323 matches
-
și surprinse. Ocupă și el un loc pe scaunele înșirate la perete și așteaptă. Nu durează mult și ușa se deschide, făcând loc unei tinere femei cu chip smead, mai curând plăcut decât frumos. În colțul buzei superioare are o aluniță care înveselește trăsăturile reci și distante ale feței. Sub boneta uniformei părul la fel de negru ca un tăciune umed este strâns într-un coc sever. Face semn locotenentului Răducu: Intrați, tovarășul locotenent major vă așteaptă. Într-o încercare de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un strat osos, și apoi din modelarea cartilajului. Nările ce fură săpate la sfârșit deranjară armonia ansamblului. Erau prea mari și prea vizibile. Rădăcina nasului se lipi de frunte cu o oarecare incertitudine, și din materialul rezidual fu creată o aluniță, apoi încă una, ceva mai sus. Dacă n-ar fi fost ochii aceia mari, pe care Samuel nu se mai sătura să-i privească, nasul ar fi arătat urât. Dar așa, în conjuncție cu ei și cu alunițele, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
creată o aluniță, apoi încă una, ceva mai sus. Dacă n-ar fi fost ochii aceia mari, pe care Samuel nu se mai sătura să-i privească, nasul ar fi arătat urât. Dar așa, în conjuncție cu ei și cu alunițele, era mai degrabă simpatic, șic, o trăsătură aparte de personalitate. Generarea gurii îl excită mai rău ca orice prostituată artificială. Buzele apărură țuguiate, ca și cum cineva le-ar fi dat cu ruj. O singură deschidere se întrevedea la întâlnirea lor: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
limpede? Trebuie să ne gândim cum să procedăm în continuare. - Nu văd de ce atâtea probleme... am spus, deși înțelegeam perfect situația. Directorul a bătut de două ori cu pumnul în masă și obrazul i s-a congestionat. Deasupra buzei superioare alunița parcă i se mărise. - Tu n-auzi ce-ți spun? Copilul nu mai e! Noi suntem responsabili pentru ea, noi o s-o încurcăm! Până nu apare, eu risc un infarct în fiecare clipă... - Asta ca să nu mai pomenim... - Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cercetează din cap până în picioare cu o privire de parcă m-a surprins în flagrant. Ce-ai în mână, mă întreabă, dicționarul, răspund eu și îi arăt cartea groasă. Aha, face scărpinându-se la bărbie, acolo unde i-a încolțit o aluniță păroasă, citești, foarte bine, foarte bine. Nu are cu ce să mă prindă, văd însă limpede că tare ar fi vrut să mă găsească frunzărind o revistă cu prostii sau desenând obscenități. Cu toate astea, îmi ia dicționarul din brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ZYX Pe linie maternă, oamenii din familia mea îmbătrânesc urât. Fețele, mai ales, li se brăzdează cu o rețea densă de riduri și pliuri, culoarea pielii le devine măslinie și, din cauza atâtor denivelări ale suprafeței obrazului, nici măcar obișnuitele pete și alunițe bătrânești nu mai au loc să apară. Dacă totuși, din întâmplare, ele își găsesc loc cu chiu cu vai deasupra gurii, sub ochi, pe frunte sau la tâmple, încrețirea pielii le face practic invizibile. Căzuți, împuținați, lipsiți de densitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici o fată nu dorește s-o aibă. De bună seamă că și ea se ura, căci, pe lângă motivele evidente, mai avea destule motive intime să fie nemulțumită. Nimeni nu știa că poseda două degete suplimentare la piciorul drept și o aluniță verzuie, urât mirositoare, la axila stângă. Toate acestea i se vărsau în cap de fiecare dată când făcea duș și se privea în oglinda ușor aburită, care nu-i arăta clar întregul trup, dar i-l descria destul de bine. Ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că am două pijamale și mai târziu m-am schimbat, iar a doua găleată, pe jumătate cu apă stătea bine mersi pe umărul stâng; cu ocazia aceasta am observat pentru prima oară (vai, Doamne, așa de târziu!) că am o aluniță pe fesa stângă, privind de jos în sus. Mi-am dat seama că așa nu am nici un pic de satisfacție morală și am schimbat tactica, mai cu seamă că, în cădere, am spart două borcane cu castraveți murați puși pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
