844 matches
-
tăcut, repetat, că poarta se închide, că e prea târzie întâlnirea și fără cuvinte îmi spuneau să nu mai privesc oglinda în care sufletele lor se oglindesc. Teama de a nu fi rănită de ei, îi îndemna să-mi lase amarul înflorit în ghiveciul cactusului. Aveam voie să privesc florile sensurilor cuvintelor lor. Nu aveam dreptul să le admir, iubesc profunzimea inimii, a centrului acelui aranjament logic, bine fixat în logica anotimpurilor vieților lor. Omului de gheață i-am eliberat inima
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
spre El mulțumire. În colțul capelei, căzut sub icoană, Biet popă își prinde tăcut sub sutană, Cutia cu zaruri ce nu-și mai au rost Și-n gând își promite o lună de post. ... Târziu peste veacuri de chin și amaruri, Găsită-ntr-un pod, o cutie de zaruri, Ascunsă de ploi și scăpată de foc, Sfârșește banal pe o masă de joc. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Festum fatuorum / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1440
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
efigie a curajului și a luptei pentru țară, pentru casă și pentru neam: „Bărbat român, ai înfruntat, / De-a lungul vieții milenare, / Pe toți străinii ce-au călcat / Pământul pentru încercare! Tu ai purtat cu râvnă hramul, / Te-a răscolit amarul plin, / Ai apărat țara și neamul, / De vitregitul lor destin. // Bărbat român, frumos bărbat / Cu cruce-ntreagă-ai fost sortit, / În capul mesei așezat / ca stâlp al casei nemurit! // Tu ești țăranul, împăratul, / Tu ești motivul de mândrie, / Ai merite
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Strofe > Valori > DOMNIȚA NEAGA - DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR Autor: Domnița Neaga Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Moto: „Și tu, omule, uiți mereu că ești doar unpumn de țărână!” Note de lectură la cartea de versuri: „Cui
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
bine definite, cu „personaje” pozitive și negative care se confruntă, și de unde „personajul” principal, după o călătorie în spațiul infinit al sinelui, depășind toate „probele”, ne aduce Poezia ... ----------------------- Domnița NEAGA Roșiorii de Vede ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Domnița NEAGA - DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR / Domnița Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Domnița Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > COLIND SĂRAC Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului colind amarul să-l îmbun ca să mă lase-n prag de iarnă lipsit de griji pân` la Crăciun când voi primi din ceruri taină la izvorașul de lumină ce pruncul ne-a adus prinos m-oi adăpa și orice vină se va
COLIND SĂRAC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367926_a_369255]
-
el învinsul - Cu destin fatal slugarnic. Părăsit de lumea toată Și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - Blestemând o grea ursită. Nu-l iubește Catalinca - Fata lui Ivan pescarul Și cu votca rus-palinca Își îneacă lent amarul. Ar fi vrut s-o ia drept soață Pe femeia ce-o iubește, Ea s-a dovedit o hoață Ce fură inimi nebunește. Nu se-ndură să o uite Pe siberiana rece, Ce-a făcut la rele multe - Ignorând un
AMOR SIBERIAN de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368035_a_369364]
-
lumină” în experiența autorului, încă o etapă de apropiere de Dumnezeu, încă un salt în necunoscutul acestei lumi, dincolo de care se află Împărăția Cerurilor. Evocând imaginea mamei plângând pe un peron pustiu, ne identificăm cu ușurință cu experiența autorului, gustând amarul despărțirii de cei dragi, fie ei rude sau frați de credință. În esență, orice despărțire are o componentă dureroasă ce ne marchează, realizând însă, posibilitatea altoirii pe această rană, a unei noi experiențe. Tocmai de aceea, pe rana deschisă a
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
