1,941 matches
-
subtitlul filmului este: „...Care a iubit fără să se mărite”), a cărui difuzare nu a fost permisă de către cenzura sovietică mai devreme de 1988 (când Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice era Mihail Gorbaciov); scenariul filmului este o alegorie care pune sub semnul întrebării viitorul Rusiei Sovietice. Povestea personajului Asia va fi reluată de Koncealovski în 1994, în filmul-satiră politică "Găina Riaba". După cenzurarea peliculei "Povestea Asiei Kliacina", Koncealovski operează o schimbare a orizontului în filmele sale. Următoarele două
Andrei Koncealovski () [Corola-website/Science/313686_a_315015]
-
lui Orfeu pentru prima oară în cadrul unui ciclu de fresce în grisaille dedicat cântărețului din palatul ducal din Mantova (1464-1474), apoi, probabil mai liber, într-o compoziție care n-a dăinuit decât într-o copie a unui gravor italian. Acea alegorie a conflictului dintre sexe și a pierzaniei datorată poftelor carnale i-a servit probabil ca inspirație lui Albrecht Dürer (Fig. 6). Istoricul artei Aby Warburg a consacrat în studiul său despre „Dürer și antichitatea italiană” termenul de „formulă a patosului
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
răzbate prima sinteză ca urmare a cercetării motivului mioritic în largi spații geografice. Astfel, el redactează o schiță genetică a Mioriței, în patru faze: cântec liric cu circulație independentă (testamentul), colindul transilvan, episodul oii năzdrăvane, respectiv episodul maicii bătrâne și alegoria morții. Tot el este cel care utilizează pentru prima dată termenul de testament al ciobanului. În linii mari, această teorie își va dovedi valabilitatea în timp, fapt confirmat și de concluziile fochiene. O lucrare cu caracter monografic avea să apară
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
și mai constituie, pe deasupra, un document prețios pentru istoria ideilor în România modernă” . Brăiloiu realizează un studiu de caz, pornind de la credințele și ritualurile funerare românești, respectiv nunțile postume ale tinerilor morți celibatari, lămurind astfel definitiv (după I. Mușlea) misterioasa alegorie nuntă-moarte, episod prezent exclusiv în versiunea baladă a Mioriței. În monografia "Miorița - tipologie, circulație, geneză, texte" (Adrian Fochi), publicată sub auspiciile Editurii Academiei Române (1964), A. Fochi (1920-1985) realizează o sinteză a tuturor ipotezelor, teoriilor, tezelor și ideilor legate de Miorița
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
bani turcilor. Pentru a călăuzi pe cititor, autorul a așezat la sfârșitul scrierii o "cheie", pe care o denumește "Scara a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare", atât pentru persoanele trecute în text cu nume de animale cât și pentru diferitele alegorii reprezentate de expresii poetice sau mai puțin poetice. "Este o carte în gustul artei barocului, cu umflarea ornamentelor care acoperă și ascund linia arhitectonică a subiectului... dar în spatele acestei luxuriante ornamentații se pot găsi o mulțime de fapte istorice și
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
hellenistică, învățatul evreu Philon din Alexandria - cu mai mult de un mileniu înaintea lui Moise Maimonide - a făcut prima încercare de armonizare a scrierilor religioase iudaice cu filosofia greacă și cu datele științifice ale epocii. Philon, folosește o serie de alegorii și reduce semnificația pur verbală a textelor, accentuând sensul lor de inspirație divină, accesibil însă numai inițiaților. Părinții bisericii creștine au urmat și ei aceeași cale, subliniind totuși că spiritul Vechiului Testament se revelă cu adevărat abia în Noul Testament. Acest
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
călătorie în Europa înainte de a se întoarce la vila Wazside în 1860. Hawthorne a murit în 19 mai 1864, lăsând în urmă soția și cei trei copii. Multe dintre scrierile lui Hawthorne au ca țintă Noua Anglie, multe opere cuprinzând alegorii morale de inspirație puritană. Lucrările sale de ficțiune sunt considerate ca făcând parte din mișcarea romantică, mai precis, din Romantismul Sobru. Temele sale au adeseori în centru răul înnăscut și păcatul umanității, iar operele lui transmit adeseori mesaje moralizatoare și
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
Edgar Allan Poe, scris revizii importante, deși lipsite complet de lingușire asupra "Povestirilor spuse de două ori" ("Twice-Told Tales") și asupra lucrării "Mosses from an Old Manse". Aprecierea negativă emisă de Poe s-a datorat parțial propriului său dispreț pentru alegorie, povestiri moralizatoare și acuzațiile sale cronice de plagiat, deși, recunoștea că "Stilul lui Hawthorne este insăși puritatea. Tonul lui este foarte eficient—sălbatic, jalnic, grijuliu și în acord cu themele operei sale... Îl privim ca fiind unul dintre acei puțini
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
