224 matches
-
Racotă. După anul 1604 existau în domeniul Chioarului 16 voivodate , sătul Luminișu (Secătura) apare în componență voivodatului lui Ionaș din Vima. După anul 1615 proprietar al domeniului Chioarului este Gabriel Bethlen iar după moartea acestuia soția sa Ecaterina de Brandenburg, amanetează ținutul în favoarea lui Gambos Andrei. În anul 1664 este amintit din localitatea Luminișu (Secătura) pușcașul Bolti Petru. Pușcașii erau o categorie țărăneasca liberă cu obligații militare, aceștia fiind constituiți în jurul cetăților . În decursul timpului satul a avut mai mulți proprietari
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
cealaltă, capul de bour, iar spre împlinirea organizării statale a creat Mitropolia Moldovei, punând, totodată, bazele relațiilor politice cu Constantinopolul. În februarie 1388 îl împrumută pe regele polonez cu 3.000 ruble de argint (1388), pentru care i s-a amanetat orașul Halici și Pocuția, o provincie de 8.000 de km pătrați, împrumut ce nu a fost returnat niciodată în întregime. Petru al II-lea a extins teritorial Moldova mult spre sud. Lui i se atribuie construirea Cetății Sucevei, unde
Petru al II-lea () [Corola-website/Science/299096_a_300425]
-
frați, care de acum înainte domnesc împreună, având întâietate Iliaș I, Ștefan în schimb luând veniturile sud-estului țării. De data aceasta, pentru a-și întări poziția, Iliaș I se obligă să dea tribut anual Poloniei, și restituie porțiunea de țară amanetată de aceasta Moldovei pentru datorii. Protectorul lui Iliaș I, Vladislav al III-lea, devenit de curând și rege al Ungariei, este omorât în lupta cu turcii de la Varna în 1444. Astfel că Ștefan al II-lea și partizanii săi îl
Iliaș () [Corola-website/Science/299117_a_300446]
-
excepție fac Anesthesia (cântec instrumental, solo de bass, dar în combinație și cu bateria lui Ulrich de la minutul 2:24 până la final) ce aparține lui Cliff Burton și Motorbreath aparținând exclusiv lui Hetfield. Jonny Z și soția sa și-au amanetat toate valorile pentru a putea produce și distribui albumul. Un album în care aveau mare încredere. Cu toate că nu și-au permis publicitate, iar radioul nu se atingea de el, albumul s-a vândut în 65.000 de exemplare foarte repede
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]
-
ca scriitor și jurnalist. A întreprins mai multe călătorii în Europa și a dezvoltat o dependență pentru jocurile de noroc care l-a aruncat în brațele sărăciei. Pentru o vreme, a trebuit să se umilească împrumutând bani de la cunoștințe sau amanetând bunuri, dar în cele din urmă a devenit faimos datorită cărților sale. Spre sfârșitul vieții a locuit la Sankt Petersburg și a avut o orientare conservatoare, naționalist-ortodoxă și pro-țaristă. Ziarul "Jurnalul unui scriitor" pe care l-a scris și editat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a familiei este foarte strâmtorată. Datoriile acumulate în anii 1860 din afacerile fratelui Mihail sau din întreținerea ziarelor "Vremea" și "Epoca" se ridică, la revenirea scriitorului în Rusia, la 25.000 de ruble. Vânat de creditori, Dostoievski este nevoit să amaneteze unele bunuri și să își schimbe domiciliul: vinde casa din cartierul Peski și se mută într-un apartament din apropierea Institutului de Tehnologie. Din cauza emfizemului pulmonar, se retrage în timpul verilor, precum și în iarna dintre anii 1874 și 1875 la Staraia Russa
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
veniți mai recent, în viticultura - în creșterea viței-de-vie și producerea de vin - ramură care se arătă potrivită condițiilor din Palestina și pentru export. Dar ogoarele semănate nu au dat recolta de grâu așteptată, si țăranii au fost nevoiti sa și amaneteze pământurile pentru a se întreține. După ce baronul a lichidat amanetul, pământurile au trecut în proprietatea să. La sfârșitul anului 1883 așezarea, care numără acum 39 familii cu 135 suflete, a încetat de a mai fi independența. După ce a fost anulată
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
1875 la Londra nu au mai reușit să acopere deficitul uriaș al teatrului parizian, care a dat faliment la mijlocul lunii mai 1875. Compozitorul și-a pierdut întreaga avere plătind datoriile teatrului și salariile rămase restante, trebuind în plus să-și amaneteze toate drepturile de autor pe o durată de trei ani. Ajuns la ananghie, el a acceptat oferta impresarului american Bacquero de a vizita Expoziția Universală de la Philadelphia și de a susține acolo și la New York mai multe concerte. Obligat la
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
