337 matches
-
al urâtului asupra frumosului, al haosului asupra armoniei.� Dar nu refuză cadrul... Ludic, amar, cu largi răsfățuri discreționar digresive, tot atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază cu voluptate în volutele irealității, ale magicului, satisfăcând verva cu grad înalt de gratuitate a unui autor în plină voluptate a spunerii. Astfel, dacă dictatorul-tip oferă supușilor lui
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
de planturos ingenuu, una lîngă alta, ar compune o neștiută scenografie, ce nar avea a se dezice de imbolduri verosimile, dinspre un Dubuffet cordial: plapumă de nori care se bulbucă după impulsiuni inocente, care coboară fără amenințare printre noi. Desene aluzive, poposind pe suprafețele de textură și incurvare diversă, dau glas, și ele, unui apetit de cuprindere ce nu se împiedică în considerația pentru gramatica fragmentaristă a genurilor ori pentru stricta ruptură dichotomică narativ - abstract. În răspăr cu preceptele absolute, tăios
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
necesară! Sau, dacă adoptăm obișnuințe ale verbului, actuale, îndemnul străvechi al mileniilor, acest refuz anticipat al discriminărilor de culoare, s-ar citi ca un multiculturalism avant la lettre. În adaosurile grafice la structuri care le acceptă, în contorsiunile lor cîteodată aluzive, Bogdan Lascăr nu se revendică de la vreun crez de politică manifestă. Ecou la ritmul și rima evenimentelor, ele sunt întrucîtva, întro țară din Est, încercată de totalitarism, unde ne-au dat apoi tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
preluarea unor termeni culți și abstracți de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului și cuprinderea în expresii în curs de fixare. În acest caz, circulația formulei inculte pare să se datoreze unei strategii de citare ironică, trimiterii aluzive la personajul politic care o folosește frecvent: "așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr. 1, sectorul 1, ultima dintre achizițiile lui imobiliare, "încă o aroganță", cum și-a catalogat singur isprava" (Evenimentul zilei
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
și Claudia Golea mizează pe electroșocuri denominative cu nedisimulată tentă sexuală, există o alternativă considerabilă ce funcționează în paralel și echilibrează balanța generațională într-ale jocurilor limbii. O serie de voci distincte completează spectrul literar al Ego.Prozei, preferând metafora aluzivă oximoronului cu tentă imprecatorie ce a atras după sine apelative precum "noua degenerație". Tania Radu se înscrie printre degustătorii interesați de nuanțe: "Prozatorii ieșeni nu s-au topit niciodată cu adevărat în noul val al prozei tinere. Mai degrabă au
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
pune în fața crudei realități, le va spulbera starea de euforie. Falia dintre lumi nu suportă construcția de poduri. Lectorul avizat va remarca fericita regăsire a filonului Hortensiei Papadat-Bengescu în acuitatea amănuntului psihologic, în fluxul de frescă al narațiunii, în finețea aluzivă în bună vecinătate cu detaliul naturalist, dar mai cu seamă în luxul stilistic unde Bianca Balotă stăpânește cu autoritate forfota de imagini mateine. O numim la prezent spre a o putea mai departe frecventa în saloanele de rafinat gust ale
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
poate fi ilustrata de apariția la noi, în 1990, a unor inscripții și afișe în care sigla partidului acuzat de neocomunism și de simpatii pro-sovietice (FSN) era scrisă cu caractere chirilice (CH). Chiar în interiorul alfabetului latin se pot obține efecte aluzive și conotative din folosirea unor litere mai frecvente în scrierea anumitor limbi sau a unor semne diacritice specifice limbilor respective. Evident, există riscul ambiguității a dar de fapt acesta e redus contextual: în scrierea romanei, de exemplu, folosirea literei K
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
poeme în limbile română si franceză combinate cu detalii din lucrări plastice. Autoarea a ales detalii din picturile personale pentru fundalul grafic al poemelor și nu a greșit . Cele doua tipuri de creație se combină într-o armonie perfectă. Fină, aluzivă, plină de rafinament, artista-poeta este o voce originală, impunând impresia generală că asistăm la un veritabil regal poetic. Scrierile și pictura semnate de Carmen Doreal îmbină muzicalitatea poeziei cu poezia culorilor într-o manieră originală. Prin ochii ei ordinarul devine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și profita spontan de le droit de cuissage, încă în uz, parese, pe moșiile boierilor români. Condiția de aristocrat i-a indus lui Pillat un stil de viață care pătrunde pînă la urmă în stofa poeziei. Limbajul epurat și delicatețea aluzivă salvează însă totul. Altă trăsătură neașteptată: poetul și-a purtat la vedere, în mod ostentativ, prozodia proprie, o prozodie întru totul clasică. La Pillat, formula prozodică e decisivă și configurează însuși sensul mesajului poetic. Iar asta încă de la debut. Tînărul
