839 matches
-
aceasta de restaurant lăsat În paragină, În mijlocul deșertului din vestul Îndepărtat american, se suprapunea, În mintea mea, cu aceea a camerei de hotel În care-și făceau apariția personajele despre care povestea Keiko Kataoka, acoperite de secreții ce se scurgeau alene pe trupurile lor. Praful care plutea În cameră se amesteca cu miasmele orgiilor sexuale ce se răspândeau În toate colțurile, dar nici unul din personajele amintite nu mi se arăta limpede la față. Chiar și chipul vagabondului, deși-l văzusem clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am uitat împrejur după stăpâna casei, dar nici urmă de ea. — Să nu pui mâna pe nimic, zise tuciuria. Îi voi spune că ai venit. După care, bombănind și mormăind de parcă o întrerupsesem când se afla la baie, se îndepărtă alene după stăpâna ei. M-am așezat pe o sofa din mahon, cu delfini sculptați pe brațe. Lângă ea se găsea o măsuță asortată, a cărei tăblie se sprijinea pe cozi de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în neorânduială, cu nasul lat ca un cioc și cu pieptul bombat, Vogelmann semăna cu o rasă preistorică de cocoșel, și încă una care în mod clar trebuia să fi dispărut de mult. Trăgându-și pantalonii până-n gât, Vogelmann ieși alene pe labele-i mari de polițist de după birou ca să dea mâna cu noi. Pășea ca și cum tocmai s-ar fi dat jos de pe o bicicletă. — Rolf Vogelmann. Încântat să vă cunosc pe amândoi, zise el cu o voce strangulată și subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atunci, am face bine să începem, nu? am zis eu. Ce anume căutați? Ceva de desfăcut sticle... zise Becker. Și acum fii băiat de treabă și fugi de aici, bine? Omul mârâi, zise ceva în bărbie și apoi se îndepărtă alene, spre amuzamentul lui Becker. Illmann fu cel care o găsi. Nici măcar nu trase capacul: — Aici. Ăsta. A fost mișcat de curând. Iar capacul are o culoare diferită de restul. Îndepărtă capacul, respiră adânc și apoi lumină înăuntru cu lanterna: — Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gândul sus, la el, Șoptii: "Melc încetinel, Cum n-ai vrut să ieși mai iute! Nici viforniță, nici mute Prin păduri nu te-ar fi prins... Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără sens ... De n-am trudit și n-am gândit la bine, Nu are rost odihna și tihna ... Câmpul cu flori - Cine-a trudit pentru ele? Cămările mele cu dor - Scame de gând, personaje fără contur Fără griji se perindă alene ... De la o zi la alta culoarea obosește; În vază, roza are un loc de popas ... Cât timp a trecut, cât a mai rămas?... Șosele și uliți, poteci - Să iei seama pe unde treci ... E un parfum de fapte trecute, E
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
a urare. Vesele ferestre luminate ... Crez - eres, naivă împletire, Izvorând din timpuri neuitate, Cerul larg deschis a mântuire. Clipe se-nveșmântă cu eterne Gânduri ce visează viitorul, Iar urarea iernilor se cerne - Un amvon răsunător pridvorul. Carul vremii trece așa alene, Ne-a trecut pe toți prin răstignire. Amintiri cu luminoase trene ... Cronică de veac în risipire. Referință Bibliografică: Veac în risipire, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi
VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364472_a_365801]
-
indiferent, rece. Parcă nu mai era soțul ei. Se apropia miezul nopții și somnul tot nu i se lipea de pleoape. Ședea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenția, golindu-i capul de gânduri. David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
primăvară Culorile sunt vii, totul e-nflorit! Colo-n luminiș zboară libelule Și multe vietăți micuțe, drăgălașe, Frigul este-nchis departe în celule, Acum că este cald, toate sunt voioase! Sub soarele călduț al lunii mai Macii înfloriți se leagănă alene; Să privești natura, ai tot mai vrea să stai, Să simți cum bucuria pătrunde până-n vene. Un fluture albastru s-a pus pe-o păpădie De-atâta zbor și drum a cam obosit! Dar nu-i prea lung popasul, el
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
unele sunt prinse din loc în loc cu cârlige de rufe) cât de posesiv să fii când totul este deja pe net?! (până și gospodinele știu asta) ce nu este pe net nici nu există din anumite puncte de vedere șoptește alene o carte subliniată toată abandonată pe raft și pauza dintre rafturi începe din nou să fie standardizată după modelul Arhivelor Securității veți găsi cuvinte de toate categoriile Acolo și vieți numai de două categorii se aude o voce monotonă apoi
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
mai dormit? -S-a trezit ”băiețelul”? Să-i dea mama un ”șprițache” de chihlimbar? -Dacă tu vrei să mă pedepsești...pot să te refuz? Silvica aduse un ”șprițache”domnuluiGigi, care se răsturnase pe canapea. -Ia ”băiețelu”, să te răcorești! Băiețelu’ întinse alene mâna și azvârli pe gât paharul dintr-o înghițitură: a-haa! Acum pot și eu să respir! După un sfert de ceas de nemișcare și tăcere, cu ochii fixați în tavan, domnul Gigi a sărit ca ars: -Aoleu! Tu m-ai
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
cu alte dulciuri pocnind a coloranți, cu mititei și cu cârnați prăjiți în trombă, pe grătare, dar și în parcuri sau chiar pe carosabil, lumea continua să pășească fericită, fără un scop precis și fără urmă de responsabilitate, fie roțăind alene căte un croasant, fie savurând lent, o înghețată, ca și cum acea zi de distracție n-ar fi fost și ea, tot o zi normală, ca și celelalte. Ca și cum ea n-ar fi fost alcătuită tot din cele 24 de biete și
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
