331 matches
-
a furnizat baza unui stil unde deformarea liniară, afirmarea planeității pânzei se voiau și consecințe ale unui parti pris mural"61, fapt care a influențat pictori precum Hodler, Seurat, Emile Bernard, Gauguin. Pictorul dezvoltă o adevărată "estetică a transpoziției", "apropierii aluzive de culoare, care, independent de imperativul mural, devine ea însăși un semn de nesupunere față de realismul dominant, alăturându-se voinței de abstractizare a simboliștilor"62. În acest fel, Puvis de Chavannes redă pictura unui hieratism capabil să genereze misterul și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Corpul este decorat de două cale cu peduncul galben, flori rare, aparținând unei horticulturi exotice, chiar dacă nu au extravaganța colecției horticole huysmansiene. Cele două flori sunt dispuse strategic. Una dintre ele este plasată aproape între coapsele femeii, într-un joc aluziv al transpoziției, floarea îndeplinește rolul unei metafore. Cealaltă se află în dreptul unuia dintre sâni, astfel că pistilul atinge aproape sfârcul acestuia. Întregul potențial de senzualitate derivă din detaliul floral și în acest sens, tabloul lui Pallady, precum și cel al Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regăsește însă și la Silvian Iosifescu (eșafodată pe înrudirile spirituale evidente), Perpessicius (bazată pe notația amănuntului și detaliul pregnant, elemente caracterizatoare atît pentru romanul matein cît și pentru celebrele Momente), Barbu Cioculescu, acesta din urmă folosind argumentul subțire al limbajului aluziv: "nicăieri n-a fost arta lui Mateiu mai apropiată de aceea a lui Ion Luca Caragiale, decît în Remember, și anume prin împărtășita știință a aluziei discrete eșafodînd arhitectural..." Pe terenul exemplificărilor enunțate în principiul lor demonstrativ revine P. Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la luarea în considerare a anumitor fapte sau de a manipula sprijinul ideatic, astfel încât realitatea să apară într-un anumit fel. Eludarea unor fapte care nu convin și scoaterea din context a citatelor fac parte din această categorie. * Întrebarea trunchiată (aluzivă) desemnează practica de a devia o interogație într-o afirmație neacoperită de argumente. Întrebând " Când avem de gând să stopăm alocarea de bani pentru acest program costisitor?" afirmăm o lipsă de eficiență a acelui program dar nu o dovedim. Ca
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
17, 58, 89, 159 nonverbală 19, 34, 50 Formula lui Lasswell, 26 frecvență, 148 funcția persoanei, 69 G generalizare pripită, 128 gesturi, 147 grup, 26, 50, 51, 52, 53, 66 I imagine proprie, 37 impactului televiziunii, 93 Î întrebare trunchiată (aluzivă), 128 L Legea lui Wilson, 127 Lider, 40, 57, 58, 59, 63, 64, 65, 67, 68, 85 de opinie, 85 liderul și structura comunicațională, 56 limbaj, 12, 28, 34, 58, 59, 62, 64, 86, 167, 172 logică incertă, 63, 71
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
credință de la R. Martin (1985) ansamblu de propoziții, explicite sau implicite, pe care locutorul, în momentul vorbirii, le consideră sau le acreditează ca adevărate pot fi completate de noțiunea de imagine a universului: Imaginea este reprezentarea în discurs, directă sau aluzivă, a oricărui univers de credință" (1985, p. 309). A aserta [P5] și [P9] înseamnă a declara că ele aparțin unui univers de credință pe care campania publicitară îl prezintă ca general valid. Aceste enunțuri NON-p și NON-q sugerează că p
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
într-o "monitorizare atentă a cuvintelor", în dubla lor componență, formală și semnificantă. În aceeași măsură, antagonismul descriere/povestire este dintr-o dată eliminat, descrierea servind de această dată drept suport activ în elaborarea povestirii. 1. A se vedea observațiile destul de aluzive ale lui E. Ibsch (1982) și mai ales ale lui M. Raimond, 1968 sau P. Vanbergen, 1974. 2. "Evoluția societății interzice ca romanul de astăzi să reproducă "ordinea socială balzaciană". Noile forme de povestire, cinema, radio, televiziune exprimă, mai bine
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu înseamnă că opoziția în sine a dispărut cu totul, chiar dacă mulți dintre cei mai influenți și periculoși, așadar aristocrați dispăruseră în diferitele bătălii și răzbunări partizane. De pe câmpul de luptă, opoziția trece la rezistența pasivă, la declamații, la literatură aluzivă. Această opoziție la regimul augustan se manifesta sub forme diferite, dar, așa cum remarca D'ELIA135 cu care suntem întrutotul de acord din acest punct de vedere -, opoziția care l-a chinuit cel mai mult pe Augustus a constat în refuzul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
