4,800 matches
-
Max Blecher și alți câțiva. 14. Stilul „celorlalți” nu-i scapă din vizor Danielei Sitar- Tăut: „Daniel Vighi, în Lumea de la 1848, propune o lectură binară asupra epocii pașoptiste”, Gabriel Chifu - „Cartea Poves tirile lui Cesar Leofu (...) este tributară esteticii ambiguității”. 15. Fără mimată pudibonderie, deci tranșantă, spiritul feminin al cronicarului literar, Daniela Sitar - Tăut, discută, eseistic,și bărbătește, cu toate consoartele de breaslă. Edificator a rămas textul despre Irina Petraș, o polivalentă scrii toare, deplin formată la Școala Clujului. Cu
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
doctrinară pare ceva de domeniul fabulației. Și totuși, o analogie la care putem face apel pentru a intui cît de cît atmosfera acelor vremi este cea legată de România anilor '50. Un cuvînt scris greșit sau o propoziție a cărei ambiguitate putea înlesni interpretări neîngăduite te costau libertatea și chiar viața. Au fost oameni a căror carieră a luat sfîrșit doar pentru că au separat cum nu trebuie silabele unui cuvînt la cap de rînd. Reîntorcîndu-ne la cartea lui Abélard, dacă nu
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
ignorat, neglijat ori distorsionat. Accesul cât mai liber la arhive, renunțarea la clișee patriotarde și curajul de a recunoaște momente mai puțin glorioase drept parte a experienței naționale sunt acele premise fără de care ne vom menține într-un teritoriu al ambiguităților conformiste și al traumelor inavuabile". După schimbarea de putere rezultată în urma alegerilor din 2004, lucrurile au început să prindă consistență și Vladimir Tismăneanu este astăzi coordonatorul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste în România. Scopul acestei comisii este acela de
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
lui Shakespeare, băgătorul-de-seamă l-a ales tocmai pe cel care arată neîmplinirea, nefinitudinea și inferioritatea, nu e greu de bănuit. Împotriva lui Răzvan-Mihai Ungureanu s-au dezlănțuit tunurile naționaliste în clipa în care din limbajul Ministerului Afacerilor Externe au dispărut ambiguitățile privitoare la drumul european al României. Există încă suficiente forțe în țară pentru care aderarea la UE constituie un coșmar. Trusturile de presă nu sunt chiar scutite de amenințarea că traiul dulce va sucomba prin ridicarea protecționismului existent în clipa
Cât de "ușoară" e limba română? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10552_a_11877]
-
alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții, între civilizația icoanei, însetată de absolut și de transparențele dumnezeirii, și imperativul pășirii în istorie, în frumusețea efemeră și în spectacolul reprezentării diurne. Dacă sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX păstrează încă ambiguitatea icoană-portret, dacă reprezentarea sumară și poza statică se împletesc involuntar și naiv cu efortul de particularizare somatică și, uneori, chiar cu încercarea definiției psihologice, mijlocul și sfîrșitul sec. XIX operează o separație semnificativă, deși nu categorică, între cele două tendințe
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității. Pe un plan subțire, al subtilităților, poetul, în libertatea lui de grafolog al gândurilor (personale), dezleagă înțelegerea cititorului să asocieze, să grupeze și să-și decidă singur înțelesurile care-i convin. El i-a dat punctul din univers, lectorul să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
intrau în coliziune cu eventualul profesionalism al lui Isărescu. Cu toate acestea, nu i se pot nega guvernatorului Băncii Naționale merite în stabilizarea "macroeconomică" a țării și în diversele semi-reforme ale ultimilor ani. Mai complicată - dar și mai lipsită de ambiguitate - e poziția foștilor săi colegi, de la Adrian Năstase la Ion Mircea Pașcu, Dijmărescu, inspiratul Babiuc (cel căruia i-l datorăm pe Becali, dacă tot e să ne aducem aminte de trecut), Dăianu și alții de același calibru. Ei au alcătuit
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
Declan Donnellan, și o trupă genială, "Ckeek by Jowl". Au jucat la Craiova, și apoi la București, Cum vă place. La prima reprezentație, nu le sosiseră costumele. A contat prea puțin. Formula elisabetană, numai actori-bărbați pe scenă, amesteca aiuritor travestiul, ambiguitățile, fragilitățile, stările. Fără costume, jocul era și mai emoționant, mai crud, mai expus și, nu în ultimul rînd, mai asumat. La București, farmecul unor costume elaborate, vaporoase, pe nuanțe de alb și nisipiuri, a învolburat tensiunea piesei și a jocului
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
care, în accepția lui, nu erau decât tot un mod de a te raporta la alții, și deci, de a ocoli inclasabilul pentru a-i minimaliza riscurile. Provocarea, poza, polemica, erau, pentru el, atitudini prea ușor de catalogat. Îi plăceau ambiguitatea, deruta; îi plăcea să deconcerteze, să surprindă. Considera că în artă curajul cel mai rar este nu atât acela de a spune neapărat nu (cuvânt pe care - sprijinindu-se pe spiritul de clan - toate avangardele au știut întotdeauna să-l