Acasa > Versuri > Visare > EUGEN DEUTSCH - ARCA - SONETE (3) Autor: Eugen Deutsch Publicat în: Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului LOVE STORY ... FĂRĂ HAPPY-END Stăteau alene-n barul, De lângă o stupină, Un trântor și-o albină; Le povestea țânțarul: „Iubeam o viespe fină; Veneam la ea cu darul Dar ... n-am sorbit nectarul Crezând că e virgină. Amoru-a fost platonic, Apoi ... am vrut să ies pe
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
se joacă de-aprinselea-n aer, ghirlande de zăpadă cu scăpărări liliachii, aleargă de-a prinselea-n aer... Și albul pur, se așterne peste tot, acoperind, din plin, pământul, acuma, să fiu tristă nu mai pot, cu puritatea lor au alungat uratul... Fulgii alene zboară, unii cad și asta, de cu seară până-n zori, împodobind crenguțele de brad, așa cum facem noi de sărbători! Titina Nica Țene Referință Bibliografica: Ninsoarea, poezie de Titina Nica Țene / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072
NINSOAREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363315_a_364644]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > DILEMA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DILEMA Clipele, aerul căpătaseră consistența melasei și vara își târa alene trupul de iguană pe străzile orașului, etalându-și splendidele culori, sub privirile indiferente ale trecătorilor toropiți de căldură. Sclipirea de șiș a luminii dezghioca totul, până la ultima fibră, până la albul osului, nelăsând pe nicăieri vreo umbră de îndoială. Pe terasele
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
tumultoasă, Ea a plecat cuminte și duioasă, Căci vremea ei, în Timp, nu-i infinită... Sărut ai dat pe frunză și pe floare Prin chihlimbar de rouă-n dimineață, Dar ai lipsit de viață-a lor suflare... Ea a plecat alene pe cărare, Tu ai venit cu dimineți în ceață Și mi-ați lăsat doar tristă sărutare... Bucurie în iarnă Cu hlamida ta cea albă Ai acoperit câmpia Și-ai prins pomilor o salbă De argint ca-n toată glia. Râuri
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]
-
Autorului Ce muzică de dor toamna îmi cântă Cu mâini de stropi pe clape la ferești Când gândurile iarăși mă frământă Oare mai vii? Sau nu mă mai iubesti? Cât de divină-i simfonia ploii Când între vis și gând alene treci Schimbându-i definiția nevoii Tu și când vii parcă ai vrea să pleci. Sunt doar așa-ntr-un vis cu ochi deschiși Furat de-un dor ce-l poartă ploaia-n cânt Parcă te văd chiar și cu ochii
PROSCRIŞI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362390_a_363719]
-
o floare... Sfios, ținând în mână un gingaș trandafir Te-ai așezat aproape, șoptindu-mi: „Te-admir!” Un mac de foc - copila și tu - tot un copil, Prin pânzele iubirii te-ai strecurat tiptil. Cu chip de Făt-Frumos ai coborât alene Citeam în ochii-ți calzi dorința printre gene Învăluită-n taină, pătrunsă de-un fior, Și-n suflet ca o vrajă te-ai cuibărit, ușor. Mi-ai dăruit o floare cu jar de catifea Petale de iubire să împletesc din
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
balonul ! Cât mai aproape de nor, Vreau că pasărea să zbor. M-am săturat de păpuși, De povești cu lupi , cu urși, Să trăiesc aș vrea o dată Aventur’-adevărată. Să mă plimbe printre stele, Peste munți , pește vâlcele Și să trec alene-n zbor Deasupra unui vapor. Eu sunt gata de plecare, Mare bucurie, mare ! Nu mă-nălțai nici de-un cot, Ca balonul făcu poc! Tot în poala la bunica Îmi voi sfârși ziulica, Sub al poveștilor miez Închid ochii și
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CORTEGIUL FRUNZELOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cortegiul frunzelor amorfe Inundă toamna pe alei Iar vântul pare să dizolve Foșnind alene printre tei... Apatice căderi în crize anonime Agonizând ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite Picturi mișcate aiurează Cortegiul frunzelor îngălbenite Ravagii fac pe străzile pustii
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]
-
păsărimirosind amar,a despărțiri umbrele noastre subțiri, străveziicautând răspunsurinoi ne vom oglindiîn alte ape.... ÎI. A FOST CÂNDVA, UN TIMP, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 439 din 14 martie 2012. A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopiun timpcând tineri,destrămam tăceri.Pielea ta era aurie, fierbinte,coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge,arc încordat spre-un prezent necuminte.Era în noi atâta spațiu,încât și cerul,obosit de-albastruvenea, din când în când,să se-odihnească.Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând, în stoluri, fete De la grâu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși, copiii vin; Satul e de vuiet plin, Fumul alb alene iese Din cămin”. Iată viața la țară, iată viața pașnică și sănătoasă din Domneștii de Argeș. Mereu proaspătă, curată, diversificată, ea pare desprinsă chiar atunci din poeziile lui Coșbuc și Alecsandri, din care am citat mai multe versuri, pentru exemplificare
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
ce rotesc cocori în zbor nu știam de nicio toamnă și de nici un viitor... cromolitografii de vis azvârlea pe deal amurgul soare pârguit de toamnă într-un dulce fermecat luna mireasa pierdută dezbrăcată pentru o noapte se plimba pe cer alene ca o doamnă din bizanț avea ochii obosiți de nesomn buzele de anilină ne privea de sus frumoasa capul gol de lună plină răsărit din orizonturi ca o falnică metopă cu diademe de aur și pietre de mărgărint noi înfășurați
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]