anului 1893, la Sibiu. Procesul a durat aproape 300 de ani (1627-1914) și reprezintă un exemplu tipic al conceptului de justiție al claselor stăpânitoare de „"divide et impera"”. El a început în data de 20 mai 1627 când racovicenii au amanetat cămătarului Iacob Felekiensis din Avrig muntele „Suru” pe timp de 20 de ani pentru un cal în valoare de 12 florini. În opinia lui Cornel Lupea, în documentele procesului s-au strecurat, intenționat sau nu, unele greșeli de localizare și
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
adet și să nu mai aibă voie să vândă vin sau rachiu fără aprobarea boierului. Ploieștenii, conștienți de marea primejdie care îi pândea, au încercat de la început să o prevină, dar nu au avut la îndemână (se pare că le amanetaseră) documentele și întăririle pe care le primiseră de la Mihai Viteazul și Matei Basarab. Ei nu s-au resemnat însă și au început un lung proces, împotrivindu-se, în același timp, astfel încât boierul nu a reușit să stăpânească efectiv târgul. În
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Belizarie" debarca în Sicilia cucerind-o. Teodat, incapabil să se opună militar, îi trimite o solie prin însuși papa Agapet lui Iustinian. Agapet nu s-a supus de bunăvoie ordinului venit de la rege, dar pleacă totuși, nu înainte de a-și amaneta veșmintele sfinte, deoarece nu avea bani de drum. Ajuns la Constantinopol a fost primit cu onoruri ca și predecesorii săi, însă nu a reușit să-l convingă pe Iustinian să renunțe la campania sa în Italia. A reușit totuși să
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
dar, în loc să se îndrepte împotriva lui Cantacuzino, ei au jefuit împrejurimile Constantinopolului. În Tracia au năvălit, iarăși, hoarde de soldați turci, folosiți de ambele părți, răspândind peste tot oroare și moarte. În căutare de bani pentru mercenarii săi, Anna a amanetat la bancherii venețieni pietrele prețioase din diadema imperială (ulterior, Bizanțul n-a mai reușit să le răscumpere). În ultimul moment împărăteasa Anna întindea mâna isihaștilor, alungându-l pe Ioan Kalekas (2 februarie 1347), promulgându-l patriarh pe partizanul luinPalamas, Isidor
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
războiului scandinav dintre Danemarca și Suedia din 1675-1679 ea a fost încurajată să rupă logodna și a fost considerată o posibilă mireasă pentru împăratul Leopold I, însă ea a refuzat să rupă logodna. În timpul războiului din 1675-1679 Ulrica și-a amanetat bijuteriile și chiar inelul de logodnă pentru a avea grijă de prizonierii suedezi de război. S-a căsătorit cu Carol la 6 mai 1680. Au avut șapte copii dintre care numai trei au supraviețuit: Ulrica Eleonora a fost descrisă ca
Ulrica Eleonora a Danemarcei () [Corola-website/Science/323167_a_324496]
-
și/sau militare. În anul 1236, Balduin a călătorit în Occident, vizitând Roma, Franța și Flandra, căutând să găsească resurse financiare pentru a putea recruta o armată cu care să recupereze teritoriile pierdute. În 1237, Balduin al II-lea a amanetat Coroana cu spini a Mântuitorului către un negustor venețian. Eforturile sale au avut succes, iar în 1240 a revenit la Constantinopol, parcurgând Germania și Ungaria în fruntea unei armate considerabile. Evoluția evenimentelor l-a împiedicat pe Balduin să profite de pe urma
Balduin al II-lea de Constantinopol () [Corola-website/Science/324330_a_325659]
-
lucrări se numărau "Codex Laurentianus" (care conține șapte piese de teatru ale lui Sofocle, șase piese de teatru ale lui Eschil, Xenofon, "Argonautica" lui Apollonius din Rodos. Se spune că, întors la veneția fără bani, a fost obligat să-i amaneteze colecția, pentru 50 de florini de aur, spre a putea supraviețui.Cosimo de' Medici, aflând de situația grea în care se afla, i-a răscumpărat cărțile și l-a chemat la Florența. În 1424 a plecat la Bologna, ca profesor
Giovanni Aurispa () [Corola-website/Science/326561_a_327890]
-
Shore" ca popularitate dintre toate emisiunile de acest gen. A debutat pe History la 6 iulie 2009, iar din decembrie 2010 este transmis și de canalul frate "Lifetime". Emisiunea prezintă relația personalului cu clienți care vin să vândă sau să amaneteze diferite obiecte personale unele de o valoare îndoielnică altele adevărate „mărturii ale istoriei americane”, uneori se poartă discuții aprinse între personal și clienți cu privire la prețul acestora. Istoria diverselor artefacte este povestită din fundal de Richard, Rick și Corey sau, ocazional
Așii amanetului () [Corola-website/Science/325215_a_326544]
-
toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii. În 1857, când trăiau la Oravița, în Banat, se naște un alt fiu, Carl Franz Albert. Sockl nu a reușit totuși să prevină ca o parte din bunurile sale să fie amanetate. În cele din urmă, se hotărăște să se mute cu familia din Orșova pe Dunăre la Viena, Austria unde ei ajung pe 28 octombrie 1857. Aici a realizat paisprezece picturi pentru Mănăstirea Ursulinelor pentru care a primit 210 fl. C.M.
