964 matches
-
răspund corect la întrebările profunde//ale existenței//mai bine-două degete//să mi le bag pe gât". Și iată câteva atracții ale cărții, cărora e cu adevărat greu să le reziști: ,(îmi împing scaunul puțin mai în spate/și ridic piciorul amorțit pe marginea mesei/mișc încetișor degetul mare ieșit din ciorapul rupt- mă trec fiori)" sau ,(în fiecare noapte beau/un pahar de ceai negru/mă așez pe pat/cu fața în jos/îmi ascult zvâcnirile inimii/și îmi închipui că
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
nevestelor din dotare???). Fluier final. Ea moțăie fericită, învelita în păturica, cu picioarele în poala lui. - Da mai incet ăla... El privește în gol: berea s-a încălzit, o baltă s-a format sub halba, nu-și mai simte picioarele amorțite de poziția incomoda în care fost imobilizat. - Ce contează, bine că au bătut ăștia cu 4-1! Sau 5-1???”
Cum să te uiți la meci cu nevasta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18622_a_19947]
-
că poezia română cucerește lumea... Până și în deceniile ceaușiste Adeluța publica inedite în străinătate. Dar poate că are ea oameni pe sus. Numai în românește se simte rarefierea... 13 februarie 1994 Un spasm cerebral! Durează 30 minute. Mi-au amorțit buzele, partea dreaptă a feței, fixitatea obrazului; limba pare că se zbate, trei degete de la mîna dreaptă sunt amorțite. Am văzut cu groază cum se instalează pareza (fiind chiar în fața oglinzii la baie, mă spălam pe dinți). Momente de panică
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
ea oameni pe sus. Numai în românește se simte rarefierea... 13 februarie 1994 Un spasm cerebral! Durează 30 minute. Mi-au amorțit buzele, partea dreaptă a feței, fixitatea obrazului; limba pare că se zbate, trei degete de la mîna dreaptă sunt amorțite. Am văzut cu groază cum se instalează pareza (fiind chiar în fața oglinzii la baie, mă spălam pe dinți). Momente de panică și groază; mă întind în pat după ce iau o aspirină și un rudotel... După o jumătate de oră simt
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ECOURI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se lasă blândă noaptea lumii, ecouri amorțesc în gheață, Iar mugurii pocnesc eroic sub semnul lunii-n arsa viață, Foșnesc în umbre prin altare cuprinse basme se trezesc Și arce de lumini, izvoare, torete-n ceruri strălucesc, Sentințe-mpărtășesc visării pe frunți în multe pribegii, Nebune-alerg cu valul
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
împletit de iglița nevăzută a iederii De pe ochii mei,de pe sufletul meu, De pe cheile rămase nerăsucite -n clanța ușilor De pe retina cerului tău adulmecând marea ! După ce mă dai uitării , dă-mă și oglinzilor atârnate-n tindă ! Să-mi revăd chipul amorțit de iubire, de miros de crizanteme Să nu uit cum arătam când mă iubeai, Când toamna nu putea să plângă-n noi Și anestezia uitării nu era ca astăzi deliciul suprem ! După ce mă dai uitării, dă-mă și ceasului al
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
ușă și le spuse sec: - Dați drumul la televizor. Președintele dă un comunicat despre accident ... - Dă-l în mă-să și p-ăla ! Adu-mi încă o cafea și fă-mi un masaj la ceafă și umeri că mi-s amorțit de tot. Acu’ fie ce-o fi ! Trebuie să facem în așa fel încât să pară cei morți vinovați de accident. Bine că gazatorii au crăpat și ei ! Și s-a dus dracului concediul meu. Ce bine m-aș fi
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
vreo jenă, în acel august. Norocul ei fusese că Florin își pusese în geamantan și câteva cămăși cu mânecă lungă. În acea dimineață, se plimbaseră pe malul mării, captivați de valurile furioase ale Mării Negre, ce se spărgeau zgomotos de țărmul amorțit de ploi. Au stat pe stânci. S-au sărutat. S-au îmbrățișat. Florin i-a dăruit un trandafir roșu, catifelat, exact cum își dorea ea. O ținea după umeri și mergeau, tăcuți, pe plaja umedă și rece. Mira inspira adânc
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă, Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun, Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
în Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016. Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă, Îți leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun, Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, ... Citește mai mult Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă,Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun,Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata,Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum...Mă uit în ei și văd nebună smucitura,Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini,De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteamaSa urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin...Tu faci deodat', amarnic
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului https://youtu.be/oum1xqaSEhQ Ritmul, nebun de visare, dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
Acasa > Literatura > Proza > 14. MÂINILE MELE PLÂNG Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mâinile parcă-s amorțite: de uimire și de plâns. Pentru că, da, mâinile îmi plâng de tristețe și de disperare, ochii epuizându-mi toate lacrimile. M-am trezit plângând. M-am spălat plângând. Am băut cafeaua plângând. Am muncit plângând. Am mâncat plângând. M-am
