661 matches
-
cu „acțiune, personaje, întâmplări fictive”). De această dată rolul de „victimă” este jucat de țara întreagă, rămasă în 1989 fără conducător, în urma comploturilor de care masoneria și serviciile de securitate nu ar fi fost străine. SCRIERI: Bătrâna domnișoară n-are alibi, Craiova, 1976; Versiunea maiorului Vlad, Iași, 1977; Testamentul, Craiova, 1979; Spovedania unui spion, Cluj-Napoca, 1982; Prizonierul speranțelor, Iași, 1983; Agent secret, Iași, 1985; Egreta Brâncovenilor, Craiova, 1986; Ultima sută de metri, București, 1987; Statueta sfântului Leonard, Craiova, 1990; Pădurea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
1991; Capcană pentru asasin, București, 1993; Scară către infern, București, 1997; Clubul cocoșaților, I-II, București, 2000; Prețul tăcerii. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2002; Agonia. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2003. Repere bibliografice: Romulus Diaconescu, „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, SPM, 1976, 296; M.P., „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, R, 1976, 8; Doina Berchină, Concizie și claritate, R, 1978, 2; Cornel Sorescu, „Testamentul”, R, 1980, 4; Radu Vaida, Un rechizitoriu antirăzboinic, LCF, 1986, 21; Fănuș Băileșteanu, „Agent secret”, RL, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
București, 1997; Clubul cocoșaților, I-II, București, 2000; Prețul tăcerii. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2002; Agonia. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2003. Repere bibliografice: Romulus Diaconescu, „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, SPM, 1976, 296; M.P., „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, R, 1976, 8; Doina Berchină, Concizie și claritate, R, 1978, 2; Cornel Sorescu, „Testamentul”, R, 1980, 4; Radu Vaida, Un rechizitoriu antirăzboinic, LCF, 1986, 21; Fănuș Băileșteanu, „Agent secret”, RL, 1986, 34; Eugen Teodoru, „Egreta Brâncovenilor”, SPM, 1987, 853; Artur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
plural (vezi: rân-du-ne-le-le, tur-tu-re-le-le, la-le-le-le). (c) Poate fi adus în discuție și tipul de accentuare de la singular (pe vocala finală), care, exceptând această clasă flexionară, este rar în română, fiind reprezentat de unele neologisme, pătrunse însă în clasa neutrului (vezi: alibi - alibiuri, atu - atuuri, bolero** - bolerouri 30, chimono** - chimonouri, clou [pron. clu] - clou-uri, embargo - embargouri, file - fileuri, forfait [pron. forfe] - forfaituri, fado - fadouri, gabro - gabrouri, halo** - halouri, iglu - igluuri, indigo - indigouri, racursi - racursiuri, rondo - rondouri, sote - soteuri, șevro - șevrouri, tabu
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
vezi: rân-du-ne-le-le, tur-tu-re-le-le, la-le-le-le). (c) Poate fi adus în discuție și tipul de accentuare de la singular (pe vocala finală), care, exceptând această clasă flexionară, este rar în română, fiind reprezentat de unele neologisme, pătrunse însă în clasa neutrului (vezi: alibi - alibiuri, atu - atuuri, bolero** - bolerouri 30, chimono** - chimonouri, clou [pron. clu] - clou-uri, embargo - embargouri, file - fileuri, forfait [pron. forfe] - forfaituri, fado - fadouri, gabro - gabrouri, halo** - halouri, iglu - igluuri, indigo - indigouri, racursi - racursiuri, rondo - rondouri, sote - soteuri, șevro - șevrouri, tabu - tabuuri
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
oportunitate”, de altfel grosolan confecționate, nu au avut darul să facă opul acceptabil în rândul scrierilor realismului socialist în curs de coagulare. După mai bine de două decenii, în 1971, când genul romanului de aventuri va fi chiar recomandat, cu alibiul posibilelor virtuți educative pentru tineret, al exaltării istoriei naționale etc., S. publică Haiducii, carte de peripeții, neînsemnată valoric, în care reiterează rețetele (para)literare care îi caracterizau și romanul de debut. A tradus, singur sau în colaborare, din scriitori ruși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
asta în fața lui, Jean-François se roșea tot și manifesta o stare de disconfort care putea părea cel puțin suspectă”. Când unul dintre colegii săi a avut un accident de motocicletă, Jean-François a pierdut mai multe zile în șir construindu-și alibiuri, deoarece ideea angoasantă că va fi acuzat că el a provocat accidentul nu-i dădea pace. Lucru și mai uimitor, lui Jean-François i s-a întâmplat în două rânduri (pe când se afla încă la școală și apoi mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este pozitivă și chiar triumfantă. Depășirea sentimentului de inferioritate se află la baza triumfului, în care direcție se pot declanșa unele mecanisme chiar supercompensatorii. În situațiile inverse, mecanismele compensatorii nu funcționează, acestea fiind cazurile în care individul caută mereu un alibi pentru nereușitele sale, pentru amorul său propriu. Suspendarea compensării se manifestă sub sloganul "la ce bun", alteori se manifestă sub forma eroismului verbal, alteori prin prăbușirea în mitomanie. Brava-da stupidă, excesele de viteză pe mașină sau motocicletă, decizia unor pariuri