mereu, În pază i-l va da lui bunul Dumnezeu. Ea va rămâne-acasă fereastră dar și ușă Cu dragostea-i mocnindu-i ca jarul în cenușă. Când vinul dulce ce odihnește-n doage Se va porni să stingă-n suflete amarul, Un strop va prinde să se roage Și pentru sănătatea moțului cu carul. Adu-ți și tu aminte o clipă cel puțin Și lasă o picătură să coboare Când vei ciocni ulcica cea cu vin Și celui ce-a lăsat
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Îți spun eu dragul meu, ce boli vindec. Încerc să învăț lumea ce înseamnă a hori. Asta înseamnă doctor în muzică. Eu am făcut un doctorat despre hore. - Și ce boală anume vindecă horile? - Știi ce vindecă? Necazul, supărarea și amarul. Spun versurile: “horile-s de ‘stâmpărare, la omul cu supărare”. Horea se cântă pentru astâmpărare. Ca să mă vindec sufletește nu trebuie să am în jur veselie. Trebuie să cânt pentru mine. Eu când horesc nu horesc pentru spectatori, ci horesc
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Mișu sunt o astfel de reprezentare și, din nou, umorul și satira machiază o psihanaliză fină a meandrelor interpretative ale iubirii. În sprijinul efemer pentru afirmațiile mele, la acest volum dedicat lui Mișu, vine însăși „coda” acestui cântec zâmbitor în amarul lui paradoxal. „O poveste obișnuită are punct culminant, cea de față îl omite intenționat.(...) Epilogul? Ca întotdeauna, va urma.” Sigur va urma, pentru că Mișu este un rol pe scena liricului Luminiței Zaharia, mai nou reformat, transpus epic, va urma pentru că
FANTEZII CU MIŞU- LUMINIŢA ZAHARIA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367536_a_368865]
-
De mă voi stinge-odată, te rog, iubirea mea Să nu verși lacrimi grele, când eu nu voi mai fi! In catifeaua nopții te voi veghea de Sus De vei privi spre ceruri, îți voi trimite-o stea, Din Templul minunat, amarul să-ți aline. Cu toții ne vom stinge, c-așa ne este dat, Dar, iubirea noastră e răsplata vieții Pe care-o vom păstra și-n zilele bătrâne. Iubirea e fragilă precum un bibelou... Când ochii voi închide, nu lăcrima, Iubite
O LACRIMĂ DE-AI FI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367589_a_368918]
-
Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codrii se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul... Iancule Avram, cel viul, precum mereu ți-am zis, Mai treacă de la tine durerea și ne iartă- Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit în
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
întâietate) - permanent întreg - într-un cuvânt, dumnezeiesc. Umanul „Rîul este Demiurg”... Lumea biologică se întreține din apă și - în segmentul ei uman, în special - se consumă în lacrimi (În Tărîm de Rouă / La fîntîne - nouă - / Să sting jarul patimii / Și amarul lacrimii; Apele-n fîntîni amar, / Soarele palid și stîns, / Ochi al meu, prin nouri, plîns... / Fără dînsa lîngă mine, / Mi-s stelele-n cer streine, / Gîndurile tot suspine; Lin te, codrule, clatínă... Și sufletul mi-l alină, / Limpeziți-mi-l
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
apele sunt o sugestie a trecerii. Neputința de a ameliora destinul pământesc este accentuată paronomasic prin cumul de elemente care impun ideea unui regim aspru (foarte potrivit pământescului): O, bătrîn sufletul meu / Rătăcit pe-a vieții cale, / Mai amar decît amarul / Mărilor pline de jale // [...] / Mai pustiu decît pustia / Pustnicilor din nelume. Bucuriile fac mariaj cu suferința - care domină, în acest registru, poemele (Iubire nu, o, nu cari să nu doară... Nici bucurie, nu făr' de tristețe) și lecția se însușește
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
aparține, prin naștere, și le cântă. Mai mult, sentimentul național se transformă la acesta într-o adevărată ars poetica, în care elementele de bază, puse într-o permanentă antiteză, sunt devastatoare prin adevărurile pe care le transmit: „De jarul și amarul tuturor/ Inima-i o vistierie plină/ Să curgă mierea și veninul ei/ Prin pana mea de umbră și lumină.” („Ars poetica”) Dacă în „Ars poetica” latura dominantă a stihurilor este hotărârea, imposibilitatea de a renunța, mistuirea interioară care cere ca
