1,141 matches
-
nedumerit Felix S 23. Paznicul se uită atent spre navă. — Păi nu sunteți „Transcom”-ul? întrebă el. — Nu, frate! răspunse Felix. Suntem o navă de cercetare. — Fi-v-ar cercetarea... mormăi paznicul, apoi, negru de furie, se-ntoarse și-i altoi una cu bâta câinelui care plutea în imponderabilitate, lătrând de mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de două luni aștept să apară „Transcom”-ul să ia ciupercile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate umede și mici Patru fire de arnici; Și agață la feștile Ciufulite de zambile Sau la fir de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea să fie văzut Spiritul. Poezie leneșă: poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pray, abide with uș. RĂMÂI CU NOI Ne naștem în durere și extaz Nemernici, nevoiași, sârmani și goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtam iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflam „rămâi cu noi” În vara vieții, aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
ochi de vultur la noi. Cum eu stăteam în prima banca, lipită de catedra de unde el ne învăța, îmi era tare frică atunci când întindea bastonul lui lung și ne apuca cu el de gât ca să venim aproape si să ne altoiască câte o palmă. Eram foarte supărată și i-am spus mătușii mele că dacă nu mă duce acasă, la ai mei o să fug singură. Ea nu a vrut așa că după câteva zile nu am mai intrat pe poarta școlii și
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
a primit cu brațele deschise, mai ales că nici nu aflase de aventura sa, soția l-a dat afară fiindcă își refăcuse viața cu un bărbat serios, bussines-man cu prăvălie de cercei în centru, iar fiul său drag i-a altoit un ciomag la rotulă, semn că intrase în problematica dură a vieții de zi cu zi. A avut totuși, din nou, noroc! Murise un cerșetor din gară și, imediat, șeful de rețea l-a angajat. Cu condiția să cânte și
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
tot mai oculte... Pensionari în acte și ce-i dacă? Măcar să ne-odihnim și fără toane Noi nu ne plângem, știm că e săracă Pensia nedreaptă din cupoane! Iarna a rămas pe jumătate, Mi-e sufletul când scriu ca un altoi, Îmi spui că primăvara e aproape- N-auzi cum crește ziua dintre noi? Referință Bibliografică: Ziua dintre noi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104, Anul IV, 08 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară
ZIUA DINTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363817_a_365146]
-
pe zei, să le spunem așa, care coborau din carele lor de foc...Ipoteza noastră este că hiperboreenii au fost o populație pelasgă ce a rezultat din împerecherea fetelor băștinașe, frumoase, cu zeii, cu bărbații unei Civilizații extraterestre ... Din acest altoi genetic a rezultat o populație mult mai inteligentă, avansată ... Așa s-ar explica de exemplu apariția scrisului pentru prima dată în istorie în acest spațiu Carpato-istro-pontic, la o populație care a fost odată din Hiperboreea. Așa ne spune Platon, așa
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
Mociu râdea, iar tata (dacă se întâmpla să fie acasă) se bucura că fata lui e ... okos lany. Era greu pentru fetiță să înțeleagă ce poate face sau nu, în condițiile în care mama o certa și-o mai și „altoia” câteodată, iar tata părea fericit la fiecare năzbâtie a ei. Și cum altoiala era mai mult simbolică, ajunsese să creadă că poate face orice. Dani avea deja o lună. Era o vreme frumoasă de toamnă târzie și mama s-a
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
din cărucior nu venea nici un zgomot. Se duse în casă, se uită în pătuț, văzu că-i gol și nu mai înțelese nimic. Unde-i Nuțule??? Trebuia să-i spună mamei. Dar cum? Când era vorba de Nuțule, mama o altoia mai energic ca de obicei. Se plasă strategic după fântână, ca să poată fugi la nevoie, și începu să strige: -Mamiiiiiii! Aida lepede! Pânge Nuțule! Mama iese repede din casă, vede căruciorul răsturnat, pe fată lângă fântână și-n clipa aceea
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MENIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Necuprins de piatră răsucit în diagonala suspendată a nefirescului iluzoriu, altoi pe ramurile infinitului, când căderi primordiale conturau pe norii neputințelor fulgerele ultimelor frământări rarefiate, în jocul bezmetic amintind de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a contorsionat dezacordându-și mădularele întru eternă sau provizorie concepere, care
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
aflat... Încolțit fiind dinspre toate colțurile lumii, Înfricoșat din frica de prejudecățile țării, Că doar cauta-vă a pune viețile în primejdii, Pentru faima lui, lipsită de orice sfinte nădejdii..? Vroind să-npace pe orișice bade ce-l urma, Orice nedreptate altoită pe acasă îi curma, Înlăturând și pe acei boieri răi ce cutezau Impunând, mișeii de numai un fir retezau... Că nici dijmele nu erau prea mari sau mici, Iar de când prin țară nu mai erau inamici, Brânza era miere, ori
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