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
editore, Romă, 2008, p. 339. 24 A. Bordiga, "Gli schieramenti parlamentari în Italia", în Rassegna comunistă, 31 mai 1921, în P.C. Zunino, Interpretazione e memoria del fascismo. Gli anni del regime; Laterza, Roma-Bari, 1991, p. 14. 25 Antonio Gramsci, "L'alibi degli intellettuali borghesi", în l'Unità, 10 octombrie 1925, publicat în Idem, La costruzione del Partito comunistă: 1923-1926, Einaudi, Torino, 1980, p. 413. 26 Idem, "La Stampa e i fasciști", în L'Ordine nuovo, 24 iulie 1921, publicat în Idem
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Idem, Quaderni del Carcere, (îngrijita de) V.Gerratana, vol. I, Einaudi, Torino, 1977, p. 681. Idem, "Îl trasformismo come una formă della rivoluzione passiva nel periodo 1870 în poi", în Quaderni del Carcere, op.cit., vol. III, , p. 1238. Idem, "L'alibi degli intellettuali borghesi", în l'Unità, 10 octombrie 1925, publicat în Idem, La costruzione del Partito comunistă: 1923-1926, Einaudi, Torino, 1980, p.413. Idem, "La Stampa e i fasciști", în L'Ordine nuovo, 24 iulie 1921, publicat în Idem, Socialismo
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
afidelor. Răsadnițele vor fi protejate cu plasă fină contra afidelor iar răsadurile vor fi stropite prin acoperire cu insecticide. Se cunosc hibrizi rezistenți sau toleranți la această viroză, cum ar fi: Hokus, Amour, Burpee, Biretta, Libelle sau hibrizii mai noi, Alibi, Asterix, Amigo, Pedoroso, Rita și Matilde. 8.4.2. Mozaicul verde al castraveților Cucumber green mottle mosaic virus Boala a fost descrisă de C. Ainsworth în 1935 în Anglia dar s-a răspândit în toate țările cultivatoare de castraveți și
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
timpului de pauză indicat și alternând produsele în funcție de grupa lor, cu recomandarea ca, din momentul începerii fructificării și a recoltării să se aplice numai fungicide de contact (Gr.A). Hibrizii nou apăruți : Fitness, Tyria, Regal, Matilde, Meresto, Cornisa, Cornilac, Asterix, Alibi, Pedroso și Pasamonte,sunt rezistenți sau toleranți față de acești patogeni. 8.4.9. Antracnoza cucurbitaceelor Colletotrichum lagenarium Boala este semnalată pe toate organele aeriene ale castraveților, pepenilor galbeni, pepenilor verzi și dovleceilor, ce se cultivă în câmp. Tr. Săvulescu și
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha,Topsin Al 70 PU 0,050,1%(0,5 l soluție pe plantă). Se pot utiliza hibrizi rezistenți la acest agent ca: Dalibor, Fitness, Famosa, Kamaron, Tyria, Matilde, Rita, Meresto, Cornisa, Cornibac, Asterix, Alibi, Pedroso și Pasamonte sau toleranți ca Regal. 8.4.11. Fuzarioza (putrezirea rădăcinilor și a bazei tulpinii) cucurbitaceelor Fusarium solani f.sp. cucurbitae Boala a fost descoperită în ultimii ani ai secolului trecut, dar acum s-a extins în toate
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
în arhive, așa cum evenimentele lasă urme mnezice în conștiință. Dar amprenta rămasă fără stimulare devine un simulacru, ca și amintirea fără investirea ei, o fantomă inertă. Memoriile extracerebrale care sînt marile noastre depozite publice de documente pot astfel servi drept alibi uitării sau ingratitudinii dacă un minimum de empatie nu poate, la documentarist, la mine, la tine sau la oricare alt cititor să facă posibilă o anume resuscitare. Ori reactivarea unei urme înseamnă racordarea la un lucru care nu lasă urme
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
realizarea lui pe seama altora decît constrîns sau forțat. Acest scurtcircuit dintre simbolic și politic înrudește secolele al XVI-lea și al XX-lea. Cele două secole ne reamintesc cît de mult greșesc cei care consideră delirurile reducționiste simple iluzii sau alibiuri. Mein Kampf nu sublimează un statu quo, ci prefigurează acte (prin aceasta Hitler fiind un "ideolog" ca oricare altul, în sensul propriu al cuvîntului, iar nu un psihopat). Ideologul nu era deci cîine de pază, ci leu și lup. Nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în deghizeu, pentru ca subversitatea ta să treacă tolerată. Să vorbești cumva ambiguu, la două capete, să nu se știe prea bine dacă ceea ce spui tu e jignitor sau flatant. Între și între, amândouă deodată. Pentru a avea o scuză. Un alibi. Să lași întotdeauna loc de întors. Nu poți fi tranșant. Pur și simplu, nu poți. Așa, toți te-ar evita, s-ar teme de tine. Voiam să scriu un text total, nebunesc, să-i bag pe toți în mă-sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