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității. Pe un plan subțire, al subtilităților, poetul, în libertatea lui de grafolog al gândurilor (personale), dezleagă înțelegerea cititorului să asocieze, să grupeze și să-și decidă singur înțelesurile care-i convin. El i-a dat punctul din univers, lectorul să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la aproape zero. În orice caz, structura e mereu dublată de o textură. Întreaga vogă Ťșaptezecistăť a textualismului de inspirație barthesiană, de care la noi suferă încă un critic ilustru precum Marin Mincu, se bazează pe o aproximație etimologică, speculînd ambiguitatea text-țesătură. Astfel, orice text este o țesătură de semnificații, un bun autor postmodern fiind comparabil cu o mare filatură." Dacă tînărul critic de la Iași trebuie să-și întrerupă săptămînal șirul (sau firul) lecturilor pentru a scrie asemenea texte inteligente și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
profanul, luminează calea spre secretele cele mai bine ascunse ale operei de artă, simplu, fără emfază, pe înțelesul tuturor. Spirit colocvial înnăscut, Deliu Petroiu urmărește în primul rând să se facă înțeles, să nu lase loc pentru nici un fel de ambiguitate în ceea ce spune. Și rareori mi-a fost dat să văd la cineva un discurs atât de dens și subtil la nivelul ideilor, îmbrăcat în forme atât de prietenoase care nu exclud - dimpotrivă - delicate mostre de ironie și autoironie. Plecat
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
Penelopei, desigur în forme, cu semnificații și scopuri diferite. Scriitorul spaniol face din Penelopa prototipul soției abandonate, deziluzionate. Postura convențională presupusă de arhetipul mitic (fidelitate dragoste, admirație pentru soțul erou) este supusă unui proces de corodare progresivă, prin recursul la ambiguitate și ironie. Penelopei îi revine funcția dublă de actant în fabulă (evoluînd de la poziția pasivă și secundară la protagonismul propriei aventuri: peregrinarea pe mare și pe uscat, povestea de dragoste cu Torseos) și în același timp de narator. Istorisind și
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
următoare verigă a lanțului istoric, postmodernismul ar fi un stil de actualitate privilegiat, iar celelalte s-ar confirmă unei legitime „pensionari” și ar intra, logic, în muzeul stilistic. Însă lucrurile se prezintă într-o ordine totalmente opusă, toata suma de ambiguități postmoderne precum confuzia cu periodizarea, refuzul unei identificări stilistice "ortodoxe", metisajul genurilor și formelor sau hibridizarea estetică, se prezintă mai degrabă ca reacție față de amplificarea și, implicit, diversificarea tipologiilor de practici muzicale, cumulul atingând punctul critic la care se produce
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
le-a precedat, ci la toată istoria culturală a Occidentului (postmodernitatea) și, în egală măsură, drept concluzie cumulativa meta-istorică la toată istoria artei (și, în special, a muzicii) stilistice (postmodernismul muzical). Această imagine explică și în egală măsură justifica acea ambiguitate și confuzie care domină scrierile teoretice referitoare la postmodernismul muzical, divergență de opinii, conflictul interpretărilor și preponderenta paradoxului într-un context definibil că unul de-doxificator, deoarece fenomenul unei meta-referențialități, generalizată în imaginea unei intertextualități globalizante, amplifica exponențial complexitatea și, în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
muzică practicată în postmodernitate se prezintă drept una postmodernă se impune sub forma unei probleme deschise, departe de a fi soluționată în termenii unei inerții de reprezentare lineara a stării de lucruri. Rămâne, însă, deschisă și extrem de acută problemă dezamorsării ambiguității și confuziei atât în planul periodizărilor, cât și în planul unei viziuni organizate pe criterii definite cu claritate, imagine în care fiecare fenomen și-ar ocupă locul care i s-ar cuveni. 3. Ambiguitatea ca instrument euristic în inventarea unei
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
deschisă și extrem de acută problemă dezamorsării ambiguității și confuziei atât în planul periodizărilor, cât și în planul unei viziuni organizate pe criterii definite cu claritate, imagine în care fiecare fenomen și-ar ocupă locul care i s-ar cuveni. 3. Ambiguitatea ca instrument euristic în inventarea unei postmodernități accesibile Traiectoria ideatica parcursă în paginile precedente determina o deplasare a privirii de la încercarea sistematizării tuturor practicilor muzicale existente în perioada intitulată postmodernitate (cu un început emergent în anii '60 ai secolului XX
