381 matches
-
toate oasele îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui Cuvinte. 10. Căci țara este plină de preacurvii, și țara se jelește din pricina jurămintelor, cîmpiile pustiei sunt uscate." Toată alergătura lor țintește numai la rău, și toată vitejia lor este pentru nelegiuire! 11. Proorocii și preoții sunt stricați; "le-am găsit răutatea chiar și în Casa Mea, zice Domnul." 12. "De aceea, calea lor va fi lunecoasă și întunecoasă, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și industriale ale secolului douăzeci se caracteriza printr-o amploare fără precedent, În mod deosebit În țările slab desvoltate care deschizând ochii către civilizație, investesc sume considerabile În acest scop. De aceia vânătoarea după cadrele de specialitate constitua o adevărată alergătură pentru achiziționarea lor, acolo unde interesele marilor anteprenori o cereau. Prin munca sa neobosită, a gradului Înalt de organizare, de-a oferi spre exploatare obiectivul contractat, Tony Pavone era bine apreciat În cercurile de afaceri din capitala elenă. În repetate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum crezi, Însă eu...!” Discuția avea tendința să se prelungească interminabil, deci Tony Pavone Îi reteză cuvintele. „Tu cunoști munca mea...Ce pot face? Oricât ma-și strădui, alternativă nu există...! Să-ți dau un exemplu. După atâta muncă și alergătură sunt extrem de obosit și nu am chef de nimic, dar, va trebui totuși și astăzi să plec...! Dacă n-ai Încredere, vino cu mine...Va merge și Nando cu noi, el trebue să sosească dintr’un minut Într’altul...!” Resemnată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În favoarea sănătății. Cu prietenie...!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone rămase buimăcit. Nu putea crede, concentrându-se să observe dacă are din nou halucinații. Abea după ce reuși să citească de câteva ori, realiză la adevărata valoare succesul opținut. După atâta alergătură, sânge rău nu mai vorbim de nervi zdruncinați, Însfârșit, va putea afla adevărul. Inima sa greu Încercată Îi tresălta de bucurie, o bucurie debordantă, generatoare de viață...!! Alergă la birou, arătându-i prietenei sale hârtia. „Vino cu mine...” Atena bucuroasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poate ști...? Privește la omul din fața dumitale, ajuns la apogeul drumului.Parcă ieri am pășit În lume cu iluzii, având speranțe nemărginite ca după o viață Întreagă de muncă, de suferințe, să constat cu deziluzie cât de zadarnică a fost alergătura! Întreaga noastră viață, a oamenilor nu-i decât un amăgitor vis. Vai și amar de acei ce cred În himere...!!” Frumoasa picoliță dispăruse. De acea Tony Pavone făcu plinul paharelor, toastând. „Beau În sănătatea dumitale Șefule, având o speranță de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu bani, oferind fiecăruia proporțional cu poziția ocupată În nomeclatură, atunci semnau fără să se mai uite ce semnează iar Încadrările și Înmulțirile erau perfecte. Însfârșit, cu buzunarele goale, de nopți consumate prin cârciumi și cu transpirație permanentă după atâta alergătură, puteai organiza Începerea lucrului. Abea acum Începea Îndradevăr arta diplomației! Întregul colectiv de lucrători urmau să fie politizați urmând să contribue la realizarea producției cu o parte din salariul lor, manevră ce trebuia executată În cel mai Înalt secret pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
criză de timp...! Anii au zburat Într’o așa manieră Încât iată-mă ajuns În pragul bătrâneții la un pas de vremea când societatea se va descotorosi de mine, izgonindu-mă la pensie. Ce oare am realizat din această furibundă alergătură? Nimic...! Ascultă la mine băiatule. Orice clipă de relaxare, constitue o contribuție de prim rang În favoarea vieții! Acesta-i purul adevăr...!!” Mai mult ca sigur, În filozofia sa Gică Popescu avea dreptate. Însă el, nu avea de unde să cunoască, nici măcar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Românie pe care o lăuda cu atâta plăcere și mândrie În cercurile de afaceri grecești nu mai corespundea cum o știa el cu ani În urmă.Locuitorii acestei minunate țări,Tony Pavone Îi vedea triști,Îngrijorați,preocupați Într-o continuă alergătură pentru procurarea alimentelor și mai degrabă posibilitatea de-a face bani prin orice mijloace: salariile oferite de Dictatura Comunistă erau derizorii in timp ce darea de mită circula nestingherită.O simplă cutie de chibrituri n-o puteai obține dacă nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pătrat de carton asfaltat. Lăsa-ți aici hârtia... Dacă ave-ți timp, peste câteva zile, dați un telefon...!!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor În timp ce o ușoară amețeală Îi Întuneca gândirea, observând cu multă atenție, directorul nici măcar nu fuma. Toată alergătura, pledoria, mai ales banii cheltuiți urma să fie pierduți...! Stătu câteva momente În reculegere, hotărând să utilizeze tot arsenalul său humoristic adoptat la situația respectivă, potrivindu-și vocea. „Toavarășe Director, În mod sigur, n-ați Înțeles... Hârtia pe care v