povestea, în șoaptă, apoi m-a mângâiat pe păr și mi-a dat urechea să mă joc. Încet-încet am mai uitat de obida pe care mi-o pricinuise telefonul cu venirea lui neașteptată și am deschis ochii, am văzut o aluniță, apoi urechea mare, clară, inconștientă de propria frumusețe, ca urechea unui animal. Deasupra, pe geam, orașul nou, scufundat în alb, un cadou nedesfăcut. În tot timpul acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. Le spuneam alor mei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Callie pe braț. ― O să fie bine, scumpo, spuse ea cu vocea Îngroșată. Ochii Îi erau umezi și roșii. ― Ce fel de operație? Îl Întrebă Callie pe tatăl ei. ― Doar o intervenție de ordin estetic. E ca și cum ți-ai Îndepărta o aluniță. Întinse mâna și, cu un gest jucăuș, Îi prinse lui Callie nasul Între degete. ― Sau ca și cum ți-ai face operație estetică la nas. Callie Își trase capul furioasă. ― Nu-mi face așa! ― Scuze, spuse Milton. Își drese glasul, clipind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de testicule, acea stoarcere a glandelor interne și a glandei mai subtile care secretă Timpul, iar glandele din colțurile ochilor mei secretă serotonină. Așa că harta orașului meu e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură. Nu am observat niciodată alunițele de pe corpul mamei, dar cunosc în cele mai mici amănunte alunițele negre, cafenii și tulbure-translucide de pe corpul primei fete pe care am mîngîiat-o goală, iar stropii de nostalgie de pe fața Bucureștiului, locurile în care ne-am oprit, ne-am sărutat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
subtile care secretă Timpul, iar glandele din colțurile ochilor mei secretă serotonină. Așa că harta orașului meu e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură. Nu am observat niciodată alunițele de pe corpul mamei, dar cunosc în cele mai mici amănunte alunițele negre, cafenii și tulbure-translucide de pe corpul primei fete pe care am mîngîiat-o goală, iar stropii de nostalgie de pe fața Bucureștiului, locurile în care ne-am oprit, ne-am sărutat și ne-am ținut în brațe, în care am trăncănit, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nostalgie de pe fața Bucureștiului, locurile în care ne-am oprit, ne-am sărutat și ne-am ținut în brațe, în care am trăncănit, în care am băut și în care ne-am spus cuvinte îngrozitoare, corespund punct cu punct cu alunițele de pe pielea ei. Romanul-sonet era departe, și nebunia insuportabilă a pierderii dragostei mă făcuse deodată apt pentru poezie. închiriasem o garsonieră la mansardă, cu o masă, un scaun și un pat, pe Domnița Bălașa. Pe cât de auster era interiorul, pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cenaclurile de pe Schitu Măgureanu și de pe linia lui 89, ștrandurile, Editura Cartea Românească și monstruoasele culoare înghețate ale Casei Scânteii, un București intelectual, sofisticat și răsucit ca un profiterol într-o cupă de argint. Refulasem Triunghiul originar și rețeaua de alunițe emoționale, căci acum, aerisit, colorat, în straturi de cuarț suprapuse, organizat în două emisfere despărțite de corpul calos al Dâmboviței, aveam în sfârșit un București al meu, un oraș personal, pe măsura mea, în al cărui centru nu mai erau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un minuscul roman, în patru părți, pe care l-am botezat Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
liniște și în mijlocul cercului stătea Lulu: buzele făcute în formă de inimioară, cu un deget de ruj unsuros, ochii cu gene artificiale, negre-catran, zbătîndu-se "dulce", cu codițe desenate-n dermatograf, obrajii năclăiți de fond-de-ten, peruca luxuriantă, roșie ca focul, și alunița lipită pe bărbie. Și dacă nu mi-ar bate inima și dac-aș putea respira și dacă sudoarea nu mi-ar țâșni din pori ca dintr-un ac de seringă! Fiindcă acum, când scriu, îl văd, o văd, îi simt
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Gâtul tău este un gât de femeie de treizeci și cinci de ani. Sub pernița de carne de sub fălci, pe o parte, ai într-adevăr o mică cicatrice, nu o tăietură, mai curând un pliu, o lipitură plastică. "Aici am avut o aluniță", îmi spui. Doamne, ce cafeniu frumos în privirile tale. Dar acum acesta e singurul lucru frumos de pe fața ta. Bărbat cu ochi de femeie. Poate și cu gură de femeie. Pofta de tine mi-a revenit, îți prind cu gura
