567 matches
-
duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, filantropică, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament opus. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi vom găsi înlănțuiți și torturați. Reputația tratamentului umanitar al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca, de altfel, întregii lumi ortodoxe și a Orientului Mijlociu în genere, necesită corectivul: blândețea se adresa bolnavilor recunoscuți ca atare. Ceilalți, a căror boală era ignorată, erau condamnați la temniță. Folosind aceeași sursă 77, ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
erau prinse cu câte un lacăt". Această situație s-a perpetuat în ambele principate, tradițional și neschimbat, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, secole întregi în care, alături de răufăcătorii sănătoși, au stat la butuc și alienații. Transportul alienatului la închisoare sau la ospiciu era încredințat și el acelorași autorități, care însărcinau pe un dorobanț cu paza sa pe drum. Nu vedem de ce acest dorobanț ar fi procedat altfel cu alienatul decât proceda cu delincvenții de drept comun. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sănătoși, au stat la butuc și alienații. Transportul alienatului la închisoare sau la ospiciu era încredințat și el acelorași autorități, care însărcinau pe un dorobanț cu paza sa pe drum. Nu vedem de ce acest dorobanț ar fi procedat altfel cu alienatul decât proceda cu delincvenții de drept comun. Despre transportul acestora, al delincvenților, aflăm că se făcea astfel: "Ras pe jumătate și cu gâtul prins în lanțuri, deținutul era târât în public de către dorobanțul de pază care mergea călare. Popasurile se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
distins psihiatru și profesor la Facultatea de Medicină. Ele se situează în jurul anilor 1868-1870, fiind publicate în Gazeta Medico-Chirurgicală a spitalelor. În aceiași ani, moldoveanul (din Tecuci) dr. N. G. Cherenbach publica un "Atlas fotografic de câteva tipuri principale de alienați"*. Cu toate încercările noastre, nu am găsit această colecție fotografică, excepțională raritate bibliografică apărută încă atunci într-un tiraj foarte mic. Despre acest atlas fotografic, Gazeta Medico-Chirurgicală afirma: "12 tipuri principale de manie sunt cuprinse în această importantă lucrare, în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cuprinse în această importantă lucrare, în care omul artei poate face un studiu complex" (G. Creiniceanu). Ieșeanul A. Fătu, în "Proiect de organizarea poliției sanitare în România", publicat la Iași în 1863, deține prioritatea în domeniul organizării asistenței sanitare a alienaților din România, capitolul respectiv al "Proiectului ..." fiind o adevărată valoroasă operă psihiatrică. Tot în Moldova, în 1877, a apărut o interesantă revistă anexată spitalului și ospiciului de la Neamț, revista Nosographu Ospitalului și Ospiciului de Neamțu, iar în 1893 Julian Lukaszewski
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mare pentru a putea cuprinde mai multe secții unite între ele, astfel încât comunicare între toate aripile edificiului să fie cât mai ușoară. Spitalul preconizat va trebui să fie suficient de încăpător pentru a cuprinde, în secții speciale, toate categoriile de alienați: "furioși, liniștiți, gatoși, hronici, acuți, convaliscenți și cei ținuți sub observație"82. (Secție de admisie). Toate construcțiile aferente vor avea săli spațioase pentru "ocuparea în comun al bolnavilor liniștiți, bolnavii agitați urmând să fie plasați la parter". Se insistă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
unui spital. Bolnavii urmează a dispune de un inventar de lenjerie modest, dar practic, adaptat anotimpurilor și situațiilor diverse (terapie, lucru etc.). Sunt interesante opiniile lui A. Fătu cu privire la selectarea și repartizarea bolnavilor. El preconizează un tip de spital-cămin pentru alienați cronici și spitale pentru bolnavii psihici acuți. Internarea în aceste spitale urmează a se face nu numai la dispoziția unei autorități, ci și la cererea directă a celui interesat sau a familiei. Mi se pare foarte evoluat acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
urgență, pentru protecția optimă a acestora. "Autoritățile competente sau particulare solicitanți vor îngriji traducerea să se facă în modul cel mai priincios pentru suferind, drept care se vor alege momentele lui cele mai liniștite și timpul cel mai potrivit. Cu ducerea alienatului se vor însărcina oameni sobri, echilibrați și deștepți, spre a preveni orice pericol și pentru a da lămuririle cuvenite despre purtarea suferindului în timpul călătoriei sale. La pornire, autoritatea locală va da însoțitorului instrucțiunile cu privire la singularitatea bolii alienatului și la măsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
