1,068 matches
-
kilometri pe oră, mult mai mare decât cea permisă pe acel sector de drum, "neadaptând viteza de deplasare a autocarului la limitele impuse prin semnele de circulație, la banda marcată pe șosea, la starea suprafeței acesteia, șoseaua fiind umedă și alunecoasă". Aceste împrejurări au condus la destabilizarea intensă a autocarului, la pierderea echilibrului și răsturnarea lui, urmată de coliziunea cu trotuarul podului și gardul metalic al acestuia și, ulterior, căderea în prăpastia care duce la râul Moraca", a precizat sursa citată
Accidentul din Muntenegru, CONCLUZIILE anchetei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/44954_a_46279]
-
un compatriot al lui Isac. Acesta își ghida motoreta într-un mod deosebit de ciudat și cât se poate de atent către scara de frânghie. Pe motoretă, șoferul se comporta ca și cum el ar fi fost un boxer în ring iar peretele alunecos al vasului, adversarul lui și, încă măsurându-l, își scutură ușor trunchiul, bătu din picioare și, trecând din defensivă în ofensivă, sări apoi, hop!, dintr-o dată cu tot cu motoretă pe scara de frânghie. „Cu grijă, cu grijă”, strigă el neîntrerupt
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
ca alți scriitori din epocă, un gazetar întâmplător, de nevoie sau - ca Vlahuță - pentru promovarea propriei imagini. Este un publicist profesionist, care „atacă” numai teme pe care le stăpânește, urmă- rindu-le (un monstru de consecvență și temeinicie, în lumea noastră alunecoasă și superficială) câteva zeci de ani la rând. Nu e un stilist, deși are un stil personal lesne recognoscibil. Însă nu urmărește figuri de stil și nu face literatură în travesti. Slavici crede în presă, în rolul ei și în
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
În fine, se adaugă îndoiala asupra rostului unei asemenea antologii. „Invariabil subiectivă cînd operația se petrece pe propriul corp de texte, selecția riscă să fie una personală, chiar ocultă. Căci te lupți zadarnic cu tine vrînd să prinzi, cu degete alunecoase, bucăți ele însele onctuoase. Ce să păstrezi și ce nu, pe cine și de ce? În fond, e ca și cum ai lua în palme bulgări din ninsorile de altădată, pe care i-ai pus în congelatorul vremii, îi învîrți și îi examinezi
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
ambiguitate, când limba română recurge la empatie mai mult decât la logică, cititorul român înțelege, vag, că poetul e depozitarul suferințelor îndurate de mai multe generații anterioare. Ne-am familiarizat cu acest tip de ambiguitate, chiar limba română are ceva alunecos care, cel puțin în poezie, deseori solicită prezența unei complicități afective, polivalente. Așa că citind poemul arghezian percepem atmosfera tensionată de gravitatea gesturilor și a cuvintelor, iar ea face (aproape) inutile întrebările. Dar traducătorul francez e obligat de rigoarea limbii în
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
realitateta cinică la care, vrând-nevrând, sunt siliți să se întoarcă în cele din urmă. Speculația e agreabilă, dar e, ea însăși, subminată de o anume grabă a autorului de a circumscrie un fenomen aflat abia la începuturi și, pe deasupra, extrem de alunecos. Mult mai alunecos decât mutabila valoare literară. Pe care, altminteri, Zografi o recunoaște fără ezitări, o urmărește fără ocolișuri și o internalizează până la intimitate.
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
care, vrând-nevrând, sunt siliți să se întoarcă în cele din urmă. Speculația e agreabilă, dar e, ea însăși, subminată de o anume grabă a autorului de a circumscrie un fenomen aflat abia la începuturi și, pe deasupra, extrem de alunecos. Mult mai alunecos decât mutabila valoare literară. Pe care, altminteri, Zografi o recunoaște fără ezitări, o urmărește fără ocolișuri și o internalizează până la intimitate.
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
zorite spre viața de clopot a umbrei)/ oricât aș crede că nu știu nimic știu mai mult/ decât mine numai fiind și știu mai mult decât dat mi-e/ să știu: treptele- s moi când le urc și au față alunecoasă de vid când le cobor pe pieptul inexistent și mai departe-n/ privire” (p. 120). Totul e calculat aici, până și efigia volumului, afectând jocul rafinat dintre fragment și întreg (căci, culmea, partea pare elementul de stabilitate, pe când restul, totul
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
omul chiar ar vrea să rămână prim-ministru. Geoană sper să nu mai candideze că a candidat destul. Nu există candidat mai prost decât domnul Deoană. Sorin Oprescu și-ar dori, dar nu l-aș vota pentru Președinție, este foarte alunecos, nu înțelegi ce vrea. După Băsescu, nu e o alegere bună. Există posibilitatea unei înțelegeri cu Tăriceanu, poate mai fezabilă după europarlamentare, l-aș vota cu plăcere. Pițifelnicii ăia mici nu or să candideze".