Gary și Ajar nu erau decât una și aceeași persoană. Trebuie menționat că Ajar și Gary nu au fost singurele sale pseudonime, el fiind, de asemenea, autorul thriller-ului politic "Leș Têtes de Stéphanie" sub numele Bogată Shatan, și al alegoriei satirice "L'Homme à la colombe" semnată Fosco Sinibaldi (literele s, i și n mascând literele g, a și r din Gar-ibaldi). Disprețuit de critici în timpul vieții, autorul fiind considerat "reacționar" deoarece era un diplomat gaullist, Romain Gary și-a
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]
-
din piatră. În ultimul plan strălucește un soare mare. Atitudinea lui Mureșianu este cea a unui orator și vestitor. El ține un pergament în mână și pare a vesti poporului principiile "Dreptate, Egalitate și Frățietate". În patea de jos a alegoriei se vede un iobag român, legat cu lanțuri grele. Ca o continuare, Mișu Popp a modelat în ghips un monument miniatural după această alegorie. Alegoria sculptată însă, s-a pierdut. Mișu Popp a fost un cunoscut bibliofil, acesta fiind deținătorul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
mână și pare a vesti poporului principiile "Dreptate, Egalitate și Frățietate". În patea de jos a alegoriei se vede un iobag român, legat cu lanțuri grele. Ca o continuare, Mișu Popp a modelat în ghips un monument miniatural după această alegorie. Alegoria sculptată însă, s-a pierdut. Mișu Popp a fost un cunoscut bibliofil, acesta fiind deținătorul unei biblioteci impresionante pe care puțini intelectuali români ardeleni și-au putut-o permite. A avut în componența ei ediții germane și franceze de
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
și pare a vesti poporului principiile "Dreptate, Egalitate și Frățietate". În patea de jos a alegoriei se vede un iobag român, legat cu lanțuri grele. Ca o continuare, Mișu Popp a modelat în ghips un monument miniatural după această alegorie. Alegoria sculptată însă, s-a pierdut. Mișu Popp a fost un cunoscut bibliofil, acesta fiind deținătorul unei biblioteci impresionante pe care puțini intelectuali români ardeleni și-au putut-o permite. A avut în componența ei ediții germane și franceze de litografii
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
forma lor naturală, ei se aseamănă cu reptile umanoide și mănâncă mamifere vii. Vizitatorii declanșează o invazie extraterestră ascunsă prin care subminează subtil modul de viață, în special pe cel american. Creatorii seriei au realizat acest lucru ca pe o alegorie a fascismului. O refacere a seriei a fost difuzată în premieră în 2009 - 2011 (vezi "Vizitatorii" (2009)). Este posibil ca un articol din 1934 apărut în "Los Angeles Times" să fi stat la originea acestor convingeri. Articolul relata faptul că
Reptilieni () [Corola-website/Science/319319_a_320648]
-
în cadrul unui sistem colonial ("Invader Zim"), pentru a folosi umanitatea ca sursă de hrană ("Cum să-l servești pe om", "Semne"), sau, uneori, de a distruge Pământul în întregime ("Titan A.E." ). Scenariul invaziei a fost folosit și ca o alegorie pentru a protesta împotriva hegemoniei militare și contra aspectelor negative sociale din toate timpurile. "Războiul Lumilor" este adesea perceput ca un act de acuzare a colonialismului european și a diplomației armelor, aceasta fiind o temă comună, motivată politic, pentru anticipații
Invazie extraterestră () [Corola-website/Science/317437_a_318766]
-
Mielului (lui Hristos i se mai spune și "Soarele Dreptății") locul unde "noapte nu va mai fi" etc... ... deci zi de zi pe parcursul a 360 (rază cercului) și ceva de zile toate vor fi pline de Lumină Să. Este o alegorie interesantă pe care Sf. Ioan o realizează. La fel si semnul Tatălui este de fapt Sfântă Cruce în viziunea ei primară (identică cu cea din realitate - cine citește... să înțeleagă..) sub forma literei Ț (tău în greacă). Numărul 1000 reprezintă
144000 (număr) () [Corola-website/Science/322924_a_324253]
-
nebuniei, autorul menționează și unele comune și îndrăgostiților și poeților, printre care tendința de izolare față de societate. În aceste condiții, Majnun se revoltă regulilor societății și alege să moară în singurătate, în deșert. Aceste poeme sunt văzute totodată ca o alegorie pentru călătoria sufletului spre Dumnezeu. In sufism, frumusețea lumii este un indicator al frumuseții absolute a Creatorului, așadar, Layla reprezință frumusețea Divinității, iar Majnun cel care lasă în urmă intelectul și devine „posedat”, pierdut în contemplarea la Divinitate, dar în
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
de lucrări în gips patinat, pe care le-a prezentat în cadrul unei expoziții personale deschise la 1 aprilie 1919 la Ateneul din București. Majoritatea lucrărilor aveau subiecte de război, ca de exemplu „Gornistul”, „În timpul armistițiului“, „Lupta corp la corp“, „Avântul“, alegoria „Războiul“, „Capturarea unui tun inamic“, „Ștafete“, „Spre tranșee“, „Cruce roșie“, „Pe câmpul de luptă“, „Reflecții după luptă“. A participat la "Expoziția Națională a Armatei", din august 1919, cu lucrările „Avântul“ și grupul „Capturarea unui tun“. În primăvara anului 1921, la
