329 matches
-
cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos. Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376991_a_378320]
-
MOȘ LIXANDRU Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOȘ LIXANDRU Am fost în 19 septembrie 2014 la inaugurarea Bibliotecii Mihai LEONTE din Petia cât și la lansarea antologiei AMETISTE MOLDAVE. Fiind unul din cei care eram un fel de actor principal al evenimentelor am reținut prea puține aspecte care s-au petrecut acolo. Primind DVD - ul cu filmul acestor evenimente am revăzut cum mi s-a reproșat că nu
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
Acasa > Literatura > Carti > AMETISTE MOLDAVE - O ANTOLOGIE CU AMICII MEI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1348 din 09 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului AMETISTE MOLDAVE (I)- O ANTOLOGIE CU AMICII MEI Pentru mulți poate părea ceva anormal, dar această mini-antologie se datorează
O ANTOLOGIE CU AMICII MEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377923_a_379252]
-
Acasa > Literatura > Carti > AMETISTE MOLDAVE - O ANTOLOGIE CU AMICII MEI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1348 din 09 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului AMETISTE MOLDAVE (I)- O ANTOLOGIE CU AMICII MEI Pentru mulți poate părea ceva anormal, dar această mini-antologie se datorează bibliotecarului Ioan ȘTEFAN, cel care a dorit ca în satul nostru natal Petia să se inaugureze o bibliotecă, în vremurile când se
O ANTOLOGIE CU AMICII MEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377923_a_379252]
-
Gheorghe BERARU DA, satul Petia a fost și va rămâne plaiul nostru natal. Precum România este patria noastră MAMĂ. Datoria noastră este să iubim locurile de unde provenim. Autor Mihai LEONTE http://www.ziaruldepenet.ro/2014/08/23/ametiste-moldave-o-antologie-cu-amicii-mei/ Referință Bibliografică: AMETISTE MOLDAVE - O ANTOLOGIE CU AMICII MEI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1348, Anul IV, 09 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
O ANTOLOGIE CU AMICII MEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377923_a_379252]
-
povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de păsări necunoscute. Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumat învăluie o lume tăinuită-n adâncuri... între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-aruncă printre ancore, inele de parâme, statui, săbii și amulete stranii, măști
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TRISTEȚE DE TOAMNĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului TRISTEȚE DE TOAMNĂ Picături de ametist Cad peste orașul trist, Picurând, parcă, durere, În umila lor cădere. Cețuri dese, cenușii, Înserează zări pustii Și se zbat frunze rănite, De dureri ne-nchipuite, Când un vânt hoinar, tăios, Suflă rece, arțăgos, Îndemnându-le, aș zice, Care-ntâi
TRISTEȚE DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372216_a_373545]
-
cândva, în două universul Purtând cuvântul ca pe o lumină Și mângâiai în drumul tău cu versul Din negurime făcând zi senină. Te mai opreai pe lâng-un suflet trist Și cu blândețe-n glas îi cuvântai De plângeau stele lacrimi ametist Iar tu-n balade mândre le-nșirai... Și-n ochii tăi creștea-nflorind iubirea, Pe ceruri băteai salbe de cuvânt Părând că zei ți-au lăsat menirea Să ai blândețea și tăria unui sfânt. Luai nemărginirile la trântă, Cu aripile visului
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
copilărie ne povesteam, ți-aduci aminte ? filmele de capă și spadă vizionate când de una, când de cealaltă, mai ales prin vacanțe. Apoi vara, mergeam la plajă să ne bronzăm și ne bălăceam în ape limpezi pe vremea aceea, cu ametiste pe fundul albiei, fără a ști prea bine a înota, eventual doar pluteam cu fața spre cerul înalt și limpede la rându-i, corpul unduindu-ni-se pe luciul apei îmbrățișat cu cerul. Am încercat să mă răsucesc, dar un
DOAR AMINTIREA! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369155_a_370484]
-
