340 matches
-
ul ("Hippopotamus amphibius") este un mamifer african amfibiu, cel mai mare nerumegător. Numele său provine din limba greacă, având semnificația de "cal de râu" ("ἵππος", hippos = cal, "ποταμός", potamos = râu, fluviu). ul, numit și hipopotamul amfibiu, este una din cele două specii aparținând genului Hippopotamus din familia "Hippopotamidae
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
ul ("Hippopotamus amphibius") este un mamifer african amfibiu, cel mai mare nerumegător. Numele său provine din limba greacă, având semnificația de "cal de râu" ("ἵππος", hippos = cal, "ποταμός", potamos = râu, fluviu). ul, numit și hipopotamul amfibiu, este una din cele două specii aparținând genului Hippopotamus din familia "Hippopotamidae", cealaltă fiind hipopotamul pitic ("Hexaprotodon liberiensis"). Trăiește în fluviile și lacurile din Africa ecuatorială. Are corpul în forma de butoi, o gură enormă, picioare scurte și câte patru
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
forței includeau trupe speciale, elemente de aviație și unități navale. Trupele proveneau din Regimentul Serviciului Special Aerian Australian (SASR) și 4 RAR, un detasament echipat cu elicoptere CH-47 Chinook și un număr de alte unități speciale. RAN a deplasat vasul amfibie HMAS Kanimbla și fregatele HMAS Darwin și HMAS Anzac iar RAAF a desfășurat 14 avioane F/A-18 Hornet din Escadra 75, un număr de avioane AP3-C Orion și C-130 Hercules. Notabil este faptul ca Grupul Operativ Special Australian
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în Franța cât mai curând posibil era singura soluție pentru terminarea rapidă a războiului în Europa, orice altă operațiune nefăcând decât să întârzie victoria împotriva Germaniei. Britanicii considerau că prezența în bazinul mediteranean a unor trupe numeroase antrenate pentru debarcări amfibii făceau posibilă și utilă o invazie la scară redusă în regiune. Până în cele din urmă, factorii de decizie politică au hotărât să declanșeze o invazie în Franța la începutul anului 1944, iar în 1943 să declanșeze o invazie de mai
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
peninsulă forțe germane cât mai numeroase cu putință, pentru a slăbi la maxim apărarea nazistă din Franța, unde urma să fie declanșată Operațiunea Overlord. Invazia combinată britanico-canadiană-americană din Sicilia a început pe 10 iulie 1943 cu o operație de debarcare amfibie și cu o operațiune aeropurtată în golful Gela și în nordul Siracuzei. Germanii nu au reușit să-i împiedice pe aliați să cucerească insula, dar au reușit să evacueze cea mai mare parte a trupelor în peninsulă până pe 17 august
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
pe aliați să cucerească insula, dar au reușit să evacueze cea mai mare parte a trupelor în peninsulă până pe 17 august 1943. Invazia Siciliei a fost o repetiție importantă pentru viitoarele operațiuni de debarcare, comandanții trăgând învățăminte importante în ceea ce privește operațiunile amfibii, lupta în comun a mai multor armate și de asemenea în ceea ce privește operațiunile aeropurtate. Forțele britanice din Armata a 8-a au debarcat în „călcâiul” Italiei pe 3 septembrie 1943 în cadrul Operațiunii Baytown. Guvernul italian a capitulat pe 8 septembrie, dar
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
la comanda vasului HSM Theseus, primește ordinul de a merge în largul Cadizului pentru a supraveghea flota spaniolă și a aștepta sosirea navelor spaniole cu comori, din coloniile americane. În 3 iulie, organizează un asalt asupra orașului și un atac amfibiu. Conducând personal atacul, barja sa intră în coliziune cu cea a comandantului spaniol și începe o luptă între cele două echipaje. Este cât pe ce să fie ucis de două ori și de două ori este salvat de același marinar
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
