1,497 matches
-
astfel că pe pământ s-a înstăpânit o mare dezolare, iar inima a devenit "o groapă de gunoi în putrefacție" ; că a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului XX. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
la sume foarte mari la licitarea fiecărui document în parte, dând ca exemplu diploma de licență - 17.000 de euro, diploma de bacalaureat - 8.000 de euro - și manuscrisele "Schimbarea la față a României" - 20.000 de euro și "Cartea amăgirilor" - 13.000 de euro. Pe de altă parte, și reprezentanții TVR au declarat că TVR reușise să achiziționeze câteva documente ale lui Cioran, însă au pierdut totul din cauză că o persoana a achiziționat tot lotul, oferind întreaga sumă la care s-
Un român a cumpărat tot lotul Cioran, pentru 405.000 euro, la licitaţia de la Paris () [Corola-journal/Journalistic/70391_a_71716]
-
cele 82 de loturi scoase la licitație la hotelul Drouot Richelieu din Paris, joi, începând cu ora 14.15, se numără caiete manuscrise - "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet și pamfletar", "Considerațiuni asupra problemei cunoștinței la Kant", "Banalitate și transfigurare", "Cartea amăgirilor", "Lacrimi și sfinți", "Schimbarea la față a României" -, numeroase cărți poștale și scrisori adresate părinților și altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat așezat, semnată pe verso, diploma de bacalaureat, datată 5 octombrie 1928, diploma de licență în filosofie
Manuscrise şi documente personale ale lui Emil Cioran, scoase la licitaţie, joi, la Paris () [Corola-journal/Journalistic/70403_a_71728]
-
30). Citită la vîrsta autorului ei, e o bombă cu ceas. "Mă gîndesc cu neliniște la tinerii din România care o citesc acum întîia oară." (p. 31). Robii nevinovați ai unei condiții umane în care și tinerețea, și libertatea sînt amăgiri trecătoare. Jurnalul pe marginea unui jurnal, și a altor cîtorva cărți, răscitite, cunoscute, și tocmai de asta păstrate, e și fină analiză literară, a unor piese (Macbeth, Jeux de masacre) în care istoria, abundentă, nu dă la o parte arta
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
tăciunii/ Sub uraganele caste-ale lunii." Pentru cei prieteni, dintr-o margine în alta a nopții, cu hieratica, palid-capricioasa regină, frisonul e mai curînd o înfrigurată plăcere. Plăcerea unei lumi netrăite, căutate, chemate la ceasul cînd se fac și se desfac amăgiri, ceasul amestecat al gîndurilor de zi, care se așează în tăcere, și-al lacrimilor de noapte, care stau să se limpezească: "Acestui norod de vampiri, de-amintiri/ Rătăcitoare, năluci și lumini,/ Farduri fără chip, iasme de ceață/ Ce nu se
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
să creadă că doi prinți preschimbați în pescari le aduc peștii ăia din povești... Eu și Gabi, suntem doi prinți mascați, în pescari. Făcusem minunea aceasta, - când își dă seama că asta era realitatea - nu viața sovietică, care e doar amăgire; ...când înțelege acest lucru, înhață la iuțeală cei patru monștri de știuci, nu cumva, să ne răzgândim, să fie numai un vis al rusoaicei ce a trăit revoluția lor și războiul lor,... și dispare cu pachetele grele de realitate. Psihologie
Peștele siberian, Hotel Rossia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7809_a_9134]
-
S-o faci pe saltimbancul în situația mea, nefericit și trist pînă la depravare!". În consecință, o lunecare pe toboganul "decadenței", ce-i provoacă nostalgia unei vîrste netrucate, cea a tinereții, singura care-i păstra identitatea. Pe cînd scria Cartea amăgirilor, îi era teamă să sfîrșească drept ... "întemeietor de religie": "La Berlin, la München, am trăit extazuri frecvente - ce vor rămîne pentru totdeauna culmile vieții mele. De atunci, n-am avut decît simulacre". Deci o amară sinceritate, o autenticitate a inautenticității
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
de saturație și de studiu al densităților decît de inventariere ale unor funcții fizice care măsoară disponibilitatea materiei și flatează lăcomia și hedonismul privirii. Așadar, negînd abstracția și refuzînd, simultan, capcanele materiei vremelnice, imaginile lui Dorel Zaica se sustrag și amăgirilor unei priviri fugare. Ele nu sînt nici pictură, în sensul clasic și suficient al cuvîntului, după cum nu sînt nici proiecte, sau faze preliminare, ale unor posibile structuri tridimensionale, ci, mai curînd, construcții spirituale, viziuni luminoase care nu exclud nici măreția
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
