260 matches
-
coregrafa Liliana Iorgulescu a întruchipat un astfel de personaj. Acoperită din cap până în picioare cu un veștmânt confecționat din hârtie imprimată cu propriul chip multiplicat, ea începe prin a executa mișcări mecanice, de marionetă, dar care conțin, în însuși mecanismul alienant, repetitiv, perspectiva dobândirii inerente a libertății de exprimare. Este momentul în care ”ascunsul” iese la lumină printr-un proces de dezvelire/ dezvăluire a adevăratului chip, când ”cămașa de forță” e înlăturată, și când personajul încorsetat până atunci începe să se
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
pentru că avem, de generații, rădăcinile rupte, pentru că avem, de generații, psihologia unor indivizi hăituiți, obsedați doar să supraviețuiască. În particular, legionarismul este văzut ca o formă de nebunie care a întâlnit o altă formă de nebunie, comunismul, rezultatul fiind totalmente alienant pentru societate. Dincolo de diferențele tematice, atât romanul lui Dinu Pillat, cât și cel al Gabrielei Adameșteanu, respiră aerul valorilor democratice, din perspectiva cărora derapajele, fie ele legionare sau comuniste, nu pot fi decât catastrofale. Medgidia, orașul de apoi de Cristian
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
creații ce abordează tema antitotalitară, înclinate spre o tratare raționalizantă. Rațiunea poetei e cea pascaliană, a "inimii". Discursul său se pliază pe universul mirific al copilăriei, care-și conține protestul instinctiv, organic împotriva frustrărilor la care se vedea expusă. Experiența alienantă a copilului alcătuiește etalonul moral al operației precumpănitor emoționale, de comensurare a nedreptății, a dezastrului provocat de erupția unei ideologii demonice: "M-am născut la vremea cînd secolul se frîngea la jumătate. Mai transparentă decît aerul, săgeata peste brațe subțiri
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
de teniși portocalii și are - scuze, dar cred că are! - geniu (cel puțin în felul lui!). E fiul unui măcelar, sortit să tranșeze carnea, dar el a preferat să fondeze o "Măcelărie teatrală". Are studii de filosofie și stagii - relativ alienante - în publicitate. Practică un teatru discursiv (fără anecdotă, fără poveste), agresiv, provocator. Are un ton atît de personal (cinism demențial, furie comică, ură stenică), încît, după numai trei spectacole, te poți hazarda să spui că ai recunoaște, oricînd, "un Garcia
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
retorică, de diplomație, de protocol și bune maniere, de etică politică, de psihologie și dezvoltare personală. Utilitatea lor mi se pare evidentă pentru orice persoană publică. Formula cursurilor este, în plus, foarte convenabilă pentru oameni politici angrenați într-o structură alienantă, deoarece vor putea interacționa cu persoane active și performante în viața reală: manageri, avocați, programatori, corporatiști, reprezentanți autentici ai acelei clase mijlocii despre care vorbim atît de mult în discursurile noastre. Domnul Popoviciu crede că partidul l-a făcut om
Paleologu își face reclamă la firmă prin excluderea din PDL by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37162_a_38487]
-
un complot mystique, Reichmann optează pentru formula "poemului în proză". Apropierea de formula poetică a lui Saint-John Perse este inevitabilă. Predomină stilul aforistic, contemplativ al poetului francez, iar "personajele" poemelor sînt aceleași prezențe feminine diafane exilate într-un spațiu exotic alienant: Se depărtează de orizontul reconfortant al orașului ei natal, în fascicolul de umbră sub un copac, poate un măslin, pe drum, de-ntoarcere de acum, trece iar prin zona obscură, își îndepărtează brațele, privește în jos". Audience captive este o
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
acel ieri, odinioară, acel illo tempore (cronotop anistoric) paradisiac s-a destrămat. Reînsuflețirea lui este sinonimul poeziei, singura motivație spre a exorciza semnele finitudinii. Catrenele Venerei Antonescu sunt impecabile descântece ale unui suflet vulnerat, viaticum de refugiu dintr-o lume alienantă spre care toate punțile au fost aruncate în aer, într-un limb astral de mitologie a genitorilor: „Fugi amărnicie mai peste coclauri!/ Cândva, dezinvolt, culegeam doar lauri/ Ochii alor mei, cu sclipiri rebele,/ grele de-nțelesuri, mă privesc din stele
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
strict utilitare cu obiectele din jur, refuzându-le instinctiv pe cele afective, ,privându-se" de bucuria obișnuințelor, de comoditatea tabieturilor, străini de atmosfera casei, și fără vreun acord de intimitate cu ea. Pe când părinții își petreceau zilele prin ambasade la fel de alienante, eroina, singură în impozantul imobil avea coșmaruri, se visa dispersată în infime părticele, într-o ,infinitate de pătlăgele roșii care în fiecare clipă se împrăștiau bezmetic în toate părțile, ca argintul viu, descompunând-o, risipind-o și rostogolindu-se în