un loc ce moartea nu îl știe. Ascunsul cheii l-am aflat și-o am chiar eu. Orfeu, nu te opri din cântec, nici - aripei popas, că numa-n nepătrusul lui rămas-am ce-am rămas - eternul sărutându-l pe altoi! Simți gustul primului sărut?'' Orfeu, care mergea cu fața înapoi cum moartea-i poruncise: De-o vrei, oprește-te până ajungi afară!'' Deodată, uitând blestemul se opri în fața ei și amândoi setoși se-mbrățișară... ...dar s-au pierdut, unul mereu
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
POARTA SĂRUTULUI (Tot pentru Florica Bațu Ichim. La trei ani.) Moise a ajuns la Poarta Rugului Aprins, și fără să știe că e ultima, ( nu ca număr, ci deschidere tainei ) ascultând, s-a descălțat ca dinadins sfințeniei să-i fie altoi. De ce și-a luat mai târziu opincile-napoi? Iată-ne, am ajuns amândoi la Ultima Poartă. Ne destrămăm, pe furiș, de umbră și de vină că dincolo e Rugul Aprins; unul altuia nuntă vom fi și lumină. „Lăsați-vă și
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
văzând pe furioasa împărăteasă cum strângea în mână coada harapnicului cel mare. - Apropie-te, generale, apropie-te! șuieră împărăteasa. Generalul își dădu singur verdictul: cinci harapnice pe chipiu și cinci pe spinare. Și nu greși, căci împărăteasa începu să-l altoiască în turbare: - Pentru ce te decorez eu, mizerabile? Și jap! Cu cine am vorbit să ia măsuri, idiotule? Și iar jap! De ce nu-ți faci datoria, tâmpitule? Încă o dată, jap! Apoi, fără cuvinte, jap! jap! jap! până obosi. Gâfâind, rezemându
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
pe lângă armele cuvenite, și câte un harapnic mai mic sau mai mare, după grad, destinat în special subordonaților. Numărul de noduri plumbuite la harapnic indica locul ocupat în ierarhia imperiului. Fiecare era obișnuit să încaseze bice de la superiori și să altoiască subordonații și leaturile inferioare. Asta, așa, ca antrenament pentru starea de război. Astfel își începu discursul și generalul Prăpădenie, lovind nervos cu biciușca, fie în laba sa butucănoasă, fie în carâmbii cizmelor: - V-am convocat ca să vă anunț că avem
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Ciorică? - Trăiți, așa este! bătu călcâiele Negru-Cioară. - Și noi benchetuim sau tragem aghioase pe cuptor, ai? Urâciunile făcură ochii cât cepele. Generalul continuă: - Aaa! Păi, nu se poate! Nu se poate, drăguților, că acuși aplic regulamentul pe spinarea voastră! Și altoi pe cocoașă o babă sfrijită din apropiere care urlă de durere. - Trăiți, domn’ general! Ce facem? întrebară câțiva. - Cum, bă, eu trebuie să vă spun ce să faceți? Eu să vă spun? Și începu să plesnească prin aer cu biciușca
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
de aripi sistem acumulat în suflul baric. O, nesperat luminiș de suflet tabla de șah, nebunul aleargă și ne face mat hățiș sălbatic, aureolă pală doar turnul veghează la ora banală și... doar și înainte de apoi se pierde privirea în altoi. Cerbul țipă, cerbul iară Te împunge cu ocară. Referință Bibliografică: Pământ monoton / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PĂMÂNT MONOTON de PETRU JIPA în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367923_a_369252]
-
de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
mâniei Tale nu ia avânt Le-ai descoperit păcatele din rău Și-Ți întoarce mânia Ta de la noi Sau vei da mânia Ta din neam în neam Să trăim fericiți ca rodul pe ram Chiar dacă timpul n-a mai făcut altoi Pentru poporul Său va grăi pace Și pentru cuvioșii săi mila Sa Cei ce își întorc inima întrânsa Pământul Tău sfânt roade va face Har și slavă întru nerăutate Nu va lipsi de roade în cetate PSALMUL 85 Pleacă Doamne
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
ar face plăcere să fie adevărat și să primesc măcar un singur trandafir de fiecare dată, știind cât de mult îmi plac florile. Când eram la țară aveam o grădiniță în fața apartamentului plin cu trandafiri de toate culorile puși și altoiți de tata care este inginer agronom. - Și bunicii mei au la fel. Nici nu știi ce vilă și grădină frumoasă dețin. Au și un chioșc unde să stai vara la răcoare la un pahar cu vin sau o bere. - Pentru
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
Hristos dată în Sfintele Taine este începutul vieții veșnice, și premisa învierii noastre. Drept urmare, viața aceasta nu este un simplu ascetism sau moralism, nu este o împlinire juridică a poruncilor. Orice spiritualitate, orice formă de asceză, de efort personal se altoiește pe această viață în Iisus Hristos dată în Sfintele Taine, în special în tainele inițierii: Botezul, Mirungerea și Sfânta Euharistie. Aceste probleme, ar trebui mult abordate de Biserică, este timpul ca acum să se de-a lămuriri, să se insiste
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350339_a_351668]
-
Dina își exprimă tangențial, prin gura personajelor sale, propria-i viziune cu privire la tineretul societății noului regim al democrației: „- Eh, și cu copiii, ca și cu pădurea: și copaci verzi, și uscături... dădu din umeri Doc. Depinde numai dacă știi să altoiești pomul neroditor așa încât s-apuci să te bucuri totuși de flori și fructe...” „... mi-e frică însă de viitorul lor. Dacă sunt prea buni, vor ajunge să facă notă discordantă față de restul lumii și-atunci să vezi soartă grea pe
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]