1,413 matches
-
Almanahul literar", 1978 si cu texte despre artă în revista "Arta," 1982. A avut numeroase colaborări cu studii și articole despre arta plastică, poezie, proză, eseu, articole polemice și de angajament civic la revistele:" Arta, "serie veche și nouă", SCIA, Almanahul Arta, Artelier, Balkon, Almanahul literar, Luceafărul "(serie nouă)," Contrapunct, 22, Dilema, România literară, Apostrof, Avantaje, Vineri, Amphion, Ianus, Observatorul Cultural "etc. Din 1992, Pavel Șușară a fost autorul unei rubrici permanente de critică de artă al revistei România literară. Colaborare
Pavel Șușară () [Corola-website/Science/314547_a_315876]
-
cu texte despre artă în revista "Arta," 1982. A avut numeroase colaborări cu studii și articole despre arta plastică, poezie, proză, eseu, articole polemice și de angajament civic la revistele:" Arta, "serie veche și nouă", SCIA, Almanahul Arta, Artelier, Balkon, Almanahul literar, Luceafărul "(serie nouă)," Contrapunct, 22, Dilema, România literară, Apostrof, Avantaje, Vineri, Amphion, Ianus, Observatorul Cultural "etc. Din 1992, Pavel Șușară a fost autorul unei rubrici permanente de critică de artă al revistei România literară. Colaborare a încetat abrupt în
Pavel Șușară () [Corola-website/Science/314547_a_315876]
-
(franceză: "Guide Michelin") este un almanah publicat anual de către compania producătoare de anvelope Michelin în mai multe țări. Termenul se referă la Ghidul Roșu Michelin cel mai vechi și mai bune cunoscut ghid al hotelurilor și restaurantelor din Europa, fiind și cel care acordă celebrele „stele
Ghidul Michelin () [Corola-website/Science/326111_a_327440]
-
Glen Ellyn, statul Illinois, într-o casă proprie. A continuat să publice articole politice, proză și versuri în diferite reviste („Lumea liberă“, „Universul“, „Cuvântul românesc“, „Meridianul românesc“, „Luceafărul românesc“, „Romanian Tribune“, „Datoria românească“, „Transilvania“ (din Mǘnchen), „Telegraful român“ (din Sibiu), almanahul „Femeia”, pe anul 1999, din București, „Revista de parapsihologie”, București, „Observatorul” (din Toronto, Canada), „Curentul internațional“, „Solia“, „Impact“, „ARA Journal“, „Ziua“, „Lumină lină“, „ZUM“, „Arcada“, „Exodus“, „Orizont creștin“ etc., etc.). Din noiembrie 2007, este director fondator al gazetei „Armonia”, organ
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
Vianu și Zigu Ornea menționează că Sadoveanu s-a inspirat și din temele și genurile abordate de autorul "junimist" Nicolae Gane. În tinerețe, Sadoveanu l-a admirat și i-a colecționat lucrările lui N. D. Popescu-Popnedea, un autor prolific de almanahuri, romane istorice și de aventură. Trecerea sa la realism a fost inspirată de citirea operelor lui Gustave Flaubert și în special ale lui Nikolai Gogol. Sadoveanu și Gane au fost indirect influențați de diplomatul rus Wilhelm von Kotzebue, autor al
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
au și valoare literară. De exemplu, unele descrieri ale problemelor de la curtea regală sunt interesante prin mosul în care este folosită retorica. „Cronica anglo-saxonă” a fost probabil începută în timpul domniei regelui Alfred continuând timp de 300 de ani ca un almanah istoric anglo-saxon. S-a păstrat un singur exemplu de roman cavaleres clasic, el fiind povestirea despre Apollonius din Tyr, care nu trebuie confundat cu filosoful stoic omonim. Lucrarea a fost probabil tradusă în secolul al XII-lea dintr-un text
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
pus în imposibilitatea de a oferi cheia de interpretare unui „public savant”, sfătuit chiar și de director, renunță să mai scrie piesa care, între timp, s-a jucat. Nuvela „Adio!...” a fost publicată în anul 1965 în "Revista Scriitorilor Români", almanah literar editat anual începând din 1962 de Societatea Academică Română din München (R.F. Germania). Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Baia Mare (1992-1995), „Glasul de Nord", Baia Mare (2000-2002), „Jurnalul de Sighet" (1993-1999), „Astra vișeuană", Vișeu de Sus (1996-1998). Redactor-șef al cotidianului „Opinia" — subredacția Vișeu (1996-1998). Colaborator la revistele „Echinox" (1974-1978), „Viața studențească", „Amfiteatru", „Dialog", „Astra", „Tribuna", „Orizont", „Cronica", „Urzica" și almanahul „Urzica", „Luceafărul", „Steaua", „Perpetuum comic", „Familia", „Târgoviștea", „Ziua literară", „Curierul ucrainean", „Helvetica", „Archeus", „Poesis", „Nord literar", „Poezia", „Mișcarea literară", „Oglinda literară", ,Plumb", ,Ramuri", ,Citadela", ,Nord literar", ,Bucovina literară", cotidianul „Graiul Maramureșului" și ,Informația zilei de Maramureș" la hebdomadarele băimărene „Jurnalul
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