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
sceptice distanțe față de propria-i substanță. Oscilînd între postura de "regină" și cea de "sclavă", Ileana Roman exprimă neîndoios o criză de identitate a ființei. O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus, care i-au dat mult de furcă poetei și care au împins-o către o frenetică îmbrățișare a materialităților ( o cură de autentificare). Iar în planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post)moderniste
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
CIA-ul, aurolacul și curva, colonelul dobitoc și pasagerul clandestin din autobuz, romancierul ratat și panglicarul soios, ce mai, o galerie în fața căreia comuți rapid de la un sentiment la altul. Culegerea asta de povestiri este radiografia unei urbe alienate și alienante, pe care însă e prea tîrziu ca s-o renegăm sau s-o părăsim. Bucureștiul anului 2004 seamănă cu un bust de bronz peste care cineva a aruncat în glumă o cămașă de forță. Iar gluma a prins. Mustind de
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit" (bucuria de-o clipă). Străină de orice impuls posesiv, de orice voință de fixare, poeta se mulțumește cu surpriza luminii ca simbol al libertății ce sfidează bunăstarea filistină, alienantă: ,gata/ acum plec să mă plimb/ să văd ce îmi oferă/ această nouă zi/ în afară de chiar lumina ei/ pe care cu greu mă stăpînesc/ să nu o sorb pe loc// necum să o înghesui/ într-o încăpere meschină// sau să
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
Varșovia, Dresda, Sofia, de nu la Paris. În cei trei ani pierduți ca tra ducător dactilograf la „ICE Mecanoexportimport“ (i.e. „stagiul obligatoriu în producție“), aveam să văd câteva cazuri dureros de exemplare pentru ce va să zică obsesia străinătății, magia plecării, psihoza alienantă a ieșirii din țară. Specialiști desăvârșiți, multilingvi, oameni cu două, trei facultăți, ajunși literalmente nevropați din pricina „neieșirii vizei“, a vreunei anonime ucigașe ori a „întoarcerii de la scara avionului“. M-au lecuit pe vecie, îmi ziceam eu, de obsesia magicului Afară
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vor să ocupe Wall Street, agită suburbiile Romei, răvășesc Spania, presează referedumul englez împotriva UE ș.a.m.d. Se visează o Europă socialistă, antiamericană și (deci) filorusă, pradă unor vechi și (demonstrat) falimentare utopii bolșevizante. Egalitarismul ucigaș de valori, relativismul alienant, anticreș tinismul pustiitor de suflete, laxismul disolutiv, fobia la ierarhie, tradiție și meritocrație, iconoclastia distrugătoare de patrimoniu, de specific etno geografic - toate acestea sufocă sulfuros sfera blogurilor. Mare parte din junimea inconștientă, căreia, ca-n Mai-ul parizian din 1968
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că e ziua mea și a venit cu un tort. Mi-au cântat „La Mulți Ani!“ și ne-am întors la treabă, iar seara eram prea obosit ca să mai ies cu soldații americani. Efectul acestei experiențe asupra mea, oricât de alienant, a fost perfect pentru personaj. La ce lucrezi acum? Ca să fiu sincer, sper ca acest film să mă readucă în Europa. Mi-ar plăcea să mai lucrez în România, pentru că acest film mi-a oferit o experiență fantastică, autentică. Acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
din lumea de astăzi, este integrată în ansamblul culturii acestui secol. Chiar cu posibilul ei, prost sau bun, logica răspunde posibilismului sub care stă lumea de astăzi. În al doilea rând, este drept că logica ascunde în ea o latură alienantă, pe care teama de rebarbativul formulelor nu face decât să o exalte. Însă pericolul acestei alienări poate fi depășit prin manifestarea unei inițiale bunăvoințe față de logică. Trebuie să te raportezi la logică acordîndu-i din capul locului un credit. Să luăm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Lagarce e un câmp al așteptării minate. Pe adâncirea într-o poveste repetată doar ca să rupă tăcerea e construită relația dintre personaje în E doar sfârșitul lumii. Golul e constanta din spectacol Se vorbește mult în spectacol, dar se vorbește alienant, în gol, ca și cum doar cuvintele, doar aceleași și aceleași întâmplări îți dau un sens. Mama (Rodica Mandache are umorul cald și inocența celei care trăiește din amintiri) povestește cum erau duminicile de altădată. Duminicile în familie și plimbările cu mașina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