a ataca Santa Cruz de Tenerife, cu scopul de a captura o mare cantitate de bani, transportată cu nava prințului de Asturias, care urma să sosească. Planul de luptă este constituit dintr-o combinație de bombardamente navale și o debarcare amfibie. Prima tentativă este anulată, după ce curenții adverși îngreunează asaltul, iar elementul surpriză este pierdut. Nelson ordonă imediat un alt atac, dar este respins. Se pregătește pentru o altă tentativă în timpul nopții. Vrea să fie la conducerea unuia dintre batalioane, dar
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
au făcut o nouă tentativă de traversare a râului. S-a hotărât ca Batalionul al 4-lea al Regimentului „Dorset” și Batalionul I de parașutiști polonezi să forțeze cursul apei la ora 22:00 folosind bărci de asalt și vehicule amfibii. Sosabowski a fost furios atunci când a aflat că a pierdut comanda nuia dintre batalioanele sale, cu atât mai mult cu cât considera planul riscant. În cele din urmă însă, a fost obligat să accepte planul britanic. Bărcile de asalt nu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
planul britanic. Bărcile de asalt nu au ajuns în zonă nici până la ora 1 dimineața. Ca urmare, planul a fost modificat, traversarea urmând să fie făcută doar de batalionul britanic. Un complex de factori - lipsa unor echipaje experimentate ale vehiculelor amfibii, curentul puternic și alegerea neinspirată a locului de debarcare pe malul nordic - a făcut ca dintre cei 315 de britanici îmbarcați, doar câteva duzini să ajungă la liniile aliate de pe celălalt mal. Majoritatea bărcilor au debarcat prea departe în aval
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
dezvoltă 154 de cai putere. Vehiculul blindat de luptă are tracțiune integrală 4×4 și suspensie de tip bară de torsiune, independentă. Viteza maximă pe șosea este de 85 km/h, iar autonomia este de 700 de kilometri. Vehiculul este amfibiu, fiind propulsat cu viteza maximă de 8 km/h pe apă cu ajutorul unui hidrojet aflat în spatele camerei energetice. Pregătirile înaintea operațiunilor amfibii sunt minime, necesitând verificarea vehiculului, pornirea hidrojetului și ridicarea plăcii spărgătoare de valuri. În partea frontală a vehiculului
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
Viteza maximă pe șosea este de 85 km/h, iar autonomia este de 700 de kilometri. Vehiculul este amfibiu, fiind propulsat cu viteza maximă de 8 km/h pe apă cu ajutorul unui hidrojet aflat în spatele camerei energetice. Pregătirile înaintea operațiunilor amfibii sunt minime, necesitând verificarea vehiculului, pornirea hidrojetului și ridicarea plăcii spărgătoare de valuri. În partea frontală a vehiculului se află un troliu pentru auto-scoatere.
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
se spune că este mai mare decât un șobolan și care respiră numai extrăgând oxigenul din apă prin piele. Din acest motiv, ea nu poate supraviețui afară din apă și este văzută foarte rar. Vegetația lacului este de trei tipuri: amfibie, acvatică și plutitoare și formează unul din principalele elemente ale ecosistemului. Se remarcă trestia totora, Elodea, lintița, alga Chara sp. În Rezervație sunt prezente și 64 de specii de plante terestre riverane. A fost fondată în 1978, acoperă 36.180
Lacul Titicaca () [Corola-website/Science/302235_a_303564]
-
de un sistem de propulsie cu jet reactiv și a parcurs distanța Galați-Tulcea în 35 de minute cu o viteză medie de 57 km/h. Nava putea transporta 35 de pasageri. Navele pe pernă de aer pot fi de tip amfibie ce se poate deplasa pe apă și/sau pe uscat și neamfibie numai pe uscat. Navele pe pernă de aer de tip neamfibie, ce pot evolua pe sol uscat, accidentat, gheață, sau zăpadă sunt prevăzute cu pereți laterali rigizi, perna
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
formează între pereții laterali și structurile flexibile din prova și pupa, ceea ce reduce semnificativ pierderea de aer. Navele cu pereți laterali rigizi imerși, sau de tip neamfibie necesită un procent de 30% din puterea de propulsie necesară navelor de tip amfibie, la același deplasament. Acest tip necesită cantități mari de energie pentru sustentație și propulsie.