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
fariseu. Portretele formează doar o mică expoziție dintr-o galerie mai mare de farisei ai zilelor noastre. Ele au fost zugrăvite mai degrabă ca lucrările unui pictor amator decât de penelul artistului profesionist. Am adăugat, pentru a mai îndulci puțin amarul rândurilor mele, câteva caricaturi inspirate de viața bisericească.” 24 de tipuri de farisei Dar de ce tocmai fariseii devin ținta unor ironii fine, dar pătrunzătoare? Pentru că se pare că fariseii n-au dispărut odată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, ca orice lucru
FARISEII SECOLULUI XXI IN VIZIUNEA LUI PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367262_a_368591]
-
-mi spune cuvânt de alinare Dar sufletu-mi e trist și-n stare de alarmă. Noaptea îmbrăcată în lumina lunii Tronează peste ramuri, case și coșmaruri... Ucis îmi este visul de gândul fără aripi Privirea-mi este goală, suptă de amaruri. Chiar de vine Ziua cu lumina-i sfântă Necruțătorul Timp clipele-mi fărâmă Cioburi de secundă în Infinit plutesc Să le lipesc, să pot, El iar mi le sfărâmă... Umbre trecătoare, suflete tăcute Trecători prin viață, călători spre stele... De
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
E subjugata de un sistem parșiv Bătrânii ,nu-și mai permit nici pâinea Că-i furată de hoți în mod abuziv ! Trăim într-o lume unde doar banul Are acum un cuvânt de spus, Cine nu-l are va cunoaște amarul Deși poate nu-i este așa scris ! Suntem conduși de niște mincinoși Ce-și iubesc atât de mult puterea, Ei au uitat de-ai noștri Voievozi Ce-au luptat pentru țară,aducându-i Unirea! Părinții au plecat peste hotare Să
ROMÂNIA AZI! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368791_a_370120]
-
Nu avu nici o reacție. - La dumneavoastră vin tot felul de oameni. Unii vă povestesc din viața lor personală. Deh, nu mai e ca pe vremuri, când omul de rând mergea la popă, își spunea păsul, se spovedea și își vărsa amarul...Poporul a înțeles că religia e opiu, e o iluzie, că Dumnezeu nu există. Ființa umană a devenit stăpână pe propriul său destin. Cred că sunteți de acord, nu? - Tovarășe Stamate, nu înțeleg, ce doriți de la mine? - Vai,vai,vai
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
izbucnire de scântei chiar și în cea din urmă împlinire. Rădăcină De n-ai fi tu cu splendidele-ți daruri pe care iar și iar mi le oferi, anii mi-ar fi banali și austeri, târâți prin renunțări și prin amaruri. Tu lumea mi-ai umplut-o cu lumină, m-ai învățat cum să m-avânt în zbor și cum să fiu întruna-nvingător chiar dacă viața-i crudă sau meschină. Iubirea ta mereu plină-i de haruri: îmi dai orice și
RÃSCOLIRE AURÃ RÃDÃCINĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363600_a_364929]
-
niciun chip. Devin agorafob când vine-o iarnă Iar vizuina mea devine închisoare Ce la singurătatea vieții mă condamnă. Deschid timid în sufragerie barul Și torn alcoolul ieftin în paharul meu ciobit Încerc și reușesc să-mi înec pe loc amarul Mă simt mai bine, mai vesel, dar totuși înrobit. Referință Bibliografică: AI UITAT CE-AI ASCUNS ÎN ASTĂ IARNĂ ? / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac
AI UITAT CE-AI ASCUNS ÎN ASTĂ IARNĂ ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363712_a_365041]
-
ne ești, Pentru poporu-ți ai murit Și pentru limba ce-ai iubit. În casa veche-a Lui Pogor Ești așteptat cu drag și dor, Iar junimiștii te așteaptă Să vă-ntâlniti ca altădată ... La bojdeuca din Țicău Să vii să stingi amarul rău, Pe Sărărie să revii Și-n Iașul plin de nostalgii. Să urci aleea din Copou, Să fii Alesul vechi și nou, Când astăzi totu-i de temut, Mai rău ca răul ce-ai trecut ... Pe lângă teiu-ți drag și sfânt
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]