însuși, căruia i se neagă câteodată prea repede și gratuit asemenea intenții. De aceea, nu trebuie exclus faptul că și Ovidiu trebuie să se fi gândit la asemenea posibilități de revoltă a provinciilor periferice, când se adresa, cu anumite subînțelesuri aluzive unor personaje romane sau străine care erau la conducerea acestor regiuni, ca, de exemplu, Cotys sau Sextus Pompeius sau Paulus Fabius Maximus, cum se va vedea la momentul potrivit 226. Desigur, nu putem pretinde de la Ovidiu o mai mare claritate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acestuia, nu se referă nici la eposul despre expediția în Germania, nici la epigrame, ci la Teseida, epos de care se ocupa Albinovanus în 14 d.H., an în care Sulmonezul scria scrisoarea din Pont. Nici de-aici nu lipsesc versurile aluzive. După ce și-a exprimat încrederea că Pedo, în timp ce îl elogiază în versuri pe Tezeu, îl imită în viață pe eroul poemului său, rămânând fidel prietenului la necaz, așa cum făcuse și Tezeu cu Hercule, Ovidiu adaugă: "Eu nu-ți cer să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a lui Ovidiu față de Augustus și față de familia imperială sau, măcar, față de instituția imperială. Trebuie precizat, chiar cu riscul de a ne repeta, că, nici aici, nu ne putem aștepta la formulări categorice și declarații ostile, ci doar la afirmații aluzive sau de-a dreptul echivoce, care, destinatarilor mai apropiați, care cunoșteau adevărata cauză a exilării, le puteau sugera clar autentica dispoziție sufletească a sulmonezului. Ceea ce s-a spus până acum despre curentul antiaugustan, căruia îi aparține și Ovidiu, și despre
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Simplex nobilitas, perfida tela cave! Fraude perit virtus... Poetul a rupt planul istoriei pentru a se situa în cel al realității prezente imediate. Figură poetică, se va spune. Dar cât adevăr al timpului său dorea să sugereze prin aceste expresii aluzive Sulmonezul! Și continuă la fel de patetic Ovidiu: "Într-o singură zi i-a trimis în război pe toți cei cu numele de Fabia, într-o singură zi au pierit toți cei trimiși în luptă. Dar, pentru ca aceștia să poată salva sămânța
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
răpit o singură zi". non omnis Fabios abstulit una dies365. Probabil tocmai acest Paulus Fabius Maximus reprezinta pentru Sulmonez speranța cea mai întemeiată: el urma să devină restauratorul republicii, restitutor reipublicae. De acest fragment atât de semnificativ prin încărcătura puternic aluzivă se leagă alte episoade din Ponticele, în care se glorifică, cu aceeași speranță ascunsă, dar uneori transparentă, persoana lui Paulus Fabius Maximus. Lui Paulus Fabius Maximus îi sunt dedicate Epist. ex Ponto: I, II; I, V; I, IX; II, III
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
va vedea în capitolul dedicat acestuia, acest vers încadrat în viața lui Ovidiu, exilat, cu motivația că "este maestru de adulter" capătă un sens fatidic, de parcă ar fi scris post rem. 253 Fasti, ibid., v. 841-844. Gândiți-vă la efectul aluziv pe care asemenea versuri îl puteau avea asupra celor care se opuneau regimului lui Augustus. 254 Trebuie remarcat pluralul regnis, care pare a servi nu atât de figură poetică, ci pentru a sugera că acea faimoasă zi (illa) a pus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Se pare că Ovidiu se joacă cu zvonuri despre Augustus care poate erau șoptite la ureche în cercurile antiaugustiene. De altfel, nu este singurul text în care o asemenea comparație prea puțin măgulitoare, chiar dacă negativă, este folosită la adresa Împăratului. Literatura aluzivă trebuie să fi atins aici unul dintre punctele sale culminante de expresie artistică! 285 Cfr. TH.J. DE JONGE, op. cit., notă la v. 51-52, p. 57. 286 E. RIPERT, op. cit., p. 480, nota 112, unde se face trimitere la lucrarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de discurs, caracterizat prin echilibristica inedită între adevăruri niciodată spuse până la capăt și minciuna propagandistică. De aici derivă, în ultimă instanță, o întreagă producție culturală de mare succes: seria de romane dezvăluind fața întunecată a "obsedantului deceniu", spectacole de teatru aluzive, filme "de epocă" cu trimiteri eliptice la prezent etc. La limita între permis și interzis, aceste creații tipice ale ceaușismului inaugural erau de fapt controlate și chiar stimulate de puterea politică (câțiva dintre autorii de vârf ai acestui nou val
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să aibă loc răsturnări politice), trecând prin calificative infamante "criminalul/asasinul" (nr. 22, 24, 36, 37, 71, 94, 97), "tiranul" (nr. 17, 34, 56, 104), "paranoicul" (nr. 73) și culminând, în câteva cazuri destul de izolate, cu exprimarea (fără excepție doar aluzivă) a dezideratului executării "Ceaușescu, nu uita/ Vrem pantaloni din pielea ta" (de două ori, nr. 5 și 38) sau "Crăciun fără porc" (nr. 138) răspunde în ansamblu caracterului nu doar nonviolent, ci și oarecum jucăuș în tragismul lui, al refrenului