și argint Amestecate cu rubinul se-întindeau pe fața-i pînă jos 70 La furiosul gît; zvîrcolindu-se, în groaznice dureri de-nmugurire răsucindu-se, Armura cea de șolzi dădu mlădițe. Îndărătnice, pe spatele și pieptul sau Smaraldul, Onixul, Safirul, iaspul, berilul, ametistul Cu o grozavă rîvna se luptau care să cîștige-un loc peste Mărețul Dúșman, rodul copacului de taină 75 Cel frămîntat în albia de plămădit a lui Uvith 243. Orc hrană încă-o devora Turbat de-nfometare. Ucigătoarea hrană încă, în aur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei Îl fac inconfundabil În epocă. În ținută de zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și festivă („frac strâmt en velour noir de soie, pantaloni gris perle, cu sous-pied-uri și «sans braguette», pourpoint violet
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart, velur și parfum de roze dau o nuanță de răsfăț melancoliilor livrești ale acestui „charmeur” dintr-o speță bizară. Repere bibliografice: Cornel, Figuri, 340-351; Alexandru Macedonski, Opere, II, îngr. și introd. Adrian Marino, București, 1966, 353-355; Arghezi, Scrieri
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
aspirației spre clasicitatea prozodică (alexandrinul, catrenul). Infuzate de sentimentul amurgului și de evocarea melancolică a copilăriei, a părinților și locurilor natale, aceste ultime versuri conservă totuși ceva din tonusul propriu poetei: o vitalitate desuet-exuberantă, diafană și suavă. Romanul Enigma unui ametist (1984) derulează istoria a două femei, Livia și fiica sa, Raluca, pe fundalul existenței cotidiene citadine din epocă, zugrăvită însă în tonuri idilice. Se reține povestea dramatică a Liviei care, născând un copil ilegitim, nerecunoscut de tată, își refuză apoi
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
A căzut o stea, București, 1941; Așteptare, București, 1945; Fântâni, București, 1969; Stampe fragile, București, 1970; Câmpii interioare, București, 1975; Miez de anotimp, București, 1977; Vifor albastru, București, 1979; Între două dimineți, București, 1981; Arșița stelelor, București, 1983; Enigma unui ametist, București, 1984; Soare în muguri, București, 1985; Ram de lumină, București, 1990. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Fântâni”, RL, 1969, 51; George Muntean, Profil, ARG, 1975, 4; Mihail Diaconescu, Poeți argeșeni, ARG, 1977, 4; Dumitru Anghel, „Enigma unui ametist”, ARG, 1984
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
Enigma unui ametist, București, 1984; Soare în muguri, București, 1985; Ram de lumină, București, 1990. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Fântâni”, RL, 1969, 51; George Muntean, Profil, ARG, 1975, 4; Mihail Diaconescu, Poeți argeșeni, ARG, 1977, 4; Dumitru Anghel, „Enigma unui ametist”, ARG, 1984, 12; Dicț. scriit. rom., II, 400-401. N.M.
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar cu nestăpânite răsfățuri poematice, prin care poetul convertit la critică vrea să prefire ceva din atmosfera unei opere. El scoate cu larghețe, ca dintr-o besactea, ametiste și peruzele, topaze, opale și rubine cu care își „pietruiește”, etalând un apetit ca și oriental, discursul. Și în „viziunile” lui de călător (fie că sunt sau nu „viziuni de artă”) se lasă robit de feeria de nuanțe, de „poema
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale sonetului de școală parnasiană (Hérédia, la noi Al. Macedonski): „Ci vreau ca-n hieratică găteală/ Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-apară ideală”, iar imagismul reificat abundă: „camee”, cupe de ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a mesajului fără răspuns, mistica Frumuseții, audiția colorată - „albastre duete de privighetori” -, dereglarea simțurilor cu „delir
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
auzul larg spre culmi aeriene:/ e-un du-te-vino printre stele albe/ ca niște șoimi pe care nu-i doboară/ nici iedera ce le-a crescut pe pleoapă” sau „prin ochiul meu mai pâlpâie ceva/ fregatele cum ies cu puntea de ametiste plină/ și-au împlântat catargele-ntr-o stea.// Privesc cu ochii mari, deschiși,/ ca margaretele ce și-au trimis prin păsări/ staminele la înălțimi”. Cel mai adesea însă, mitologia personală e populată de imagini ale degradării acestor simboluri axiale, într-