SSGR.” „Cei care i-au fost apropiați cunosc pasiunea pe care a avut-o pentru vânătoare, pasiune izvorâtă din dragostea pentru natură și bogățiile ei. A scris mult, prezentând cu ochiul geografului felurite întâmplări vânătorești pe care le regăsim în Almanahul Vânătorului și Pescarului Sportiv, sau în Revista „Vânătorul”.” A fost „concentrat pe front în 1943 cu Regimentul 12 infanterie Bârlad în calitate de comandant de pluton, luând parte la luptele de pe Nistru”. Între anii 1944 și 1946 a fost prizonier de război
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
jeepuri militare. Mihai e pasionat și de avioane, lucrând ca pilot de curse comerciale în exil. Mihai este interesat și de genealogia regală și aristocratică, oferindu-și în 1998 patronajul onorific, împreună cu regele Juan Carlos I al Spaniei, republicării celebrului Almanah de la Gotha. La 10 mai 2007, regele Mihai a primit premiul Hanno R. Ellenbogen, o distincție acordată anual de Prague Society unei persoane publice care a contribuit la înțelegerea și cooperarea internațională. Laureații anteriori ai premiului sunt Vaclav Havel, fost
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
făcea la 30 iulie 1945 următorul elogiu funebru: Fiul doctorului Leon Ghelerter, Iuliu Ghelerter (decedat în 1967), doctor în medicină la rândul lui și profesor de istoria medicinii la Facultatea de Medicină din București, a scris în anul 1946 în "Almanahul Socialist": Spitalul „Iubirea de oameni” este naționalizat de regimul comunist și își continuă activitatea sub numele „Spitalul Alexandru Sahia”. În zilele noastre (2011), spitalul aparține Ministerului Justiției și poartă denumirea de Spitalul clinic „Prof. Dr. Constantin Angelescu”. De remarcat că
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
SF, organizat de același club în 2016, și la ediția din 2016 a concursului național "România peste 100 de ani", organizat în cadrul ROMCON-ului de ARCASF. Povestirile sale SF au fost publicate de-a lungul anilor în revista Helion, în "Almanah Science Fiction 2008" (România), în almanahul SCI-FI Freedom (S.U.A.), cât și în antologia care cuprinde autori reprezentativi de proză scurtă din România, intitulată „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, lucrare publicată de editura Herg Benet . Ionuț Caragea
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
2016, și la ediția din 2016 a concursului național "România peste 100 de ani", organizat în cadrul ROMCON-ului de ARCASF. Povestirile sale SF au fost publicate de-a lungul anilor în revista Helion, în "Almanah Science Fiction 2008" (România), în almanahul SCI-FI Freedom (S.U.A.), cât și în antologia care cuprinde autori reprezentativi de proză scurtă din România, intitulată „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, lucrare publicată de editura Herg Benet . Ionuț Caragea a publicat în volumul „Esențe lirice
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
care e a ta proprie, cât de deplin te-ai omorât pe tine însuți!”. Povestirea „William Wilson” a fost publicată în ediția din octombrie 1839 a revistei "Burton's Gentleman's Magazine", deși apăruse mai devreme în acel an în almanahul "The Gift: A Christmas and New Year's Present" pentru anul 1840, fără a fi datat însă. Povestirea a fost ulterior tradusă în limba franceză în decembrie 1844 și tipărită în ziarul parizian "La Quotidienne" în două părți. Aceasta a
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
Banda L1 a semnalului are o frecvență divizată ca multiplu de frecvența de bază L: L1=1.602MHz + "n" x 0,5625MHz, unde "n" este numărul canalului de frecvență ("n"=0,1,2...). Semnalul radio de navigație include efemeridele și almanahul GLONASS. Efemeridele reprezintă coordonatele exacte ale satelitului (X, Y, Z) care descriu locația în sistemul de referință geocentric fix PZ-90. Parametrii acestui sistem sunt: "a"=6378136 m, "f"=1:289,257839303. Almanahul păstrează informații despre toți sateliții GLONASS și include
GLONASS () [Corola-website/Science/312213_a_313542]
-
2...). Semnalul radio de navigație include efemeridele și almanahul GLONASS. Efemeridele reprezintă coordonatele exacte ale satelitului (X, Y, Z) care descriu locația în sistemul de referință geocentric fix PZ-90. Parametrii acestui sistem sunt: "a"=6378136 m, "f"=1:289,257839303. Almanahul păstrează informații despre toți sateliții GLONASS și include elementele orbitei kepleriene, și decalajul de timp pentru fiecare ceas din sistemul GLONASS cât și date despre starea de sănătate a satelitului. Sistemul de control la sol al sistemului GLONASS este condus
GLONASS () [Corola-website/Science/312213_a_313542]
-
