7,971 matches
-
în urmă casa de cuvinte, Tot ce-aș fi vrut să-ți spun ninge din pagini Și unde nu mai vezi începe calea. O liniște ca zborul fără aripi Ne trece de ghețarii îndoielii, Ne suie în adâncul unde gândul Alunecă din nume, din istorie. Imacularea-i ținta care șterge Din minte cicatricea întâmplării Și vindecă de umbre luminarea. Putea-vom specula până la capăt De dorul abstracțiunii preacurate, Când ca un mânz ne-adulmecă prezentul? Noapte de Apoi Era târziu. Cu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
în stare la noi, în țara minunilor care țin trei zile, mă întrebam, de atîta răbdare și rezistență la uzură, cine iubește îndeajuns cartea ca să nu i se facă rău mîncînd o carte pe zi, cine ar putea să nu alunece în rutina care ar transforma o asemenea mică prezentare într-o mare plictiseală ? Spre surprinderea mea, tocmai atunci a apărut la PRO TV emisiunea Omul care aduce cartea și un șaman al fenomenelor culturale care a întrerupt seceta de cărți instalată
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
vreo 20-25 ani. }in minte, ca prin vis, - oare cum am văzut? - că și ea avea părul pubian roșcat. Această femeie, pentru care, eu fiind la 20 de ani, ea la vreo 40, am avut o dragoste bizară, gata să alunece în "păcat", oare dînsa mi-a trezit instinctul sexual? Cert este că într-o bună zi am luat-o pe Doinița, o fetiță de 5-6 ani, m-am închis cu ea într-un coteț cu lemne, am dezbrăcat-o... era
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
și apa limfei. Ca de-un centru risipit în pulberi de lumină, abia mai pâlpâind, și-ntr-un târziu, de-atâta luminoasă osteneală uitând încet, uitându-se în toate, în aur tot și pentru totdeauna. Deltă Într-o vară, pe când alunecam cu vaporul pe un braț al Deltei Dunării, fiica mea mi-a fotografiat mâna dreaptă rămasă cu un creion între degete pe când citeam o carte cam prea celebră de Vladimir Nabokov și tocmai mi se așezase pe degetul arătător o
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din nebăgare de seamă, cartea mi-a alunecat dintre degete și, ah, Lolita, Lolita s-a scufundat printre mâluri, înecându-se pe vecie. Și noi continuam să alunecăm foarte încet spre mare, - deasupra era sângele nostru, jos apa, aluviunile, deasupra cerul, jos peștii analfabeți și romanul, lectura pe
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din nebăgare de seamă, cartea mi-a alunecat dintre degete și, ah, Lolita, Lolita s-a scufundat printre mâluri, înecându-se pe vecie. Și noi continuam să alunecăm foarte încet spre mare, - deasupra era sângele nostru, jos apa, aluviunile, deasupra cerul, jos peștii analfabeți și romanul, lectura pe veci neterminată și stuful, și cormoranii, și mâlurile neștiind că sunt triunghiuri sfinte, și noi vorbind gravi despre palimpseste, amețiți
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
cerul, jos peștii analfabeți și romanul, lectura pe veci neterminată și stuful, și cormoranii, și mâlurile neștiind că sunt triunghiuri sfinte, și noi vorbind gravi despre palimpseste, amețiți de muzica țărilor, sub Ochiul triunghiular. Deschideam ochii, închideam ochii, știind, neștiind. Alunecând spre mare. Pietŕ Voi auzi cândva ca prin vis cum se scot cuiele, ca mari rădăcini eliberând lutul, voi coborî încet printre tâlhari, spre genunchii tăi, Mamă către insomnia de veci. Mă va aștepta, Doamne, abia atunci, truda cea mare
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
văd. Leacul și boala rămân îndărăt, Idealizate, numai gând, himere. Așa începe vidul, șchiopătând, Dar plin de memorie. Dinainte-mi viața se reașează De-a îndărătelea și altfel aș vrea să o trăiesc. Chiar dacă orice cuvânt s-a făcut nimic. Alunec, deci visez, mai am picioare, Mâinile cine știe unde au plecat. Ochii se pregătesc în spațiu să doboare Puținul de viață încă lor nedat. Vai, să nu uit, sunt fericit Că din lumina lămpii Ies poemele și frumusețea ta Cu viața în
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