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
de tablouri descriptiv-decorative. Poetul derulează priveliști de iarnă, culese de la țară, unde, în decembrie, „irozii încep a ura”, din Pontul Euxin, unde „austrul vânăt risipește foi / din Tristele proscrisului Ovidiu”, comunică bucurii stârnite de luna mai, care pune „tumori de ametiste și granate, / pirogravuri de fosfor în cais”, celebrează „toamna românească” („Ard frunze vechi și-un mal de mirodenii / în fumul lor gutui de mirt se coc / se-aud flăcăii bușumându-și caii / cu smocuri moi de fân și busuioc”), pictează tablouri
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
poemelor este furnizat de o arhaitate frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat suind/ Fruntariile Romei ... Priam-bătrânul soare;/ Ei sunt statornicia, albastrele-mi ponoare” (Meteorii). O arheologie blândă, cu aer de fast și demnitate istorică transpare
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
a fi Încărcată cu energie vindecătoare. Există multe tipuri și forme de cristal diferite și majoritatea se pot folosi ca instrument vibrațional pentru a disloca energiile negative, cel mai frecvent folosite În acest scop fiind cuarțul transparent, cuarțul roz și ametistul. CÎnd vă alegeți cristalele, gîndiți-vă la scopul „vindecării”. Cuarțul transparent Acesta este cristalul cel mai adaptabil și cel mai ușor de programat. Primește, activează, conține, amplifică și transmite energie, echilibrînd chakrele și disipînd energiile negative din cîmpul energetic al celui
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
furia acumulată, resentimente, vinovăție, frică și gelozie. Reduce dezechilibrul emoțional și sexual și potențează percepția asupra adevăratului sine, ajutîndu-vă să Învățați să vă iubiți pe dumneavoastră Înșivă. Acționează eficient mai ales asupra splinei, rinichilor, inimii și sistemelor circulator și reproducător. Ametistul Este cunoscut sub numele de „elevator”, Întrucît este un ajutor puternic În evoluția spirituală, depășind dimensiunea iluziei și stimulînd vindecarea, dragostea divină, inspirația și intuiția. Totodată, fortifică sistemele endocrin și imunitar și are un efect pozitiv asupra activității emisferei drepte
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
tendința transcenderii realului ia aspectul unei dereificări programatice a limbajului. B. este, la rândul lui, victima ermetismului, „vițiu” rafinat, incriminat, ca exercițiu în sine, la Mallarmé și Valéry. Din „sunete-crin”, poetul conturează arabescuri, evocând o lume de curății virginale. Opalul, ametistul, aurul, safirul, diamantul, fildeșul, apele „fosforoase”, eterul „cerul de arme cristaline”, „sorii nuli”, toate alcătuiesc materia evanescentă a versului din Eulalii. Trupul însuși mai păstrează, chiar în cădere, ceva din aura lui siderală, astfel că ispita îi este deturnată în
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
o orientare literară precisă, la care au colaborat întâmplător G. Coșbuc, Al. Obedenaru, M. Sadoveanu, Ion Theo (Tudor Arghezi). Este directorul „Tribunei libere” (1896) și al revistei „Actualitatea” (din 1899, alături de D. Caselli). Scoate un volumaș de versuri și proză, Ametiste (1897), dedicat lui B. Delavrancea. În Câteva cuvinte asupra poeziei, din „Românul liber” (1896), fără a fi original, C. declara simbolismul artă a aristocrației intelectuale și a viitorului, supremă cucerire a literaturii, caracterizându-l vag prin culoare, imagine, armonie, muzică
CANTILLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286077_a_287406]
-
Cugetările sale pesimiste în versuri (Dolores, Tempi passati, Floare de mormânt, Nihil) sunt însă de o facilitate înduioșătoare și ridicolă. O schiță se intitulează Din carnetul unui decepționat. Cea mai adâncă filosofie, proclamă C., este, totuși, acomodarea la viață. SCRIERI: Ametiste, București, 1897. Repere bibliografice: Vladimir Streinu, Doi poeți macedonskieni, AFT, 1970, 5; Dicț. lit. 1900, 154-155. S.C.
CANTILLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286077_a_287406]