asociază cu amanți adolescenți (numiți "așna"), a fost făcută publică. În Asiria antică, homosexualitatea era prezentă și comună; nu era pedepsită, nici condamnată, nici văzută ca imorală sau nefirească. Câteva texte religioase conțin rugăciuni pentru binecuvântări divine asupra relațiilor homosexuale. "Almanahul incantațiilor" conține rugăciuni care favorizează egalitatea iubirii unui bărbat pentru o femeie, unei femei pentru un bărbat și a unui bărbat pentru un alt bărbat. În Iran, homosexualitatea și homoeroticismul erau tolerate în numeroase locuri publice, de la mănăstiri și seminarii
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
sau rațională a lumii materiale. ul își are originea în Germania (a se vedea, Expresionismul german), fiind reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner, Erich Heckel, Karl Schmidt-Rottluff, Max Pechstein - grupul Die Brücke ("Puntea") din Dresda - și Franz Marc, August Macke - din jurul Almanahului "Der Blaue Reiter" ("Călărețul albastru") din München - acoperind perioada 1905 - 1918. Vor adera mai târziu Emil Nolde, Paul Klee și Wassily Kandinsky. Expresionismul este reacția firească a unui grup de pictori germani la academism și convenții estetice rigide, dar și
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
a locuitorilor săraci din orașe, « revelează taine ale vieții și personaje din Rusia cum nimeni nici nu a mai visat înainte » și este « primul roman social » rus, singurul său defect fiind prolixitatea. Romanul este publicat la 15 ianuarie 1846 în almanahul "Colecția din Sankt Petersburg" ("Петербургский сборник") și devine un succes comercial. Dostoievski, considerat de Belinski un talent extraordinar și original, intră imediat în grațiile cercului de literați din jurul criticului. Își citește romanul la unul din saloanele organizate de soții Ivan
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
la Academia Tehnică Militară din București. În prezent locuiește în București. Pasionat încă din școala primară de istorie și science-fiction, și-a format gusturile în anii 80 cu SF rus și francez (pe atunci denumit "literatură de anticipație"), precum și cu almanahurile Anticipația și periodicul de literatură CPSF (din anii ´50-´70) a tatălui său, iar în anii ´90 a fost puternic atras de SF-ul anglofon, dar și de valul nouăzecist român. În anii 2000 a fost cu precădere influențat de
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
a cooperativei respective: statutul, actul constitutiv, lista membrilor cu sumele și inventarul agricol care l-au pus la dispoziția „Unirii”. Prin anii 30 ai secolului XX această structură s-a lichidat sau poate reorganizat în cooperativa agricolă „Dezrobirea țăranului”. În almanahul „Calendarul plugarului” pentru anul 1936 se spune că susnumita cooperativă are succese și prosperă. Tot acolo este o fotografie despre activitatea lor în procesul de sulfare a grâului de sămânță (vezi foto). Locuitorii satului Jăvreni în 1936 erau abonați la
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
„” (în ) este o povestire scrisă de Edgar Allan Poe și publicată în almanahul "The Baltimore Book, A Christmas and New Year Present" din 1837. Povestirea este mai mult un mit decât o fabulă. Ascultătorul necunoscut îl aude pe demon, care îi relatează o poveste petrecută într-un ținut sumbru din Libia. Pe o
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
nu a putut să râdă cu el și a fost blestemat de către demon. Iar din mormânt a ieșit linxul și s-a culcat la picioarele demonului și s-a uitat la fața sa. "" a fost publicată în anul 1837 în almanahul "The Baltimore Book, A Christmas and New Year Present". Prima traducere în limba română a fost realizată de Pompiliu Păltănea (P.I.P.) și a fost publicată în anul 1907 sub titlul „Tăcere” în ziarul "Viața literară și artistică" (anul I, 1907
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
(1986) este o povestire științifico-fantastică a scriitorului român Mihail Grămescu. Catalogată drept microroman, ea a fost publicată în "Almanahul Anticipația 1986". Acțiunea se petrece într-un stat totalitarist din America Centrală, pe o insulă controlată de Hunta militară. Niro, specialist în chimie și fizică subnucleară, este concediat de la locul său de muncă în urma intrigilor unor colegi. Disperat că nu are
Anomia () [Corola-website/Science/332208_a_333537]
-
din 1911, el se întoarce de data aceasta definitiv, la vechea lui pasiune, poezia. Tot în 1911 îl cunoaște pe David Burliuk pe care în autobiografia sa IA SAM (Eu însumi) îl numește “adevăratul meu profesor”. In 1912 debutează în almanahul O palmă gustului public cu poeziile Noci (Noaptea) și Utro (Dimineața), semnând totodată și manifestul colectiv al noii mișcări futuriste (întreaga creație maiakovskiană va purta urmele acestei orientări). În 1913 apare VLADIMIR MAIAKOVSKI: TRAGEDIIA ( Tragedia ) pusă în scenă la Moscova
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]