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e singurul lucru frumos de pe fața ta. Bărbat cu ochi de femeie. Poate și cu gură de femeie. Pofta de tine mi-a revenit, îți prind cu gura buza de jos. Tu însă te-ai zăvorit după asprimea feței tale. Alunița aceea a trebuit să fie cauterizată, îmi explici. Și apoi dai drumul unor cuvinte încordate, întretăiate, de parcă ai suspina. Ți-a fost frică, foarte frică. Cu doi ani în urmă, toamna, te treziseși dintr-un vis îngrozitor, țipând. Ai aprins
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
frică, foarte frică. Cu doi ani în urmă, toamna, te treziseși dintr-un vis îngrozitor, țipând. Ai aprins lumina și-ai zărit imediat pe pernă câteva picături de sânge. Ți-ai atins gâtul cu două degete. Te-ai uitat: sânge. Alunița îți sângera. Cum s-a făcut dimineață, ai și fugit la oncologie, îl cunoșteai pe doctor, căci cu mult timp înainte mai fuseseși pe acolo. Crezuseși că-l ai la sân. Citiseși de atunci tot ce-ți picase în mână
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cunoșteai pe doctor, căci cu mult timp înainte mai fuseseși pe acolo. Crezuseși că-l ai la sân. Citiseși de atunci tot ce-ți picase în mână pe tema asta și ajunseseși la o fobie persistentă, chinuitoare. Știai ca dacă alunițele sângerează sau își schimbă brusc culoarea, devenind violete, roze sau palide, poate fi un semn, mai ales când ai anumite vise înainte. Există studii despre visele prevestitoare ale tuberculoșilor, cardiacilor, bolnavilor de cancer. "Dar ce-ai visat atunci?" - te întreb
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am rămas cu o senzație de leșin toată seara. Nu mi-a scris niciodată. Dar în noaptea aceea, după ce rătăcisem ore întregi pe străzile roșii și încețoșate, am avut visul despre care ți-am povestit și apoi mi-a sângerat alunița. Se făcea că o vegheam pe Ester, care murise și zăcea acum pe o masă neagră, într-un sicriu fără capac. Vițe roșii de păr îi atârnau peste marginea sicriului de lemn grosolan. Fața ei era albă și liniștită. Până
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
accentuat trăsăturile neamului lor. Ester s-a făcut mare și roșie, cu blănurile grămadă pe ea, cu pălării sofisticate, iar după cincizeci de ani s-a îngrășat monstruos. Dinții i s-au dezgolit ca la cai între buzele asiatice, o aluniță i-a apărut lângă nară. A devenit un hoit dezgustător după linia a șaptea. Garoafa, dimpotrivă, s-a pipernicit, s-a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească și cu fusta creață, roșie cu flori albastre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arunc și mai nimic nu zăresc din ceea ce fusese mai ieri. Cântă junii ăștia la mare tot felul de cântări pe care nimeni nu le mai cenzurează, ("Pentru toți băieți mei/ băutură și femei/ pentru fete și fetițe/ sărutări pe alunițe"). Vai, vai, frică mi-e că rugămintea nu mi se va împlini, că nu-mi va fi ascultată! Deocamdată, mă rog destinului, proniei, cui o fi să mă asculte, să-mi dea Istoria din nou blânda plictiseală de a auzi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dragoste în viața mea nimic nu mai avea sens, cu cătă râvnă studiam geografia! Ce hartă nemaipomenită puteam desena pentru un turist cu înălțimea doar de un micron, un Wandervögel prea mic pentru un microscop obișnuit, care pedala între o aluniță și un fir de păr creț, auriu, aflate de-o parte și de alta a buricului Helgăi mele. Dacă imaginea asta e de prost gust, să mă ierte Dumnezeu. Toată lumea trebuie să joace jocuri pentru a-și păstra sănătatea minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de raia cu sictir și un «cânticel» de altădată îți stăruie în creieri pe ulițele desfundate din Făurei. Elena Roșca de pe strada Păcii este o jună zeiță care și-a tras gene lungi, negre și false, că nu mai scapi. Alunița aia de deasupra buzei face să sară epoleții și pistolul. «S-o auzi cum spune că a făcut sex total cu șefu’, ca în secolu’ nouășpe: oral, anal și normal», sticlește un vecin pe după gard. Și-a ieșit un scandal
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]