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care e suficient de bine plătit. Cer scuze, domnule General...! Oricum, comunica-ți fetei Dv. doamna Claudia să-mi de-a un telefon pentru a fixa termenul de Începere a lucrărilor. Mulțumesc pentru timpul cheltuit cu mine..!” După atâta zadarnică alergătură, Tony Pavone abea În prezent realiza propaganda mincinoasă a celor puternici cu privire la drepturile omului...! Acești așa numiți oameni, exploatau, jefuind populația cu mai multă ferocitate decât Însăși năvălirile barbare...!” La un moment dat, Îi fulgeră prin cap o idee. Lct
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
situații de lucru executat care vor fi trimese constructorului pentru a restitui sumele Încasate În plus!! Efectiv, aceste interminabile anchete de spionaj economic pe Tony Pavone Îl sufocau.Nu mai avea timp de nimic. Contractarea unor noi lucrări cerea multă alergătură, discuții prin diferite restaurante și bani cheltuiți din buzunarul propiu, nu mai vorbim de dificultățile ivite cu privire la plata salariilor care de cele mai multe ori se făcea cu Întârziere, de mișcarea materialelor pe punctele de lucru, materiale ce erau achiziționate cu bani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zile iar răspunsul dela Serviciul Pașapoarte nu mai venea, Tony Pavone intrând În panică. De multe ori Îi fulgerase În cap ideea să dispară agățat În jurul gâtului de capătul unei frânghii...! Dar surpriza, nu se lăsă prea mult așteptată...! Zadarnică alergătură, ducându-se pe Apa Sâmbetei un sac burdușit cu parale nu mai vorbim de nopțile consumate prin diferite cârciumi milogindu-se de toți neisprăviții cu puteri de decizie: serviciul pașapoarte Îi trimise la instituție răspunsul negativ...!! Cu lacrimi În ochi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a consultat pe unii avocați care după ce Încasau onorariul Înălțau din umeri neputincioși, opținu chiar o altă audiență la Procurorul General Sever Georgescu ca În final tribunalul să-i administreze o amendă penală de cincisprezece mii lei...!! Însfârșit, după atâta alergătură cu bani cheltuiți, cu nervii la pământ, Înfricoșat tot timpul de cele ce aveau să urmeze, Tony Pavone fu recompesat cu o veste mult așteptată. Omul de legătură Îl anunță: pașaportul lui cu viza turistică pentru Statul Israel e gata
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
căci mama hotărâse că o voi însoți. Poate că nu voia să mă lase pe mâinile Wardei. Poate că socotea mai potrivit, în ochii tatei, dar și ai vecinilor, să se deplaseze cu un copil alături, garanția vie a onestității alergăturilor ei. Pentru mine a fost, în orice caz, o experiență pe cât de minunată, pe atât de neașteptată. Și uneori, trebuie s-o recunosc, neliniștitoare. Cea dintâi vizită pe care am făcut-o a fost la o ghicitoare pe nume Um-Bassar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu se putea spune că nu știa să se poarte în astfel de situații. Și el mergea frecvent la cinema. Însă acum, în mod inexplicabil, din motive cunoscute doar de ea, Ammaji decise, în toiul confuziei, al prafului ridicat și alergăturii, să ia o gură de înghețată. Și când încercă, proteza, destabilizată de atâta activitate, i se desprinse de pe gingii. Agățată în înghețată, rânjea oribil către ea, ca un desen înfricoșător: dinți de schelet batjocorind-o, încoronând muntele de ciocolată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
timp. — Nu-i un om rău, Daniel, mi-a zis el. Fiecare iubește În felul lui. Doctorul Mendoza, care se Îndoia de capacitatea mea de a mă ține pe picioare mai mult de o jumătate de oră, mă avertizase că alergătura presupusă de o nuntă și de toate preparativele ei nu era cel mai bun leac pentru cineva care fusese pe punctul de a-și lăsa inima În sala de operații. — Nu vă faceți griji, l-am liniștit eu. Nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