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
lui Gennady Rozhdestvensky. În grădina Grand Hotel, Alexei, tutorele familiei Generalului, o întâlnește pe Polina, aflată sub tutela Generalului, care are datorii la Marchiz. Alexei o iubește pe Polina și îi spune că a observat intenția ei de a-și amaneta bijuteriile pentru a paria. Totuși, el a pierdut banii. Generalul este atrasă de Blanche, mult mai tânără decât el, și intră împreună cu Marchizul și cu Domnul Astley, un englez. Când este întrebat de pierderile sale, Alexei spune că a pierdut
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
de depozit din Barcelona din 1401 Primele operațiuni bancare internaționale au apărut în Angla încă din anul 1260, când negustorii italieni au deschis prăvălii în Londra, pe strada care urma să devină Lombard Street. Eduard al III-lea al Angliei amanetează coroana de aur cu pietre prețioase pentru suma de 45.00 de florini. În anul 1340, regele Eduard al III-lea al Angliei, aflat în Războiul de 100 de ani cu Franța, se împrumută de la familia familia Bardi cu 900
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
exemplar rar - o carte cu scoarțe de argint, ferecate - pentru a-și achita datoriile. Volumul este furat de către un spărgător, care i-l vinde unui iluzionist. Acesta nu reușește să-l deschidă, ceea ce îi afectează faima și, implicit, veniturile. El amanetează cartea, care este imediat cumpărată de directorul unui circ. Trupa acestuia piere ulterior în timpul unei epidemii, iar cartea ajunge, prin intermediul unui negustor, în mâinile unui vraci care apelează la spirite pentru a o deschide. După ce noul posesor este răpus de
Delirul încapsulat () [Corola-website/Science/335492_a_336821]
-
vârsta de 20 de ani, urmând o revoltă a lui Erling Vidkunsson și a altor nobili norvegieni. În 1332, regele Christopher al II-lea al Danemarcei a murit fără moștenitori după ce el și fratele mai mare și prodecesorul său au amanetat Danemarca bucată cu bucată. Regele Magnus a profitat de primejdia vecinilor, răscumpărând pionul provinciilor estice daneze în schimbul unei mari cantități de argint și devenind astfel, conducător în Skåneland. La data de 21 iulie 1336, Magnus a fost încoronat rege atât
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
care l-a vândut fratelui său Andrei Bilevici Iavorschi. Între 1870-1874 aparținea era P. G. Tverdohlebov, după care proprietar a devenit nobilul A. D. Inglezi, până în 1889. Acesta a vândut casa, în 1889, nobilei Alexandre Spiridonovna Casso. În 1901, a fost amanetată societății de credite, la acest moment fiind descrisă ca o proprietate care „constă dintr-o casă trainică într-un etaj și jumătate, un corp de casă din piatră, și dependențe. Etajul superior are șapte camere, decorate bogat, cu podele din
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
și era sprijinit de Clanul Campbell, iar cealaltă parte condusă de Monmouth își va începe marșul spre Londra din zona occidentală a Angliei unde era popular. Pentru a aduna fonduri pentru nave și armament, Monmouth, soția și soacra sa au amanetat multe din bunurile lor. În luna mai 1685, Monmouth a ridicat ancora și s-a îndreptat spre sud-vestul Angliei, o regiune în care protestantismul era adânc înrădăcinat. Dispunea de trei nave, patru tunuri și 1500 de muschete. A debarcat cu
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
pentru moștenirea copiilor ei a ducatului de Schleswig. În 1253, ea a asigurat ducatul de Sønderjylland pentru fiul ei Valdemar. În 1260, fiul ei Valdemar moare iar ea asigură moștenirea ducatului pentru următorul fiu, Eric. În același an ea a amanetat zonele Eider și Schlei din sudul Danemarcei fraților ei. A făcut un pact cu Jacob Erlandsen, arhiepiscop de Lund, apoi a rupt promisiunile mănăstirești prin casatoria cu regentul suedez Birger Jarl în 1261. După moartea lui Birger în 1266, s-
Matilda de Holstein () [Corola-website/Science/337279_a_338608]