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
vesta lor: aceasta este, probabil, un portret al fiului pictorului, Giuseppe Maria. În spatele lui se observă o altă figură, presupusă a fi un autoportret al artistului. Ignoranța, învinsă, cade trăgând cu ea un duh cu aripi, care ține un liliac, alegorie a viciului. Această reprezentare celebrativă, dragă stăpânilor casei, este, de asemenea, un exemplu de maturitate artistică a lui Tiepolo, puternic influențat de modelele lui Veronese. Carpoforo Mazzetti, elev al altui artist ticinez, Abbondio Stazio, a decorat cu stuc alcovul în
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
pe o “romanță” plină de invenții. El și editorul său știau că tot ceea ce el scrisese era absolut incredibil și, cu toate acestea, ei puteau pretinde că e adevărat (și dacă nu, cel puțin putea fi citit ca și o alegorie valoroasă) - acest joc complex făcând ca această operă să se situeze în cea de-a patra coloană a modelului prezentat mai sus. Publicarea romanului "Robinsos Crusoe" nu a dus la o reformă a industriei cărții, la jumătatea secolului al XVIII
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
confuzii, fapt care a determinat apariția în anul 1892, a curentului secesionist intitulat „Secesiunea müncheneză”. Pictorii münchenezi doreau ruperea cu trecutul și militau pentru o artă înnoitoare. Astfel, ei s-au depărtat de realitate și au trecut la fel de fel de alegorii, reverii sau fantezii idealizante, care s-au dovedit în final a fi un semn al decăderii, nefast pentru artă. „Secesiunea müncheneză” a avut o mulțime de adepți, ea răspândindu-se la Viena sub numele de „Secesiunea vieneză”, la Berlin sub
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și perioada müncheneză a studiilor sale. Au fost înșiruite pe pereții expoziției și compozițiile cu tematică socială "O afacere bună, Recrutul, Emigrantul, Ignoranța" și "Doi vagabonzi". Un loc de frunte în galeria expoziției l-au avut și o serie de alegorii müncheneze, care au rămas a fi totuși convenționale: un portret de fată romanticizată intitulat " Melancolie" și chipul unei fete neprihănite încadrat de flori numit "Între crini". Tuturor acestor lucrări făcute în spiritul capitalei Bavariei li s-au alăturat tablouri de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
München au fost autoportretele. În acea perioadă, sub influența neoclasicismului și al secesionismului, portretele pe care le făcea erau tributare unui aer visător, romantic cu caractere convenționale. Pictorul proceda cu totul altfel la autoreprezentările executate pe atunci, chiar și în alegoria cu autoportret intitulată " Un cap visător încununat cu lauri". Cunoscându-se pe sine, Băncilă nu s-a rezumat la un autoportret care să emane doar impresii de suprafață, ci abordând lecțiile pe care marii maeștri le-au dat portretisticii, a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
1837, de către regele Ludovic-Filip I, în Muzeul de istorie al Castelului din Versailles (sala Marengo inventar MV 1567). Cea de-a patra versiune a fost comandată pentru palatul de la Milano al Republicii Cisalpine. Inițial, era vorba să se creeze o alegorie cu titlul "Bonaparte dând din nou viață Republicii Cisalpine", dar guvernul italian a abandonat proiectul din cauza pretențiilor financiare ale pictorului, considerate a fi prea mari. Guvernul a acceptat în loc de alegorie o replică a portretului ecvestru. Directorul muzeelor, Dominique-Vivant Denon, a
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
al Republicii Cisalpine. Inițial, era vorba să se creeze o alegorie cu titlul "Bonaparte dând din nou viață Republicii Cisalpine", dar guvernul italian a abandonat proiectul din cauza pretențiilor financiare ale pictorului, considerate a fi prea mari. Guvernul a acceptat în loc de alegorie o replică a portretului ecvestru. Directorul muzeelor, Dominique-Vivant Denon, a fost însărcinat la 29 martie 1803 să expedieze portretul lui Napoleon tinerei Republici Italiene și vicepreședintelui ei, Francesco Melzi d'Eril: Livrat în 1803, tabloul a fost confiscat de austrieci
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
a lui Nicolas-André Monsiau, pe care a văzut-o probabil la salonul de artă din 1787. La începutul perioadei Consulatului, pictorii se întrec să glorifice figura noului stăpân al Franței prin picturi alegorice, precum cea a lui Callet care, în "Alegoria bătăliei de la Marengo" (Muzeul Versailles), îl reprezintă pe Napoleon în costum roman însoțit de simbolurile înaripate ale victoriei, sau cea a lui Pierre-Paul Prud’hon care, în "Triumful lui Bonaparte", îl reprezintă pe Primul Consul într-un car, însoțit de
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]