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
pe-al Argeșului pod“ (În vie). Față de autumnalul sonet de tinerețe, toamna din Pe Argeș în sus s-a făcut grea, de culori și substanț e intense, plină de amănunte materiale. Tristețea emfatică de la 1910 a căpătat, în 1923, accente aluzive, discrete, expuse în simboluri ușor descifrabile. Din faza maturității datează și volumul Satul meu, complement mai degrabă amar și grav al atmosferei de decadență aulică din Pe Argeș în sus; de data asta, un sat moldovenesc sărac, Miorcani, oferea o
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
până la capăt, până în nuanțe a discuției în jurul unui subiect („Aș vrea să ducem fiecare fir până la capăt, până limpezim și nuanțăm opiniile și argumentele dvs.“), incitând la înfrângerea tabu-urilor și la deconspirări, pretinzând „exemple concrete“ și nu doar trimiteri aluzive sau rămâneri la principii („vă propun să crăpăm puțin crusta acestor tabu-uri, să dăm niște exemple concrete, individualizante“). Că Ileana Mălăncioiu dă curs îndată unei astfel de invitații este aproape inutil să mai spun. Oricum ar fi venit cu
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
multe mii de mici crucificatori benevoli și "nonprofit", în afară poate de plăcerea sadica de a crucifica". Am recurs la acest citat din ultimul capitol pentru a sublinia "teza" românului scris de Maya Belciu. Viciul "demonstrației" stă însă în sistemul aluziv de care autoarea uzează, dar și în evitarea necesarelor totuși îngroșări ale unor contururi (ce ar fi putut să exprime cu mai mare exactitate adevărată dimensiune a ororii înstăpînite după război în România). Tehnică esențială a cărții este bazată pe
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
dintre lorzii englezi pictați de Van Dyck și tînărul încă necunoscut și fără nume. Referința la "cuconița care copia după Mignard" poate părea un non sequitur, cu atît mai mult cu cît nu se revine la ea, nici măcar sub formă aluzivă, în restul povestirii. Dar, evident, într-o proză atît de strînsă, de îngrijită, de (re)scrisă (în vederea (re)citirii), un non sequitur este exclus. Referința parantetică la o femeie în mijlocul descrierii unui bărbat e curioasă - dar încetează poate să mai
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
se află un mare număr de nume portugheze: Săo Espiritú, forma corectă Espirito Santo, Pęro Delánquer, de fapt Pęro de Alenquer, Ruy Fallera, scris uneori Ruiz Fallera, de fapt Rui Faleiro, Galhago, despre care bănuiesc că ar reprezenta o poreclă aluzivă la originea galiciană a personajului și atunci ar fi ori galego în portugheză și galiciană ori gallego în spaniolă, sau diverșii Nunho (Nuno) sau Loupo (Lopo). D. Manuel este numit "O Fortunado", cu toate că și în spaniolă și în portugheză cuvîntul
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
spune Mircea, în concluzia unei conversații sau, uneori, la despărțire, în loc de "la revedere", atunci cînd folosește cu un bun prieten și ca pe o favoare specială, persoana întîi. Astfel de fraze au, pe lîngă sensul lor propriu și figurat-ironic, statutul aluziv al unor citate, sună ca niște citate - prea evidente ca să mai fie atribuite sau ca să fie puse în echivalentul verbal al ghilimelelor. De multe ori ele sunt chiar citate. N-am încercat niciodată să identific originea lui " Toată lumea dă cu
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
umblat odată cu o amintire în mâini". Ceea ce atrage atenția aici este abilitatea cu care eul poetic "jonglează" cu lumile - mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin ficționale - dovedindu-se de neîntrecut atunci când vine vorba de invocarea aluzivă a unei game extrem de variate de transgresări, infiltrări și amestecuri între cele mai diverse "straturi" ale realității și ale memoriei culturale, sau - cum ar spune epistemologii - între diversele "modele" de realitate. Încălcările de granițe se produc nu neapărat în sensul
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
tavanul bodegii/ pe care-o vom deturna în curând". Discursul critic se radicalizează în volumul Moartea citește ziarul (1989), care nu poate apărea decât în străinătate, la Amsterdam. Subversivitatea, dacă e consecventă în discursul critic, duce inevitabil la disidență. Metafora aluzivă și esopismul epic se transformă în protest deschis și în pamflet radical. Scriitorii subversivi sunt disidenți potențiali. Securitatea îi avea sub o severă supraveghere.