copaci, la stânci sau gropi. Înfricoșat el gonea cu o iuțeală amețitoare, iar stăpânul său, în culmea furiei, striga și-l lovea cu pumnii, nefăcând cu aceasta decât să-i intețească fuga. După vreo trei leghe și mai bine de alergătură, un șanț adânc li se ivi în cale. Cal și călăreț au căzut în el și nu i-au găsit fundul așternut cu puf sau cu trandafiri. S-au lovit rău, dar au avut norocul să scape cu oasele întregi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Insistasem ca oamenii să-mi spună Bette, și majoritatea așa făceau. Doar părinții mei și portarul unchiului Will (care era atât de bătrân și de drăguț, Încât i se ierta orice) Încă persistau să mă strige pe numele Întreg. —Doar alergătura obișnuită după taxiuri, George, oftai eu, ciupindu-l de obraz. Cum ți-a mers azi? — O, grozav, ca de obicei, răspunse el, fără vreo urmă de sarcasm. Am văzut soarele timp de câteva minute azi-dimineață și de-atunci sunt fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am atâtea treburi: să merg după vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț, fiindcă aici poposesc atâtea harabale cu mărfuri și animalele trebuiesc hrănite. Nu mai spun de oameni... Și toate aestea înseamnă alergătură... Dacă muierea îl vrea pe hoț”... ― Aștept un răspuns, hangiule! Acesta a tăcut, plecând fruntea, ceea ce ar fi putut însemna o acceptare tacită a situației... Lotrul l-a întrebat din nou: ― Ce ai de spus? Nici un răspuns. ― Asta ar însemna
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vă aduceți aminte ce înseamnă armata!” Mărșăluiau pe la periferia târgului de vreun ceas, schimbând mereu bagajul dintr-o mână în alta. Pe fruntea multora au apărut broboane de sudoare. Dumitru cunoștea locurile, fiindcă acolo a făcut armata de drept. „Câtă alergătură am tras eu pe dealurile de lângă acest târg! Uite colo la stânga se vede cazarma”... „Iaca și poarta cu ghereta santinelei. Nu s-a schimbat nimic. Doar soldatul care dă onorul - când intră sau ies superiorii. Și câți s-or fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dojenea Dumitru în gând. Pe la Crâșma din drum, lui Todiriță i-a scăpat un oftat adânc. ― Da’ ce jale așa mare te-o cuprins, omule, de oftezi atât de tare? ― Ei! Simt și eu că am scăpat de ordine, de alergătură și de corvoadă - a răspuns Todiriță neconvingător. „Asta s-o creadă mutu’! Tu îți rumegi necazul precum își mușcă calul zăbala. Da’ poate ți-a veni și ție mintea țăranului cea de pe urmă...” Când au ajuns la Fântâna cu răchiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apucat să verific dacă...” ― Todiriță, vezi dacă telefonul cela mai are viață. După câteva clipe, a venit răspunsul: ― Îi mut, Dumitre! „Asta era”. ― Vedeți, poate capătă glas amărâtul cela de telefon. Mă duc să văd ce ordine sunt. După o alergătură bună, gâfâind, a intrat la comandantul bateriei. ― Să trăiți, domnule căpitan! În adăpost se aflau și ceilalți comandanți de tunuri. Căpitanul, cu chip înnegurat, a vorbit scurt: ― Am primit ordin să pornim spre vest. Scopul: să asigurăm aripa dreaptă a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Prin ce? Prin neclaritatea ei. Nu se poate ca pe vremea lui Shakespeare, fiindcă se poate ca pe vremea noastră. Se regizează ca pe vremea noastră, dar cu idei de demult. Dar nu chiar. Tot felul de zgomote și de alergături și zdupăituri bruiază aproape permanent textul, și în loc să uit de decor, cum ar vrea regizorul, mă uit nedumerit la mantilele de nylon ale regelui Lear și ale fiicelor sale, care de altfel în scena respectivă joacă admirabil. Dar asta și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vorba vine...) cei care trebuiau să păzească, bine rahatul încuiat sub șapte lacăte, ca să nu iasă la iveală și să miroase. Și nici măcar nu este vorba de miros, fiindcă și parfumul miroase, ci afacerea aceasta care pute de-a dreptul. Alergătură, telefoane, jurăminte că nu-i așa, ci viceversa, hârâială, cotonogeală pe sub mesele diplomatice, rugăminți, amenințări, flota a șaptea, limba soacrei ( asta mai lipsea aici!) și tot specialități din acestea, ale casei americane, au fost puse pe tavă, pentru a fi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
este singur, aduce vești." Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult. 26. Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: "Iată, un om aleargă singur singurel." Împăratul a zis: "Și el aduce vești." 27. Caraula a zis: "Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc." Și împăratul a zis: "Este un om de bine, și aduce vești bune." 28. Ahimaaț a strigat, și a zis împăratului: "Este bine de tot!" S-a închinat înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]