14. MÂINILE MELE PLÂNG de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384005_a_385334]
-
Brazii, până atunci atât de mândri, acum erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub vălul furtunii. Nici câinii nu mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le amorțise trupul. Mira se învârtea prin cameră. Neliniștea o cuprinsese. Nu putea să își ordoneze gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să-și aprindă o țigară. Își puse hanoracul și geaca și ieși pe balcon. Urmărea fiecare
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
haină nouă, vremea este schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
fructe posmogite, felii de crumpene sfarogite, turte de mălai, să fie demâncare în temnița rece-a ninsorii... Mișcând agale pasul, dedați răbdării, închipuie miez pentru foc. Agonisesc uscături, crengi chitite și-amestec de pământ cu ierburi putrezite. Cu ele vor amorți bordeiul săpat adânc în pântecele bunului pământ. Învăluit în țol, la mare ascunziș, este pitit și-un drob de sare. E bun oricând, dar mai ales atunci când e-un pospai de hrană... * În vara din urmă se nimerise prin locurile
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Articolele Autorului Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămite Și ultimele flori vii din glastră... Se aștern zâmbete și vise Peste momente de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești și euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar împrejur, pași ușor zorind, Spre ziua ce-i încă nesfârșită
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNA TÂRZIE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383411_a_384740]
-
grăbite... Ca o blandă mângâiere, Dinaintea iernii ce vine, Este-a toamnei adiere Ce pătrunde-n raze divine! Râuri în nuanțe arămii Curg întinse peste coline, Despletite în poteci vii, Suflete reușind s-aline... Început de noiembrie, În dimineți ușor amorțind Și-n ceas de seară târzie, Trece ca-n vis, feeric plutind... ~ Cristina P. Korys ~ (Scrisă in seara zilei de 1 noiembrie) sursă foto: internet Referință Bibliografică: Început de noiembrie... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2133
ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383409_a_384738]
-
Florea Marian) Smicelele, ramurile de salcie aduse în Duminica Floriilor, sunt în stare de vegetație înaintată, cu acei "mâțișori" care sunt, din punct de vedere botanic, florile lor deci salcia este înflorită, semn sigur al venirii primăverii, când întreaga fire amorțită în timpul iernii începe să revină la viață, să învieze. Deci aducând în Duminica Stâlpărilor ramuri de salcie înflorită, concluzionăm că de aici poporul nostru a dat Duminicii Stâlpărilor denumirea de Duminica Floriilor. Mai este si o alta explicație, potrivit căreia
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
învolburate;Ai așteptat apusul,Apoi un răsărit.Te-ai înfrățit cu valul,Cu vasul ce străbateNestingherit, în noapte,Oceanul infinit.... VI. DEZAMĂGIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită de durere! Pelin și răzvrătire; Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă, Te-ai înecat în gloduri Și patimă deșartă! Vrei să-ți hrănești durerea, În lacrimă de sânge! Nu muști din miezul
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
la catedră, a aruncat-o scârbită pe “mămica” la locul ei și, oftând, s-a așezat pe scaun. Apoi, ne-a aruncat o privire rece, străină, parcă ne-ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
nici un caz la conversație. Dar acum, ascultând vocea Deliei, plicul pe care il desfăcu și citi de rață neplătită, de care nici nu-și adusese aminte, părea că se trezește din letargie. Încerca să se trezească din somnul ce-i amorțea conștiința: — De ce să divorțam, Delia? Eu recunosc, am o aventură, așa mi-au dictat mie nevoile. Undeva am greșit amândoi. Eu recunosc, tu însă mă acuzi doar fără să accepți că vina poate fi și a ta. Mi-ai adus
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
aventură, așa mi-au dictat mie nevoile. Undeva am greșit amândoi. Eu recunosc, tu însă mă acuzi doar fără să accepți că vina poate fi și a ta. Mi-ai adus o tânără în locuința, ea mi-a trezit simțurile, amorțite de un timp Poate o să-mi treacă și avem copilul, eu nu pot să renunț la Cristina. Delia îl asculta pe Criști, consternata. Bărbatul acesta nu mai are discernământ. Era hotărâtă, vă divorța. — Îmi pare rău, Criști, voi divorța. Și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
el, se scula să fumeze o țigară. Se așeza pe canapeaua din hol, deschidea radioul și asculta pierdut în visare muzică ce ii liniștea cugetul. Criști, cu fiecare escapada, se apropia tot mai mult de diafana Carmen. Acum, pe jumătate amorțit de țigară, simțea cât îi este de dor de picioarele minunate ale iubitei, de gură ei ce săruta sălbatic, de glasul ei puțin răgușit dar care părea că plin de mister. — Timbrul glasului tău îmi aprinde imaginația, ai imprimat în
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]