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
politică propriu-zisă", Adrian Păunescu folosește față de eveniment două atitudini: fie dilatarea, ridicarea lui la valoarea unui simbol general prin acumulare de propoziții oraculare, fie, în sens contrar, tendința de a înveli rana deschisă a faptului într-o plasă de imagini aluzive. În pri¬mul caz poemul se deschide, se explicitează pe măsură ce în cuptoarele lui încăpătoare intră noi șarje de minereu verbal, în cel de al doilea se codifică, pătrunde deliberat în zona aproximației și a aluziei.» (SSra, I, 256 sq.). Pentru
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Când ar fi fost întrebat de ce nu a spus niciodată nimic despre Hitler, se pare că ar fi replicat : Când mă gândesc la Hitler, nu simt nimic". Ultima sa lucrare, "Die Dritte Walpurgisnacht" ("A treia Walpurgisnacht"), datorită unei puternici polemici aluzive anti-naziste pe care o conține, nu va fi publicată, de teama represaliilor naziste. Doar câteva lungi extrase apar într-o ediție specială de 315 pagini a revistei Die Fackel, în care Kraus își justifică tăcerea cu ocazia sosirii la putere
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
atitudini fundamentale, al unei problematici și tipologii (care cuprinde parvenitul, picaro-ul, înțeleptul, militarul, sau categorii generice de tip homo duplex), în forme de reprezentare literară și modalități estetice specifice: tehnica variațiunilor, cultivarea arabescului lingvistic, procesul de laitmotivare, oximoronul, limbajul aluziv, exprimarea perifrastică "împletită, paradoxal, cu pamfletul vitriolant" ș.a. Definirea balcanismului literar ca asociere de stări contrastante, ca școală de stil valorificînd în mod original trăsăturile bizantine și orientale și conturînd un baroc sui-generis, lasă numeroase pete gri, delimitări ambigui sau
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
Dinicu Golescu și ardentul Ionică Tăutu. Mărturisesc că m-a frapat și m-a interesat studiul despre Creangă, modern prin analiza și calitatea opiniilor. Istoricul literar are dreptate când demonstrează că nuvelă Moș Nechifor Cotcariul e o capodoperă a stilului aluziv și că Malca este campioană simulării an această remarcabilă nuvelă, neprizata bine, cum se știe, la Junimea (inclusiv de Maiorescu care al sfătuia pe Iacob Negruzzi să nu o publice an Convorbiri literare), socotita a fi o corosiva de-a
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
pietrele prețioase care lipsesc încă de la coroana lui Ștefan cel Mare”. Nestematele încă lipsă erau Ardealul și Bucovina, aflate sub ocupație austro-ungară. Tot în 1883, un alt fruntaș liberal, C.A. Rosetti, încheie o luare de poziție publică cu urarea, aluzivă și provocatoare, „Trăiască Regele și Regina românilor! ”. Atenție: nu ai României, ci ai românilor - inclusiv, se subînțelegea, ai celor trei milioane care trăiau între hotare străine. Pe fondul discuțiilor aprinse asupra spinoasei „chestiuni a Dunării”, între București și Viena au
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
și coregrafică a lui Brauner în același timp cu mari apetențe mistice, totul obținut printr-un sistem de colaje mentale și tehnice, ca de pildă în pictura dedicată lui Gellu Naum, într-un grupaj de nuduri și o lucrare evident aluzivă la Miró.
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
de autoanaliză un portret dincolo de care puține lucruri mai rămîn de spus: "Vreau să zic, deci, că în cazul meu nu natura critică, exegetică a primat, ci fervorile lirice. Nu analiticul descriptiv, ci digresivul condimentat. Nu pedagogia lecturii, ci încifrările, aluzivul, apetitul pentru simbologie și mai puțin pentru esteticul pur. Nu disciplina, rigoarea, raționalitatea rece și spiritul geometric m-au captivat, ci exegeza voluptoasă, eseistica plăcerii" (p. 6). Între criticul Dan C. Mihăilescu din anii '80 și cel de azi diferențele
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
care o va cultiva pînă la moarte: evocarea obstinată a trecutului, reprezentînd pentru el puritate și frumusețe artistică, în contrast cu prezentul urîțeniei și al vulgarității. De aici apare obsesia degradării, a stingerii și a morții, prezență tutelară în opera lui Anghel - aluzivă în poezie, explicită în proză. Această viziune va fi acompaniată, în cazul lui Anghei, de o reformă stilistică profundă, fără de care interesanta lui psihologie n-ar fi avut semnificație literară: Anghel posedă intuiția precisă a dozării perfecte între arhaism, cuvîntul
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]