lumească , primejdios de frumoasă... de tandră... de fermecătoare... de îmbietoare... de crudă... Doamne, am țipat, uite! Literele se sfrijesc, o iau razna, silabele clocotesc în cazane cu smoală, cuvintele se încheagă aiurea și cu păcat, fraza nu mai are sens, alunecă, se destramă... mă prăbușesc... Și am tăcut. Mi-e sete, mi-e foame... Pereții căptușiți cu trei rînduri de cărți groase mă chinuiesc zădarnic, rugîndu-mă să-i jupoi, să-i eliberez, să fie ziduri adevărate, văruite, curate, mirositoare ,lucind de
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele scămoșate Sus, în înalt, un nor alb Alunecă vertiginos pe sub burta Leviatanului nor de deasupra După mai multe tîrcoale Iată-i pe toți în toate părțile cerului Aplecîndu-și capetele de cal spre pămînt Dimineață furtunoasă Vînt și valuri pe lac Răsăritul " o scenă de tragedie Un stîrc cu
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
din cât se mai poate Drumul de țară, căratul pe roate Dealuri suite-n genunchi și în coate Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă. Ieși-le-n cale ploilor verii Cât mai alunecă și nu te mai sperii Melița bate, fuioare puzderii D�nsus de casă lăsate vederii Oricât ai crede și oricum ai spune că... Peste pământuri norii alunecă. Dar să te tângui, căror altare Cât nu se-ntunecă și peste hotare
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
se spulberă, câtva se-ntunecă. Ieși-le-n cale ploilor verii Cât mai alunecă și nu te mai sperii Melița bate, fuioare puzderii D�nsus de casă lăsate vederii Oricât ai crede și oricum ai spune că... Peste pământuri norii alunecă. Dar să te tângui, căror altare Cât nu se-ntunecă și peste hotare Nu se cufundă pe veci în uitare Ce mai rămâne din depărtare Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă Peste
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
te tângui, căror altare Cât nu se-ntunecă și peste hotare Nu se cufundă pe veci în uitare Ce mai rămâne din depărtare Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă Peste pământuri norii alunecă. Pân-o să pierd... Pân-o să pierd și bruma de gând, până-ntr-o oară Când n-o să știu ce semne mai cată să mă doară Pe drumul care suie, de dincolo de moară Până la vii, deasupra, la sfânta lor comoară O să
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
cer, spre a avea de unde să coboare atunci când va simți că se apropie visele. Negre, roz, albe, goale de orice invenție. Ca o trestie, ca un tub de sticlă prin care curge un fum purpuriu. O clepsidră prin care îi alunecă sufletul. Orice e cu putință, zici. Dar nimic nu ajunge. Până la urmă Până la urmă vin cohortele de păsări și leagă cu o frânghie de întuneric malurile. Idolul lor e Doamna în Doliu, de o sută de ani așteaptă să i
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
gest creștinesc îi unește: ,, Când trecem/ pe la încrucișări de uliți,/ ne scoatem pălăriile tăcuți”. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei livezi este o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și pe sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic și mai viu, tânărul țăran își mărturisește starea: ,, Am fost luat direct din somn/ la treaba asta neînțeleasă”. Moartea ia pe cineva direct din
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
și hohote de râs și sunete înăbușite, îmi aprindeam țigara, lumina chioară a becului se lăfăia pe reliefurile stucaturilor ce decorau plafonul, nimerisem întâmplător în fascinanta lume lermontoviană (cu corecții proletare), fumam și reciteam sonetele și madrigalurile lui Marino până alunecam domol în țara viselor. *** Din episodul bucolic cu care m-a procopsit ursita, nu pot uita figura Mutei, femeia de serviciu a școlii, ocrotitoarea mea fidelă, ce-mi aducea în fiecare dimineață un clondir cu lapte și o cană cu
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
preferate, și șoferul care o aștepta pe trotuar în poziție de drepți a deschis portiera. Ezitase câteva secunde cu privirea ridictă la ferestrele apartamentului, după care căutase sprijin cu mâna în mâna bărbatului cre nu vroia să fie văzut și alunecase pe banchetă cu o eleganță desăvârșită. Șoferul a închis portiera, s-a urcat la volan și a demarat în trombă. - Ca-ntr-un film, îmi povestise vecinul de la trei. În acea seară, după doi ani și jumătate de tergiversări, cărticica
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