Analiză pentru prezidențiale. Bolcaș: "O glumă sinistră". Ciuvică: "Nu există candidat mai prost". Pe cine ar vota cei doi by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/31724_a_33049]
-
de voința acestor copii de a învăța în loc să ia arma în mână cum le pretindeau părinții. În Anzii Cordilieri, un băiat de aceeași vârstă face drumul către școală călare, cu surioara lui mai mică în spate, printre roci abrupte și alunecoase, pe care calul își pune copita cu o delicateță demnă de Rosinanta lui Don Quijote, de care băiatul n-a auzit, probabil, dar tocmai ca să audă de el într-o bună zi s-a hotărât să parcurgă zilnic o oră și
Drumul către școală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3001_a_4326]
-
mîngîiere lină, înțelegerea blîndă (lentilă tandră de contact a globului martorului ocular), leuștean hrănesc în putini de cristal. De ce aș adăuga și eu zbîrnîielile, zăpăcelile, poticnelile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare, toate
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
ca o piatră șlefuită de apă. Ea a zîmbit spontan, mai mult dintr-un fel de recunoștință față de grația puștancei, primind în schimb o privire curioasă, cam peste umăr. Fetișcana a bătut apoi din palme autoritar și a întors căpșorul alunecos într-o parte balansîndu-și părul galben și greu ca niște franjuri de perdea, peste umerii drepți, pe urmă a șters-o sărind peste valurile de pelin albicios, de unde peste un timp abea i se mai deosebea rochița palidă. S-au
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
m-a aruncat brusc în aventuri fremătătoare, adînci, delicios de primejdioase. N-am observat inițial că Empampa avea un ochi de sticlă portocalie! Prin pupila îngustă a celuilalt, cel normal, verzui, sufletul mi-a intrat pe veci într-un tunel alunecos, lubrefiat de lacrimi intime, însmîntînite îndelung - spațiu ocular premergător zonelor molcome și fierbinți din dulcele-i creier clocind idei deocamdată de nemărturisit... (final de-a pururi întredeschis)
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
dacă aș avea un palton lung negru pe corp aș arăta mai slabă vorbesc cu mine în oglindă și deodată iau creta și centimetru și-mi ajustez trupul după tiparul exact al acestei nopți de ianuarie piciorul e zvelt și alunecos unghia ca o picătură de spermă ești calapodul care mă încape total pînă la fermuarul gurii lemnul tău se umflă de sîngele meu din trei în trei ani golful se adîncește plaja se îngustează lipovenii cu năvoadele pline de pește
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
era o perfectă transpunere a lui mahler pentru surzi era una din acele nopți rotunjite de insomnie cu fum de țigară și vin și visare în fața hărților pătate cu ceai verde prin febre gălăgioase rătăceam agățat de gânduri abrupte dorințe alunecoase mult ninse cu sentiment din frigul întrebare scenele unor situații de viață se perindau odată cu fulgii de zăpadă prin fața geamului ivind obiecte metafizice cum bocancii jidovului rătăcitor urechea lui van gogh bastonul alb a lui borges pâinea străpunsă de gloanțe
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
de ani, dar la fel de palide, că nici nu știi dacă figurile din ele au fost vreodată aievea. Anca Maria Mosora imaginează mult și cumpănește bine. Așa că riscurile de care-am pomenit ajung, într-un roman ce face din dezvăluiri, altminteri alunecoase, dacă le dai libertate, doar pînza tare pentru portret, pasta de hîrtie pentru filigran, tot atîtea atuuri. Un joc de cărți, tăiate în trei colțuri, și-o carte de luat în seamă.