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
larg răspândit de revoltă față de regimul Iliescu, pe care textul nu-l ataca direct, dar pe care subtextul documentului îl indica, în continuarea "celor 45 de ani de comunism", drept marele responsabil pentru criza societății românești. În ciuda tonului moderat și aluziv, AC e percepută instantaneu de regim și de mediile de informare fidele acestuia ca un mare pericol de destabilizare și subversie. În zilele Congresului de fondare a AC, s-a putut constata, pe străzile din spatele Ateneului, o mobilizare excepțională de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
narativ al speciei: o întîmplare năprasnică petrecută în timpuri imemoriale și care a dus la răzlețire și la schimbare de destin; portretul cu însemne tainice. Acesta iese la iveală în momentul final și decisiv al recunoașterii. Elementele de limbaj sunt aluzive pentru a se lăsa impresia unui început de familie aleasă și dăruită în clipe augurale de către ocrotitorul divin; și început de domnie, fixată geografic și legendaro-istoric. Fratele de la domnie, din varianta în discuție, se numește Ciobănașul; celălalt joacă rolul păstorului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cele „bălăi”, „oceșele”, etc. Și încă: Fluierașul cel drag Mi-l puneți de steag, Bota mea cea luce Mi-o puneți de cruce. Iar oile mele Vor cînta și ele. Și-o veni la groapă Și oaia cea șchioapă. Limbajul aluziv, plurivoc la origine (mîndru-frumos, bocet-cîntare), care a suferit resemantizări în istoria lui, se pretează la reconstituiri și speculații. Dintre toate viețuitoarele de pe fața pămîntului, chemate în grabă de Sfînta Duminică, numai ciocîrlanul șchiop poate fi de folos eroului de basm
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
timpul necesitat de elementele corespunzătoare din fabulă); actorilor li se atribuie trăsături distinctive și astfel ei devin personaje; locațiile sînt de asemenea înzestrate cu caracteristici distincte și devin locuri specifice; între elementele fabulei pot apărea și alte relații (simbolice, tradiționale, aluzive) cînd ele devin aspecte la nivelul povestirii; elementele sînt prezentate dintr-o anumită perspectivă de percepție sau focalizare, relația dintre "cine percepe" și ceea ce e perceput colorînd povestirea cu subiectivitate. Povestirea devine text narativ doar atunci cînd este "spusă", sau
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
le sînt de asemenea atribuite caracteristici distincte și astfel ele sînt transformate în locuri specifice. 5. În plus, relațiilor necesare între actori, evenimente, locații și timp, ele toate fiind încadrabile în stratul fabulei, li se pot adăuga alte relații (simbolice, aluzive, tradiționale etc.) între diversele elemente. 6. Se poate alege un anumit "punct de vedere" din perspectiva căruia vor fi prezentate elementele. Focalizarea rezultată, relația dintre "cine observă" și "ce se observă", "colorează" povestirea cu subiectivitate. Rezultatele acestor mai multe procese
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sus pot da o idee despre motivația și rostul evitării figurilor de stil În haiku. O figură de stil este de fapt un atentat la aura simbolică a obiectului, o fixare a lui Într-o structură care-i anulează libertatea aluzivă. În poemul care urmează lucrurile și ființele care sînt evocate sînt lăsate cît mai libere, În nuditatea lor naturată: țurțuri, un bătrîn, un gest, un ceas ruginit. Dar și cu potențialul aluziv cît mai amplu. Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Dar puterea lui este disponibilă În orice limbă. Ea este o putere latentă, existentă În orice cultură și În orice limbă, care poate fi exploatată de către autorii de haiku chiar fără codificarea sau autorizarea unor saijiki oficiale. Honkadori sau variația aluzivă Înseamnă folosirea de către un poet a unui cuvînt, a unei expresii, a unei idei preluate de la un poet renumit și aducerea acestora Într-un poem propriu, Într-o formă relativ nouă, păstrînd elementele ce indică sursa. Existența acestui procedeu legitim
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Poemele de mai jos, alese pentru a ilustra ideea cuvintelor cheie, În cazul lor fire de praf sau victime Înfometate, nu trimit evident la niciun anotimp, dar sînt apte să surprindă un moment haiku și să evoce un Întreg univers aluziv care să umple spațiul interior al poemelor de zvonul prafului și pulberii care se așterne peste tot ce a fost, ca și de acela al ororilor războiului și al incredibilelor resurse ale omului. cel mai bun prieten e mort cîteva
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]