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
("Transportorul Amfibiu Blindat Model 1977") este un transportor blindat pentru trupe proiectat și fabricat în România. Constituie un mijloc de luptă și transport al grupei de infanterie din unitățile mecanizate. A fost succesorul modelului TAB-71, fiind înlocuit la rândul său de modelul
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară, Japonia fiind lăsată pe un plan secundar. Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei. Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii, care să ducă la o debarcare în Franța. Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive: lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice, cât și faptului că forțele americane nu erau suficient
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
ofensiva spre Malaya, când s-a sfârșit războiul. "Articole principale: Bătălia din Normandia, Operatiunea Bagration, Operațiunea Market Garden, Bătălia pentru Bulge" În "Ziua Z" (6 iunie 1944), aliații occidentali au debarcat în Normandia, aflată sub controlul germanilor, printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei. Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani, canadieni și britanici, care au deschis „al doilea front împotriva germanilor". Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei. Bateriile de artilerie germane au ținut
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Marinei". Tancurile construite la sfârșitul războiului, așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther, surclasau, fără probleme, tancurile de la începutul războiului, precum a fost Panzer IV. Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite. Vasul Higgin, (primul vehicul de debarcare), DUKW, (un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți), și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje. În această
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Panther, surclasau, fără probleme, tancurile de la începutul războiului, precum a fost Panzer IV. Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite. Vasul Higgin, (primul vehicul de debarcare), DUKW, (un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți), și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje. În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect, în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
precum a fost Panzer IV. Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite. Vasul Higgin, (primul vehicul de debarcare), DUKW, (un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți), și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje. În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect, în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre. Al Doilea Război Mondial a fost martorul
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Europa Occidentală și Scandinavia. Liderii britanici au hotărât să respingă orice propunere de negociere a păcii cu germanii și au continuat lupta. Hitler a emis pe 16 iulie Directiva nr. 16, prin care cerea "Wehrmachtului" și "Luftwaffe" organizarea unui asalt amfibiu de proporții pentru „pacificarea” Regatului Unit. Invazia militară germană a primit numele de cod Operațiunea Leul de Mare ("Unternehmen Seelöwe"). Mai înainte ca să înceapă invazia terestră, germanii trebuiau să obțină superioritatea sau supremația aeriană. "Luftwaffe" trebuia să distrugă RAF pentru ca să
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
a primit ordinul să facă toate pregătirile necesare pentru transportarea forțelor armatei terestre ("Heer") peste Canalul Mânecii. "Luftwaffe" trebuia să își finalizeze prima obiectivele. Odată ce RAF avea să fie distrusă, Hitler și Göring spera că Regatul Unit să cedeze, iar operațiunea amfibie să nu mai fie necesară. Dacă, în ciuda distrugerii forțelor lor aeriene, britanicii ar fi continuat să refuze să capituleze, "Luftwaffe" trebuia să sprijine debarcarea forțelor terestre și să prevină intervenția Royal Navy pentru perturbarea traficului naval german peste Canal. Göring
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
a avut loc în nord-vestul Provinciei Quang Tri, Republica Vietnam (Vietnamul de Sud), între 21 ianuarie și 8 aprilie 1968 în timpul Războiului din Vietnam. Combatanții erau părți din Forța Amfibie Marină III a Statelor Unite, precum și din Armata Republicii Vietnam de o parte, și două până la trei unități de dimensiunea unei divizii din cadrul Armatei Populare Vietnameze. Comandamentul american din Vietnamul de Sud a dat operațiunii de aparare a bazei numele de
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Sanh-ului sau să abandoneze baza. Generalul Westmoreland considera că alegerea este una simplă. În memoriile sale, el a dat motivele pentru continuarea efortului: Ofițerii superiori ai Marinei nu erau, însă, de aceeași părere. Generalul Cushman, noul comandant al Forței Expediționare Amfibii III Marină, îl susținea pe Westmoreland (probabil în scopul ameliorării relațiilor între Marină și Forțele Terestre după plecarea lui Walt). Argumentele ofițerilor de Marină împotriva păstrării bazelor erau: faptul că pericolul real pentru I Corps era amenințarea directă a orașului
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]