poeți precum Ileana Mălăncioiu și Cezar Baltag, dintr-un fond arhetipal al satului: credința în moroi, simbolistica șarpelui (viperei) și izomorfismul acesteia cu pasărea, mărăcinele sînt numai cîteva din motivele lirice de rezistență ale poemelor lui Calistrat Costin. Un joc alienant al vieții cu moartea, al ființei cu neființa de alături, al timpului cu vremea e toată lirica lui Calistrat Costin; o poezie veselă și tristă, ca viața..." Ioan Holban, Convorbiri Literare, martie 2013, pg. 37 ""Lumea" lui Calistrat Costin, încețoșată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
unor rogojini, însă extrem de stilate), iar ușile sunt glisante și tapetate cu hârtie japoneză, albă și poroasă, ca în vechile albume de artă. Aerul condiționat este singura concesie acordată civilizației contemporane. Pereții sunt din lemn și creează spontan senzația spațiilor alienante în care se desfășurau fantasticele exerciții de kung-fu ale lui Morpheus și Neo în Matrix. Însă partea cea mai stranie vine în momentul în care trebuie să părăsești locuința provizorie pentru a merge jos, la cină. O dată ajuns în austera
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu o bucurie copleșitoare că sensibilitatea noastră e doar una din marea de sensibilități unice. Ce ironie crudă că tocmai această infinitate ni se pare mai târziu lucrul cel mai plictisitor cu putință. Ne trăim viețile cu politețea studiată și alienantă a locuitorilor unui mare oraș; le comunicăm telepatic colegilor de suferință: „Știu că ești interesant, avem speranțe și temeri unice, chiar și viziuni cu un anumit grad de perspicacitate. Dar azi nu vreau să știu nimic din toate astea! Ding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în rîndul intelectualilor locali, insignifianța economică producînd acute bovarisme/complexe culturale (similare Rusiei fin de siécle). Diferența - teoretizată în interbelic de către N. Davidescu și T. Vianu - dintre simbolismul moldovean (liric, autentic melancolic, introvertit, cu atmosfera lui de sanatoriu, spital, provincie alienantă), reprezentat de Bacovia, Fundoianu, Petică, D. Anghel, A. Moșoiu, Al. Vițianu, I.M. Rașcu, Gabriel Donna, și cel muntean (prețios-decorativist, extravagant și exterior, pe linia „clarității/raționalității latine”), reprezentat - între alții - de Macedonski, Minulescu, N. Davidescu, I.C. Săvescu, Traian Demetrescu, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestui poem (compus altminteri din versuri albe, fracturate) indică o răsturnare radicală a valorilor înalte, imagine a negativității absolute: „Să ne coborîm în rîpa/ Care-i Dumnezeu cînd cască/ Să ne oglindim în lacul/ Cu mătăsuri lungi de broască”. Imaginea alienantă a provinciei nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz va fi însă chiar voga internațională a literaturii „absurdului”, care va stimula inclusiv recuperarea timidă a teatrului ionescian. O recuperare perversă, întrucît autorul „Fuchsiadei” urma să pună în umbră - ca precursor „optimist” și „constructiv”, victimă a societății burgheze - absurdul alienant din piesele dramaturgului franco-român (un absurd înțeles ca produs al Occidentului putred, dezumanizant, lipsit de ideal etc.). Valoarea sculpturii lui Brâncuși (elogiată deopotrivă de avangardiștii de la Contimporanul, Integral, unu și de spiritualiștii autohtoniști de la Gîndirea) fusese cu adevărat recunoscută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Acum nu mă mai gândesc deloc la ce a fost, nici atunci, în fapt, nu mă gândeam prea mult, relația noastră a fost deosebit de liberă și firească. Dintotdeauna ea mi-a fost foarte apropiată; totuși, de multe ori o simțeam alienant de departe, așa cum nu te poți simți decât cu tine însuți. Am fost sau nu îndrăgostit de ea? Am asimilat-o ca pe ceva firesc și confortabil, ca pe ceva nou și inedit în existența mea. Totul a început abrupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
barbă, Virgil Jones, este locul cel mai grozav al întregii creații. Din moment ce se pare că supraviețuim și nu suntem înghițiți de căile ei, se pare că iubim. Ar mai fi cugetat el și despre ritual, despre obsesie, nevroze și activitățile alienante pe care le naște exilul, despre vârstă, întemnițare, despre prietenie și dragoste, despre starea bătăturilor sale, despre ornitologia mitului, și ar mai fi cizelat și inventat el și alte gânduri în prezența liniștitoare a lui Dolores, iar ea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o coincidență de nume sau... Perplexitatea În fața unor gesturi ieșite din comun, a unor mișcări excentrice care ne stîrnesc iritarea, mă fac din nou să cred că limitele noastre la scară umană sînt infinit mai numeroase și de aceea mai alienante decît cele ce se manifestă În lumea animalelor. De aici și anihilarea treptată a instinctului nostru de libertate. Ginsberg spunea În jurnalul său: „Să meditez de pildă la piatra aceea care este spiritul meu. Cine? Acela pe care mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]