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de micro-istorii stilistice, ambele semnificații acceptate în disponibilitatea și ofertanta lor necondiționată precum și în favoarea unui vagabondaj neimplicat prin depozitele supraîncărcate ale istoriei muzicale, însă într-un mod ludic și ironic deopotrivă. (2) O a doua idee prin care intenționăm îndepărtarea ambiguității și confuziei ar fi încercarea unei delimitări ceva mai clare între tipologiile modernista și postmodernă a concepțiilor componistice, văzute atât genealogic - că descendentă, și "termic" - prin gradele arderii conceptuale, cât și prin claritatea coagulanta în formularea propriului stil. Drept exemplu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
taking the very idea of an identifiable, marketable style (and the musical mainstream) with it."), în: Robert Fink, Idem. footnote> și (b) problemă stării post-stilistice că o caracteristică definitorie a gândirii muzicale în postmodernitate. (3) Un al treilea coeficient al ambiguității și confuziei îl reprezintă modul în care postmodernitatea se relevă deja printre constituentele stilistice ale celei de a treia avangarde. Drept exemplu relevant al acestei emergente poate servi, din nou, multcitata parte a treia din Sinfonia (1968) lui Luciano Berio
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de infiltrare sau contaminare, în orice caz manifestate în limitele unui proces invaziv parțial sau realizat la modul gradat și niciodată cu pretenția cuceririi, precum și înstăpânirii definitive în teritoriile avangardismului orientat pe traiectoria descendentă a dispersiei. Putem prezuma astfel, ca ambiguitatea rezultă din conflictul dintre cele două atitudini sau strategii de manifestare și legitimare pe care le dețin gândirea modernista - cu pretenția unei privilegieri și hegemonii necondiționate, si, de cealaltă parte, gândirea postmodernista caracterizată prin refuzul asumării oricărei atitudini totalizante și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și urmarea Sa, cu crucea în spate, spre locul supliciului, nu este o simplă metaforă, ci înseamnă să fii gata a-ți pierde „sufletul“ pentru Hristos și pentru Evanghelie (Marcu 8, 35-37). A-l pierde pentru a-l câștiga. Folosind ambiguitatea termenului grecesc „psyche“ (ca, de altfel, și a corespondentului său ebraic „nefeș“), textul evanghelic evidențiază contrastul între viața pământească și cea duhovnicească. Într-adevăr, „psyche“ înseamnă și „viață“, adică viața biologică, viață în trup, dar și „suflet“, adică partea spirituală
Agenda2004-11-04-stiri2 () [Corola-journal/Journalistic/282189_a_283518]
-
vei trez, să-mi fii iubire numai mie, Fecioara, maica lumilor, Mărie. Alex către Eugen: În drumul lung spre Tirana, așa cum ți-am mai spus, am cântat, am glumit, am povestit, am râs cu poftă ...Iată glumă despre moarte (și ambiguitatea limbii române) care ne-a amuzat: Un om era pe Moarte. Și moartea îl ruga... nu pleca, măi stai ! Poate că Doamna cu coasă a fost ofensata și...în plus, Cezar a provocat-o mereu - “Ia alerga după mine/ Să
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
observă o insolitare a celor cinci ele mente alcătuitoare ale universului, căci al cincilea element, eterul, pare substituit de Lemn, conținător al tuturor celorlalte, deși în ordinea aleasă al cincilea este Pământul, asemenea conținător al tuturor celorlalte. Este iarăși o ambiguitate paradoxistă? Altminteri, în fiecare element, elementul se neagă și se afirmă prin celelalte. Vitalitate și degradare. Aerul: „Cum să mai treacă porumbelul / ales de Dumnezeu, / porumbelul cu plisc-roură-de măslin-îmbumbit / și cu insignifiantele-i / sprijinitoare etern-însângerate, / prin aerul ars al cerului
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
frecvent în paginile ziarelor, nu s-ar fi înțeles ușor nici sensul cuvîntului lichidatele: "colacul de salvare al lichidatelor" (RL 2251, 1997, 9); "un nou val de ălichidateă" (EZ 1975, 1998, 1). Există însă mai întotdeauna un anumit grad de ambiguitate al elipsei și deci un risc de confuzie; în plus, noile cuvinte sînt amenințate de dispariție odată cu schimbarea modei, a temei de actualitate. Substantivizările relativ recente pe care le discut aici nu au fost luate în considerație de dicționare (de
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
Felicia, Yvonne, Ioana. De fapt, adesea ele sunt surprinse văzându-se, de privirea voyeură a naratorilor, ei înșiși, aproape toți, "miraculos efeminați" (după o expresie dragă lui Barthes). Un singur personaj (și, la modul extrem de subtil, chiar naratorul) își asumă ambiguitatea sexuală: cel din prozele lui Mircea Cărtărescu. E refăcuta apoi "scenă", readus în memoria cititorului contextul, recapitulate prompt sugestiile unor critici care s-au exersat în aceeași zonă sau într-una tangenta, pentru că în etapa următoare Corina Ciocârlie să demareze
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]