care, desigur, rezonează îndelungatele noastre decepții comune, așa cum într-o scoică se poate percepe vuietul mării: "Iertați-mi curiozitatea: de pe urma dv. ce rămîne? O tonă de procese verbale din arhiva C.C. al P.C.R.? Albume de fotografii? Scrisori și scrisorele, triate la flacăra aragazului? Arătați-mi o sinteză culturală de prestigiu, o monografie durabilă, o ediție de opere fundamentală, un roman, o piesă de teatru, fie și într-un act, o plachetă de versuri, o
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
Interesant prin dezideologizare și deturnarea clișeelor politice, interesant prin soluția intimistă și opțiunea pentru viața personală în detrimentul soluției colectiviste, Singur în fața dragostei ne apare astăzi istoricizat prin naivitatea perspectivei, palid în problematizarea existențială, chiar edulcorat prin sentimentalism și sinceritatea de album. Important în alt context prin simptomul de relaxare ideologică, e mult mai puțin important și atractiv astăzi, după patru decenii. Nu e departe de nivelul prozei cu adolescenți de la noi, gen Ion Grecea sau Mircea Sântimbreanu. Singur în fața dragostei e
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, rîde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. într-un colț un țigan își înmoaie vioara în halba cu bere, ca pe miez de pîine. Bunicii mei din flori, mătușile. Cu pozele din albumul de familie, bine amestecate, filate febril, rudele mele joacă un joc". Dar la un moment dat un suflu afectiv sporit face ca figurile statice să prindă viață, să freamete fantezist, să-și ia zborul precum în picturile lui Chagall: "E
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
neînțelese, texte transcrise "după ureche". Un text este reprodus și de autor, și de ascultători, cu semnificative diferențe față de forma sa orală; putem deci supune acest material unei analize a variantelor. De exemplu, cantautorul Pavel Stratan își transcrie textele (în albume) renunțînd la majoritatea trăsăturilor pur fonetice, inevitabil instabile și pentru care în fond alfabetul comun nu dispune de semne adecvate; admiratorii săi reproduc (pe Internet) aceleași texte notînd cît mai multe particularități fonetice, dar împotmolindu-se în unele cuvinte sau
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
alfabetul comun nu dispune de semne adecvate; admiratorii săi reproduc (pe Internet) aceleași texte notînd cît mai multe particularități fonetice, dar împotmolindu-se în unele cuvinte sau structuri sintactice regionale. Textul rostit (cîntat, de fapt; exemplele care urmează provin din albumele Amintiri din copilărie ale lui Pavel Stratan), cuprinde aproape toate particularitățile fonetice moldovenești (unele variind de la zonă la zonă): pronunțarea dură a unor consoane, după care i se transformă în î, e în ă, diftongul ea se reduce la a
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă la anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la agravarea amneziei, fiul se decide să reconstituie acel trecut evanescent, tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de fotografii ale familiei, de informațiile documentare. Și pornește la drum - obținînd din partea mamei promisiunea că îl va aștepta pînă cînd se va reîntoarce din București. Amîndoi se țin de cuvînt. Mama reintră în posesia îndepărtatei sale copilării și tinereți
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
poartă În biroul fostului profesor. Pe birou e portretul Îndoliat. Alături un sfeșnic, cu o lumânare aprinsă. Pe peretele dinspre răsărit sunt icoane și candela aprinsă. În casă, nimeni. Imaginea se plimba prin camerele goale. Operatorul filmează fotografiile de pe un album, de la Washington cu Lăcrimioara râzând printre lacrimi. Comentariu scris: Gazdă e În capitală. Își primește actele de cetățenie. Alte comentariile apărute Într-un articol dintr un ziar românesc din America. Fost profesor universitar ...nu i s-au recunoscut studiile din
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