potrivit. Cu ducerea alienatului se vor însărcina oameni sobri, echilibrați și deștepți, spre a preveni orice pericol și pentru a da lămuririle cuvenite despre purtarea suferindului în timpul călătoriei sale. La pornire, autoritatea locală va da însoțitorului instrucțiunile cu privire la singularitatea bolii alienatului și la măsurile ce ar fi de luat în caz de nevoie, interzicându-se cu severitate toate mijloacele de represiune degradatoare. Transportarea alienaților se va face cu cea mai mare cruțare; pe drum însoțitorul va veghea ca alienatul să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
despre purtarea suferindului în timpul călătoriei sale. La pornire, autoritatea locală va da însoțitorului instrucțiunile cu privire la singularitatea bolii alienatului și la măsurile ce ar fi de luat în caz de nevoie, interzicându-se cu severitate toate mijloacele de represiune degradatoare. Transportarea alienaților se va face cu cea mai mare cruțare; pe drum însoțitorul va veghea ca alienatul să nu fie expus la nici un fel de zădărâre, iar noaptea nu se va putea poposi niciodată în închisorile publice..." La spital, însoțitorul, predând dosarul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
singularitatea bolii alienatului și la măsurile ce ar fi de luat în caz de nevoie, interzicându-se cu severitate toate mijloacele de represiune degradatoare. Transportarea alienaților se va face cu cea mai mare cruțare; pe drum însoțitorul va veghea ca alienatul să nu fie expus la nici un fel de zădărâre, iar noaptea nu se va putea poposi niciodată în închisorile publice..." La spital, însoțitorul, predând dosarul cu actele pacientului, va înmâna medicului de gardă "notițele ce a putut lua despre purtarea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
medical și regimul dietetic consultându-se cu colegii lor în cazurile grele sau îndoielnice. Ei indică, zilnic, dieta fizică și morală a fiecărui bolnav. Medicul primar este ergoterapeut; el stabilește "felul lucrului și al exercițiului ce s-ar cuveni fiecărui alienat, cum și gradul de libertate ce-l poate avea" și autorizează vizitarea acestuia de către prieteni sau familie. Psihiatrul primar supraveghează și curățenia, instrumentarul, hrana și "scrierea exactă în foile de vizită, registrele și celelalte hârtii atingătoare de serviciul lor". Medicul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a se obișnui în cursul stagiului... cu practica medicală". "Veghetorii" sunt o verigă intermediară, similari cu infirmierele medicale de astăzi. Munca de îngrijire fizică a bolnavilor revine tot infirmierilor. În sarcinile lor intră grija de "a supraveghea în permanență asupra alienaților" și "de a nu se sfădi cu alienații și de a se sârgui de a-i liniști când sunt iritați". Ei au datoria de "a nu maltrata pe alienați și, fiind atacați de aceștia, a chema în ajutor pe colegii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
În sarcinile lor intră grija de "a supraveghea în permanență asupra alienaților" și "de a nu se sfădi cu alienații și de a se sârgui de a-i liniști când sunt iritați". Ei au datoria de "a nu maltrata pe alienați și, fiind atacați de aceștia, a chema în ajutor pe colegii lor, înștiințând pe superiori"85. Acest proiect, pe parcursul a peste un secol, a rămas, în cea mai mare parte a sa, un model. Deși, în general, ideile nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a spitalelor, care apărea, din 1870, la București, publicase în mod constant lucrări psihiatrice, datorate, în special, lui Alexandru Șuțu, codirector al Gazetei. Nosographul, deși mai modest ca posibilități, a fost însă cel dintâi periodic științific anexat unui ospiciu de alienați. Întemeietorii Nosographului au fost medicii de atunci ai ospiciului, doctorii Ulle și M. Moscovici, primul fiind conducătorul instituției, cel de al doilea medic secundar. Amândoi erau, în același timp, și medicii Spitalului Neamț, ambele funcțiuni, pentru fiecare dintre ei, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
necunoscută, mai bine preferăm să mărturisim imperfecțiunea sensilor noștri și a instrumentelor noastre de observație, decât să ne pierdem în discuțiuni și ipoteze scolastice". S-au comunicat, în cele șapte numere, pe lângă cazuistica generală, câteva date, astăzi, prețioase: mișcarea bolnavilor (alienaților) din "ospiciul de lângă monastirea Neamțu" pe perioada respectivă, câteva cazuri clinice de sughiț particular (psihic), câteva cazuri de tulburări psihice consecutive unor tumori cerebrale (neurofiziologice interpretate corect), "colore cronsiată a pielei" (Addison), "delit de halucinație după gangrena prepuciului", tumoare cerebrală
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Iași. Acestui modest buletin și inimoșilor săi colaboratori, doctorii Ulle și Moscovici, le datorăm un interesant episod din istoria psihiatriei științifice românești. Julian Lukaszewski: "Soarta nebunilor" Abia peste trei decenii de la apariția proiectului lui A. Fătu, problema asistenței sanitare a alienaților s-a reluat în Moldova, în mod științific de data aceasta, de un practician psihiatru. Ne referim al lucrarea publicată în 1893 în Analele Casei Spitalelor și Ospiciilor Sf. Spiridon din Iași de către doctorul Julian Lukaszewski, Soarta Nebunilor. Despre biografia