poeme civilizatoare se dezagregă în secvențe independente. Fiecare din ele poate fi definită astfel: "o numim ziua A/ pornind de la/ prima literă/ atît de scurtă/ încît ușa se/ deschide cu/ furie (cu aceeași/ furie cu care a/ fost închisă)". Versurile alunecă în absurd (pe deasupra unui ce tragic, nerostit): "fîl fîl/ un înger/ înecat în/ mîl", "sufletele-s/ coapte pînă/ la nori se/ vor așterne/ ca penele/ în limb/ pe creștet/ n-o să-mi iasă/ prea devreme/ nimb voi/ zîmbiți/ cu dinții
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
preschimbată în nadă. Cu siguranță nici unul nu va îndrăzni să mai cadă. Intensitate O coțofană în plină civilizație claxonată în zbor! S-ar fi lovit de parbrizul mașinii dacă nu ar fi țâșnit cu toată puterea înapoi, în motor. Pământiu aluneca Miroase greu a fum de zbor ars, de lut. Un alt înger din lumină-a căzut. Cer solid O bucată de lemn vopsită-n albastru. Paradox văzut la lumina zilei (Tratat despre inutilitatea penelor în contemporaneitate) O bucată de metal
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
știți ce-i spune? Bănuiți măcar? Virgina Natalia, în atmosfera dulce-lunară, arătînd ca un înger, răspică următoarele cuvinte, scurt pe doi: - Să știi... voi fi a ta! "- O, Doamne! exclamăm împreună cu Rudin; asta vrea să se fută!! "Dar Natalia îi alunecase din mîini și plecase". Și iată-l pe Rudin lăsat baltă și-n erecție în boschetul gingașei întîlniri. Natalia știe ce-nseamnă s-ațîți, mai întîi verbal, un bărbat! Natalia, în călduri, îi mai dă o șansă lui Rudin: întîlnirea "de la
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după ea genți pline cu nisip îngroșând deșertul pe străzile plăpânde oarbe ca gelatina cu becuri fumurii și sori preistorici în limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică procreând taifunuri de siliciu peste cristalinul impersonal din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat s-a trezit din închipuirea geometriei să
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
un murmur - dintr-o călătorie neputincioasă. Am rupt-o definitiv cu moș ion roată, unirea și agroturismul istoric. Strănepoții acestei minciuni corporatiste nu-mi mai pot pune bețe-n roate. Vin încet, vin ca o boare. Nici nu mă simțiți. Alunec razant cu paharul vostru conceptual, vin ca o devoluție în șpilhozen, vin aproape ca o federalizare învelită în ciocolată Lindt. Vin, cum ziceam, moale. Ca un umlaut, ca un miahkii znak. Totuși, vin. Mă puteți presimți. Bănui. Mă puteți amușina
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
plecat, nu-i scriam disperat să vină din nou! Am reușit chiar să-l aduc pe-un timp de ceață, înfiorător, cînd Dolhasca devenea un infern al ratării definitive. N-a rezistat, a șters-o peste cîteva zile! Pentru că am alunecat în "rezervația naturală de îngeri", să notez alte cîteva personaje. Soția unui casier de bilete impotent, care a fost prinsă cu șeful gării într-un (incredibil!) dulap. Preotul Cîrneală, mare jucător de poker, scurs cu religiozitate de bani de profesorii
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
Ioan Es. Pop, înainte de orice, o anume coerență pe care politicul, prin schimbările din ultimul deceniu, n-ar fi putut s-o asigure. De aceea cred că tema este, mai presus de orice, existențială la modul propriu și universal: "dacă aluneci acolo / nici o hartă n-are să-ți mai fie de folos / zadarnic te vei zbate să afli intrarea ieșirea / zadarnic vei zori să rupi lințoliul spațiului / în care ai alunecat. dincolo n-o să dai decât / de urma piciorului tău de dincoace
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
mai presus de orice, existențială la modul propriu și universal: "dacă aluneci acolo / nici o hartă n-are să-ți mai fie de folos / zadarnic te vei zbate să afli intrarea ieșirea / zadarnic vei zori să rupi lințoliul spațiului / în care ai alunecat. dincolo n-o să dai decât / de urma piciorului tău de dincoace. / fără margini este ieudul și fără ieșire / nici o geografie n-a reușit încă să-l aproximeze." Tâlcul e de căutat, așadar, altundeva. Geo Dumitrescu - Poezii, ediția a II-a
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]