ce văzusem și admirasem până atunci în viața din care, avid și inconștient, mușcasem - probabil în căutarea Betinei!, fără îndoială în așteptarea și căutarea Betinei! -; în frumusețea fotografiilor din revistele pe care ca tot omul le frunzăream și eu ; în albumele de artă ale marilor maeștri și chiar în marile muzee pe care le bătusem cu oarece evlavie - Louvre-ul și Muzeul Orsay, la Paris, Galeriile Offici, la Florența, Alte Pinakothek, Neue Pinakothek și Galeria de artă modernă de la Haus der Kunst
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Tu frunză cazi, tu creangă te ridici..." Interlocutoarea mea, aproape octogenară, cu o voce tremurândă îmi spune cu emoție în glas întreaga poezie Oseminte pierdute, făcând precizarea că o știe de la Mircea: i-a recitat-o de câteva ori. în Albumul Eliade am reprodus (la pagina 119) facsimilul dedicației de pe pagina de gardă a romanului Maitreyi: "D-lui Tudor Arghezi cu bucuria că ar putea să mă citească Mircea Eliade, aprilie 1993" Cine mai știe că Arghezi s-a aflat în
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
de manuscrise psaltice inedite, prezentate în cartea Manuscrisele psaltice de la Mănăstirea Sinaia, Editura Cuvântul Vieții, 2012, am început să caut alte astfel de manuscrise prin mănăstirile țării. De aceea, nu mică mi-a fost bucuria când am găsit, răsfoind frumosul album ,,Candela Codrilor Vlăsiei - Mănăstirea Țigănești”, apărut în 2010, la pagina 138, două facsimile după un frumos manuscris muzical în notație psaltică hrisantică, din secolul al XIX-lea, nesemnalat în cataloagele manuscriselor psaltice din țara noastră<footnote Alexie Al. Buzera, Cultura
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
trist În geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris iar datarea este acceptată de toți editorii. Vom reveni, desigur, asupra lumânării care este tot luminare și aici. Deocamdată să rezolvăm (adică: să punem!) problema cronologiei. În albumul pe care și l-a confecționat la Văratic În vara lui 1889 din poeziile ei și ale lui Eminescu, Veronica Micle preia acest sonet și-l adnotează astfel: „M-ai rugat să-ți cânt din Schumann. Cât de mult Îți
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
povestește, ea Însăși: „În fiecare vară, pe la Începutul lui iulie, știam că voi găzdui o lună pe Veronica, soția profesorului universitar Ștefan Micle.” În zilele acestea din iulie 1889, când s a retras la Văratec, poeta se plimba, Își completa albumul cu poezii adnotate, primea oaspeți, cânta, recita. Povestește aceeași Maica Fevronia: „Intr-o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd În amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii Împăienjeniți, deabia
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Salba Română. Horele noastre, vol. 2, piano solo, Leipzig, Litografia Oscar Brändstetter, 1908; Idem - Musică populară. Jocuri de brâu, piano solo, Leipzig, Litografia Oscar Brändstetter, 1908; footnote>, cu cele cuprinse în manuscrisele de la Sinaia: Manuscrisul nr. 54 - nr. inventar 2505 „Album musical - Flaut” de Dimitrie Vulpian, cuprinzând, în cele 435 file, „Romanze, Jocuri, Adio, Balade și Pastorale”, Manuscrisul nr. 58 - nr. inv. 2508, adunând în cele 86 file 400 Hore ale aceluiași folclorist și Manuscrisul nr. 61 - considerat volumul B al
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
ce se transmitea în general conform principiilor oralității, de la maestru la elev. Odată cu sporirea interesului muzicologiei europene pentru acest gen muzical - la începutul sec. XX - a început transcrierea repertoriului existent cu ajutorul notației tradiționale clasice. S-au constituit astfel culegeri și albume ce conțineau piese clasate conform regiunilor de unde au fost culese. Dacă din punct de vedere istoric perioada Evului Mediu Timpuriu este relativ bine documentată, sursele fiind suficiente, nu același lucru se poate afirma despre istoria muzicii acelor timpuri, în special
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]