poarte În miezul unei adevăr. Privirea discerne-mprejur Mintea ia urma, dezbină, pune de-acord În parfumul ce se revarsă Până spre asfințitul zilei. Sunt tăcerile-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În zgomotoasele cetăți din care-azurul se arată Doar zdrențuit, acolo sus printre cornișe. Ploaia istovește pământul, apoi; se-ntețește Plictisul iernatic peste case, Lumina devine tot mai zgârcită - se zgârcește și sufletul. Când într-
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
bine Lupta cu gărgăunii „Toată vitejia e să-i întărâți și la urmă să știi/ Cum să te aperi, fugind în zig-zag și acoperindu-ți mai ales fața." Halal vitejie, am spune, însă pentru sat e o rețetă, a dârzei amăgiri. E înălțătoare imaginea cosmogonică răsturnată într-un ceaun cu mămăligă, din Prânzul, dar se trece repede, pierdută în catastiful unor minuni de uz local. De pildă, unul îl vede pe Dumnezeu, lucru „ieșit din comună" (vanitatea ia frazeologia pe sus
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
calm al reflexiunii, Constantin Flondor pune în acest exercițiu de claritate altceva decît un narcisism impenitent. Repudiază tot ce ar însemna cultură vulnerabilă a subiectivității, egolatrie complezentă. Zvelt, longilin rasat, ca înfățișare oferită privirilor, e, totuși, mai degrabă imun la amăgirile pe care le poate prilejui practica de a se zugrăvi pe sine. Parcă amintindu-și de Plotin, sublimul filosof, care nu se lăsa nicicum portretizat, prietenul nostru își păzește, și el, printr-un soi de gardă geloasă, accesul la centrul
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
mai diluezi cu apă”, susține Susan Jebb, în „The Sunday Times”. Medici din întreaga lume îmbrățișează această idee și susțin că în ultimii 30 de ani, consumul de fructoză- zahărul din sucurile de fructe - s-a dublat. Sucurile sunt o amăgire, mănânci o portocală sau două și deja te simți sătul. Acum, bei un suc de portocale stors din șase fructe, iar peste două ore mănânci normal, spune și Barry Popkin, expert în alimentație, citat de guardian.co.uk.
Sucurile de fructe, la fel de periculoase ca răcoritoarele () [Corola-journal/Journalistic/62717_a_64042]
-
și de îngrădire și dirijare pernicioasă a gândirii, care avea să urmeze. Cărțile celor doi apostați ai comunismului m-au pregătit din timp pentru a înțelege ce înseamnă controlul absolut al statului, fanatismul, înscenările judiciare și m-au ferit de amăgiri deșarte. Deși nu aveam cum să uit această datorie de recunoștință, primul meu articol consacrat lui Koestler a fost furios, acuzator, dur. A apărut în România literară, la câtăva vreme după ce el își luase, în 1983, viața. La 77 de
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
româna de azi, „a-i înșela așteptările”, dezamăgirea asociindu-se prototipic cu sentimente de frustrare și întristare. Or, citatul de mai sus ne arată că pe la jumătatea secolului al XIX-lea dezamăgirea era (încă) o acțiune benefică, pentru că se opunea amăgirii, înșelării. Cineva putea, așadar, fi îndemnat să se dezamăgească, adică să se dezmeticească, să se trezească la realitate, abandonând o iluzie. Trebuie să recunoaștem că sensul vechi al verbului derivat este întrucâtva mai logic, mai previzibil decât cel actual, fiind
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
și dezamăgire. În DEX 2009, a dezamăgi este definit ca „a face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa”; în Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim (1871), explicația era „a scoate pe cineva din amăgire”, iar exemplul oferit era tipic pentru acest sens: „Am fost mult amăgit, acum însă m-am dezamăgit cu totul”. Distanța dintre cele două accepții e vizibilă și în exemplele cuprinse în Dicționarul limbii române (DLR, serie nouă, tomul I, partea
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
fi mai stabile decât valorile, atitudinile și aprecierile noastre, oscilând adesea în jurul unor noțiuni ambigue. Iluzia, utopia sau fantezia sunt exemple perfecte de ambivalență, cărora li se atribuie când un rol pozitiv (ca ideal), când unul negativ (ca minciună). Ambiguitatea amăgirii se reflectă astfel, firesc, în ambiguitatea dezamăgirii.
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
al cărei fir al vieții se rupsese la nouăzeci de ani într-o iarnă la șase ianuarie de bobotează pe un ger de crăpau și pietrele, când orice existență pare că încetează cu ereditățile ei cu tot, supusă atâtor întâmplări, amăgiri, dezamăgiri...