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
silit să lucreze în condiții precare. Deși precede în timp lucrarea publicată de Alex. Brăescu, "Cum sunt considerați și asistați alienații în România", la care ne vom referi ulterior, între respectivele lucrări nu am putut stabili nici o filiație. Considerând "Chestiunea alienaților ca fiind foarte gravă și importantă, meritând atențiunea atât a publicului inteligent cât și a autorităților țării", Julian Lukaszewski face o prezentare amplă, începând cu un istoric bine documentat, tratând problema în general și continuând cu date concrete izvorâte dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
permanență. Sunt prevăzute pavilioane cu destinație de distracții, club și servicii speciale. Lukaszewski se pronunță cu insistență pentru ergoterapie, căreia, în spiritul psihiatriei germane, de care credem că aparține ca formație îi atribuia un rol deosebit de importat în tratamentul unor alienați. El critică, în lucrarea sa, pe doctorul A. Șuțu, profesor de psihiatrie la București, care era mai rezervat în această privință. (Vorbește chiar de "ignoranța" lui A. Șuțu.) Este remarcabilă optica sub care prezintă organizarea unor secții diferențiate, cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bolnavilor psihici din care el exclude declarat practicile brutale, ca: "ocara, probozirea, amenințarea, foamea, dușurile reci, încuierea în întuneric și izolarea ca mijloace de pedeapsă și moralizatoare". Spiritul etic al autorului reiese și din concepția sa cu privire la responsabilitatea medico-legală a alienaților care, în cazul iresponsabilității penale, nu vor trebui reprimați în spital într-un spirit de disciplină rigidă, ci tratați medical și umanizați prin metode medico-pedagogice. Credem că studiul lui Lukaszewski exprimă un moment important pentru istoria medicinii și psihiatriei românești
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Alex. Brăescu, a contribuit la crearea unei mișcări de opinie care, peste un deceniu, s-a obiectivat prin construirea Spitalului Socola. Astfel, printre pionierii psihiatriei științifice la Iași îl considerăm și pe Julian Lukaszewski pentru pasiunea sa evidentă în serviciul alienaților și pentru mentalitatea sa evoluată. VI. PIONIERII PSIHIATRIEI ÎN MOLDOVA Alexandru N. Brăescu Memoria lui Alexandru Brăescu a fost pe nedrept minimalizată de istorie, poate datorită morții sale enigmatice și venită prin surprindere, poate datorită primului război mondial sau preocupărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Necesitatea imperioasă a acestor discipline rezultă din numărul mare de solicitări făcute de universitate către Ministerul de Interne care era ministerul tutelar la acea vreme. În aceste condiții, Epitropia Spitalului Sf. Spiridon pune la dispoziția Facultății de Medicină ospiciul de alienați de la Golia, ca bază de învățământ neuropsihiatrie. Medicul Al. Brăescu, ce era medic secundar în 1893 la serviciul de primire al Spitalului Sf. Spiridon, se oferă să asigure onorific cursurile de neuropsihiatrie, fapt aprobat ulterior de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din țara noastră cu cele din Europa Occidentală, unde studiase și se făcuse cunoscut. La scurtă vreme după întoarcerea definitivă în țară, inițiază o suită de acțiuni energice în vederea construirii unui spital de psihiatrie la Iași. În fața numărului crescând de alienați, a neplăcerilor pe care aceștia le aduceau societății, guvernul a fost obligat să accepte în 1892, în urma unei campanii susținute de Al. Brăescu și a nenumăratelor solicitări ale Epitropiei Casei Sf. Spiridon, să accepte acordarea sumei de 350.000 lei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
le aduceau societății, guvernul a fost obligat să accepte în 1892, în urma unei campanii susținute de Al. Brăescu și a nenumăratelor solicitări ale Epitropiei Casei Sf. Spiridon, să accepte acordarea sumei de 350.000 lei pentru construirea unui spital de alienați. În anul 1897, începe construirea Spitalului Socola, ale cărui planuri vor adopta sistemul pavilionar, spital cu capacitate de 400 paturi. Sprijinit în unele momente de doctorul Al. Obregia (iar alteori având în acesta un mare dușman), doctorul Brăescu reușește, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
să fie pregătită atât de memoriile și conferințele, cât și de studiile și articolele sale, dintre care unele au avut un amplu ecou. Construcția a fost gata în 1899, cu șapte ani înainte de votarea legii pentru construirea unui ospiciu de alienați la București. Din paginile următoare veți înțelege de ce deschiderea spitalului s-a tărăgănat până în anul 1905, prin indiferența forurilor tutelare. În iulie 1905 ziarul "Evenimentul" relatează amplasarea Spitalului de Alienați Socola în una din împrejurimile cele mai frumoase ale Iașului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]