asta, de ce să nu recunosc?, aș cam muri de foame în lipsă de pregătiri, chiar dacă nu pretind decât prețuri de bun simț. Meditații la creativitate. Așa se cheamă ocupațiunea. Pentru majoritatea profilor, facultatea devine doar un pretext, o scuză, un alibi pentru a avea oameni la pregătire. Efortul principal îl depun la pregătiri. Unii fac și cu câte treizeci-patruzeci-40 de oameni pe săptămână, cu turma. Vă dați seama cam câți bani scot din asta. E nevoie doar de un calcul matematic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dar aici mirosea a mititei. Un lucru destul de hazliu, dacă stai să te gândești. Aveau fetița operată de apendicită. Se operase. Ca și cum se operase singură. Chiar am fost nesimțit să mă duc peste ei, așa. Dar aveam o scuză, un alibi. Descinderea asta era omenească. Plus că eram într-un hal de nervi de nedescris. Dom’le, le-am zis, să admitem că le-am adus un prejudiciu. Cum să-l repar, merg la fiecare din sat, deja am discutat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și mai ales, cu progresele în educație și formare, agenții sunt câștigători cu toții, oricare ar fi generația căreia îi aparțin. Să aderi la curentul optimist sau la curentul pesimist nu este indiferent căci, în primul caz, am putea avea un alibi la o gestiune nu prea riguroasă a angajamentelor publice pe când în al doilea, avem obligația de a menține deficitele publice între niște limite rezonabile. Fie că suntem optimiști sau pesimiști, să mai menționăm și că evenimentele ce țin de demografie
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Aceasta din urmă, sub pretextul că exercită toleranță și universalism, sfârșește prin a strivi umanismul transnațional de care avem nevoie, înlocuindu-l cu slogane trecătoare și cu apelul la o postmodernitate (și la un postmodernism) care nu rareori sunt niște alibiuri pentru a permite intelectualilor să se sustragă misiunii pedagogice de a începe, de fiecare dată, să explice origini, principii și perspective ale oricărei gândiri și ale oricărei activități consecvente și coerente. În Jurnalul lui Ovidiu, sacralizarea naturii vegetale și animale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tăcerea nopții ca un pește ce se lasă în abisurile cele mai adânci” și Rougemont: „Ceasul nocturn, când nu izbutești s-adormi, nu-i oare ceasul nostalgiilor răuvoitoare?” În felul acesta suprarealismul tragic, despre care am vorbit, devine aproape un alibi pentru a face să treacă, drept mărturii cotidiene ale veghii, acele lucruri care sunt vertijuri onirice poetice, și ca să ascundă, sub termenii „societate” și „istorie”, tot ceea ce s-ar vrea perceput ca exterior și impersonal. L’Indice, 01. 02. 1998
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lucrurile care mă interesau le devoram pur și simplu. Și fugeam de toată partea asta familială pentru că era și apăsarea aceea foarte mare din timpul comunismului, în care, sincer să spun, nu voiam să știm de familiile noastre. Familiile erau alibiul regimului ca să ne țină pe toți prizonieri. Nu vin dintr-o familie comunistă, dar tot nu vedeam utilitatea de a ști mai multe. Bunicul meu, care e singurul nebasarabean din familie, fusese ofițer din Regat staționat în Basarabia. Așa o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mult carierei tatălui meu. Cu alte cuvinte, acest fel al oamenilor de a fi ținuți osta‑ tici continua. Și ei credeau că va continua, că nu poți să faci ceva just fărĂ să te gândești la consecințe... Erau toate aceste alibiuri pe care părinții și copiii și le acordau reciproc. V.A. : Și după aceea ? A.M.P. : După 8 decembrie și arestarea celor de la CUG, lotul de la Combinatul de Utilaj Greu Iași, în oraș a fost o atmosferă de mare teroare
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
patrioți pe care i-a produs regimul comunist ; în acest național-comunism a crescut și a înflorit și domnul Iliescu, când era la UTC și era ministrul Tineretului. Până la urmă, național-comu‑ nismul era unul de camuflaj al nomenclaturii față de popor, un alibi al lui Ceaușescu împotriva unei posibile schimbări a lui prin intervenția Moscovei. A.M.P. : Iliescu n-a fost naționalist, el era cu Clubul de la Roma și cu alte chestii. El nu gândea ca Vadim Tudor și ceilalți, ca să zic așa
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
perceput-o sub specia învecinată a ridiculului discreditant. Discreditul acesta s-a dovedit durabil, trecând din cafeneaua de odinioară la generația crescută între timp. Durabil, deoarece se întemeia pe o endemică lene a minții. „Deșteptăciunea” ricanantă și negativismul aprioric sunt alibiurile unei funciare nesimțiri intelectuale, care trece foarte lesne drept superioritate. Spre deosebire de prostie, care e congenitală, lenea minții se dobândește și este evolutivă. Proliferarea ei în lumea de azi e cutremurătoare (efect al mass-mediilor, sloganurilor, spălărilor de creiere și altor asalturi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]