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
se poate de liberi, dar suntem neputincioși... În rest, voința de putere, acțiunea, viața nu sunt decât ideologii deșarte. Nu există nicăieri voința de putere. Totul este mult prea șubred: toate lucrurile tind către moarte. Mai ales aventura este o amăgire, vreau să spun acea credință în niște legături necesare și care totuși există. Aventurierul este un determinist inconsecvent care se crede liber.” Comparând generația sa cu cea precedentă, Sartre conchidea: „Suntem mai nefericiți, dar mai simpatici.” Ultima frază m-a
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
regretele departe de ea, două feluri de ușurătate. Aceea, pedepsită după legile omenești, a celor care-și întemeiează viața și avutul pe seama celorlalți, pe care-i pradă și-i ucid, și cealaltă, a viselor imponderabile și efemere, date, spre veșnică amăgire cu promisiunea raiului închis, și celor mai decăzuți dintre muritori. Și pedepsită cu frustețea diafană a unui vers. Iată-le pe amândouă: „Câțiva au ucis,/ Câțiva ispășesc ori un furt, ori un vis." (Cina). Taina serii, a cucerniciei și-a
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
scriitor de-un leat cu el? |nainte de Zuckerman - în Sânul (1972), în Profesorul de dorință (1977) și din nou mai târziu, în Animalul muribund (2001) - prima imagine în oglindă a lui Roth a fost David Kepesh; în alte cărți - Amăgire (1990), Operațiunea Shylock (1993), Complotul împotriva Americii (2004) - a apărut ca personaj fictiv câte un Philip Roth, dublat, în Operațiunea Shylock, de falsul Philip Roth, un impostor. Inițial, Kepesh fusese împovărat cu misiunea de a replica valului de indignare pioasă
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
2008, la Premiul Pulitzer. William „Skip" Sands, un spion începător, unchiul său, un agent CIA veteran, cunoscut drept Colonelul, frații Houston, Bill și James, doi tineri care ajung din deșertul Arizonei în mijlocul unui război în care granița dintre dezinformare și amăgire a dispărut... Iată doar cîteva dintre memorabilele personaje pe care Denis Johnson le aduce la viață într-o poveste cutremurătoare despre eșecul americanilor în Războiul din Vietnam. Urmărind în ordine cronologică evenimentele dintre anii 1963 și 1970 - asasinarea președintelui Kennedy
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
-l mai repete—/ Credeai că poți opri din destrămare/ Ceea ce-i dat să fie-a destrămării,/ Încremenind o lume-n veșnicie,/ Uitând măsura clipei și-a secundei—/ Și dac-ai vrea în schimb să afli prețul/ Pe alt cântar al amăgirii tale,/ Ar fi aceeași mână de cenușă/ Pe care-ar fi s-o-mprăștii peste toate/ Ori doar pe urma lor imaginară./ Și-aceasta încă nu-i decât un gând,/ Un joc târziu la masa ta de lucru." (p. 5
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
într-un no man’s land, adăpostit de mesageri proscriși departe de bine și rău, de bună seamă, nu are de unde să aibă simțul măsurii, inclusiv această „armă” făcând parte, în lectura eremitului de la Weimar, din ceea ce numim interpretare, perspectivă, amăgire. În pofida tentației de a se autocondamna, prințul vorbește, vorbește, vorbește. Se ascunde după zidul cuvintelor în tentativa de a-și scuza vina de a fi așa cum este. Își asumă vina fără să fie vinovat de ceva anume. Vina zumzăie în
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
și Pfuscherei („lucru de cârpaci, de mântuială”) sunt suficiente pentru a explica, prin suprapunere, înțelesurile familiar-argotice din română. E interesant că în dicționarul germanromân din 1852 al lui Theodor Stamati apare termenul Fuschelei, echivalat cu Muschelei, tradus în română ca „amăgire (șiriclic) în jocul de cărți”. Desigur, totul ar fi și mai evident dacă dicționarele noastre s-ar lăsa convinse să indice consecvent sensurile cuvintelor străine care stau la originea unor forme din română. Oricum, fușereala (alături de mântuială, rasoleală, „merge ș-
Fușereală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4768_a_6093]
-
lui copleșind, chiar contrazicând scopul; iar Noica n-a făcut o viață întreagă decât să caute sensuri, chiar acolo unde nu erau de găsit.” Unul ar trăi sub steaua lucidității necruțătoare, a radicalismului definitiv, celălalt închipuind o veritabilă cartă a amăgirilor. Viitorul văzut de Cioran stă sub steaua Apocalipsei, cel interpretat de Noica sub steaua marilor speranțe. Noica va încerca, la Păltiniș, să reconstituie structura Utopiei, ruinată de regimurile totalitare. Cei care vorbesc despre regimul complementar al celor doi, își sprijină
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]