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
poeziei, la faimoasa lucrare a pictorului belgian. Poezia înseamnă descătușarea imaginației, depășirea tuturor barierelor materiale, punerea în același plan a visului și a realității, coabitarea unor elemente incompatibile în percepția curentă. Realitatea poeziei conține și imaginarul, roadele fanteziei, logica mereu alunecoasă a viselor. De aceea, privit prin prisma sensibilității poetice a lui Petre Stoica, mesajul lui Magritte se transformă într-un foarte puțin surprinzător ,ceci est une pipe". Voi cita integral poemul Realitate și duioșie, pentru că el este definitoriu pentru poezia
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
sentimentul că înțelegi ceva din farmecul greu de definit al omului care a sedus cele mai strălucite minți din perioada interbelică: ,Lecțiile sale erau întotdeauna provocatoare, te făceau să gîndești tu însuți problema o dată cu el, să simți că terenul este alunecos. Cursurile lui Nae erau pe muchie de cuțit, exista mereu o alternativă, între brațele căreia nu știai pe care anume să-l alegi. Trăgînd spre unul dintre cele două, el avea o mică pauză, ce semăna cu o ezitare, și
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
izolez de lume incompatibile forme corpuri ce se resping acolo nimic nu e bun conducător de căldură scena acțiunii la o distanță confortabilă vizavi de gară în ușa cîrciumii borăște țiganul bătrîn cu plete slinoase, un ghemotoc de viermi burta alunecoasă untură rîncedă între pulpele slabe ale fetiței lipită de zid fusta roșie acoperă fața îneacă țipătul și dă-i și dă-i grohăitul porcului în icnetul pieptului strivit un pui golaș sub pantofii ăia neatenți dă la maximul casetofonul Ťfrumoasa
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
să fie niște buni meseriași ai speculației intelectuale și ai cuvântului scris. Dintre toți, mai aproape îi este Ioan, mai aproape chiar decât Elena, în bună tradiție erotică a lumii antice. În acest peisaj apare Pavel, străinul, hotărât, pragmatic și alunecos ca însuși Diavolul. El dorește "o relatare apologetică a vieții și morții unui proroc evreu", în mai multe variante; și îl interesează nu atât adevărul propriu-zis, faptic al celor petrecute, cât o anumită idee-forță, pe care să poată fi constituită
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
literar poate să ajungă în canon, pierzându-și din forța intenției originare (de experimentare, deci de ieșire din perimetrul canonic) sau poate să intre, dacă ideea de experiment estetic primează asupra criteriului continuității, într-un canon al experimentelor, în categoria alunecoasă a textelor bizare, neclasificabile. În ambele cazuri însă, e vorba tot de procesul canonizării. Chiar dacă autorul unui text experimental polemizează, cel mai adesea, cu ideea de canon literar, textul său, dacă trece cu brio prin filtrele axiologiei literare, tot în
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
aceasta le întrece cu mult, și stilistic, și compozițional. E vorba despre o invocație tânguitoare către o muză imprecisă: „Uf, doamne, muză! Ce greu mi-e să intru în rolul unui asemenea personaj! Să-mi trag pe mine o piele alunecoasă de șarpe, să am o privire sașie și să mă apropii lent și calculat de biata victimă, ca pentru a măsura mai bine gradul crescător al terorii la care o supun. Să mă lipesc de nefericit și să mă încolăcesc
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
e preluarea unui titlu al poetului pentru propria carte de călătorii în istoria literaturii: Filtru era o carte de poeme, din 1968, a lui Ion Omescu). Arta portretului, narativitatea, artificiul stilistic, știința de a face atractive subiecte considerate, îndeobște, aride, alunecoase, fără aderență la comentator (dară-mi-te la fratele cititor!) - acestea sînt cîteva dintre atributele unei cărți care se citește ca un roman: repede, cu folos și cu încîntare. Figurinele lui Florin Faifer nu duc lipsă de definiții și de
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
un cuplu gen Bonnie & Clyde. Lucruri și gânduri care-și neliniștesc cititorii, tragedii neasumate. Și toate astea doar printr-un control excelent al stilului indirect liber, pe care Aldulescu îl amplifică și-l deturnează după caz. Se pliază pe vocile alunecoase ale unor personaje și mai alunecoase. Nu e omniscient, e numai matur. Are, adică, în plus experiența trecerii timpului și controlul fără cusur al limbajului. Există, în finalul capitolului al douăzecilea, un pasaj care ar suna intolerabil dacă ruptura dintre
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
și gânduri care-și neliniștesc cititorii, tragedii neasumate. Și toate astea doar printr-un control excelent al stilului indirect liber, pe care Aldulescu îl amplifică și-l deturnează după caz. Se pliază pe vocile alunecoase ale unor personaje și mai alunecoase. Nu e omniscient, e numai matur. Are, adică, în plus experiența trecerii timpului și controlul fără cusur al limbajului. Există, în finalul capitolului al douăzecilea, un pasaj care ar suna intolerabil dacă ruptura dintre "omul nou" și vocea povestitorului n-
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]