601 matches
-
ace de gheață, este hipnotizat îmbrăcat în haină albă. Dinți de ferestrău în țurțuri stau la streașina blocurilor, geamurile sunt decorate în steluțe albe-argintii. Zâna Iarnă citește în vis povești pentru copii în noapte. Referință Bibliografică: Chip angelic/ Revelion/ Orașul amorțit / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul VI, 21 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ORAȘUL AMORȚIT de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362763_a_364092]
-
din nou ochii ca să poată urmări pâlpâierile sângerii pe care lumina dansa ademenitoare. Lăsă copilul să sară lângă el în iarba înaltă, ca un cosaș năzdrăvan și îi ciufuli chica de păr roșcovan cu degetele sale noduroase și pe jumătate amorțite. - Mă duc cu Nuțu la baltă, să nu mânci cireșe, auzi!? De nu, o să te doară rău burta! Toți simțeau nevoia să îi dea sfaturi în ultima vreme, de la ăl mai mic, la ăl mai mare din casă. Bunu zâmbea
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
stăpânea în aer; nu se zăreau nici caii ninsorii, nici iepurii somnului, cerul era un semicerc alb - negru, căzut peste podișul cu poieni, păduri și teamă. Stelele aveau altă preocupare: lăsau gerul să biciuie mâinile și urechile. Eram un ceas amorțit care-și mișcă limbile egal, pe un cadran mat, iluzoriu. Casa ta, cu ferestre mici și geamuri galbene, era o părere în care mă înveleam strâns. Am ajuns odată cu lama fierbinte a focului din sobă care-mi tăia bucăți din
NEGRU PE ALB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354527_a_355856]
-
pe mjlocul drumului pustiu iar camera de filmat aflată undeva în spatele meu focalizând atent actorul principal. Era doar camera, fără echipa de filmare. Câteodată și acum am impresia ca sunt filmat de un obiectiv invizibil. Priveam pe rând ferestrele caselor amorțite. Unele erau luminate de instalații electrice, altele aveau prinse în draperii forma Crăciunului după mințile noastre. Majoritatea erau pregătite în așteptarea dogmei impuse și prea puțin simțite. Unele fiind exagerat de bogat și atent ornate iar pe altele doar zăpada
IARNA TRECUTA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353094_a_354423]
-
din vol, " Iluzii de vară", Editura Dandess Press, 2014 Să alerg cu sufletul la gură După tine Ce te-ai face fără mine? Fug spijinită de nevoi Pe câlcâiele de nădejde Ce mă duc singure Cunosc drumul Pentru că am picioarele amorțite De atâta zbor cu sufletul... Îngândurat Învoc lumina Să-mi deschidă calea către adevăr Te-am crezut suflet topit... după mine Mă arde un gând Acela ce se oglindește În mintea cea dintăi. Referință Bibliografică: Către adevăr... / Elena Buldum : Confluențe
CĂTRE ADEVĂR... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353124_a_354453]
-
Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ea: Hrisovul toamnei scrie poemul iubirii, În prisovul dinților trecutului șoptește, Parcă frângându-și aripa împăciuirii, Gângurindu-și melancolia ne vorbește.. El: Ne șoptește despre iubiri amorțite, Vorbind vântului trecut, acum zbrunt, Parcă-i iubirea celui avut, ce nesimțite Are și nu-l doare ca pe cel mărunt. Ea Săgeți de soare dansează în fereastră, Argintării părându-mi auzite și simțite, Pe genele panglicilor iernii prevestită, În
TOMNATICE DIALOGURI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353159_a_354488]
-
tabăra avea să lipească linia și frica de la școală, m-am gândit că trei săptămâni vor trece repede și va fi pentru prima și ultima dată când plecăm așa departe de acasă. După câteva ore, m-am trezit cu gâtul amorțit din cauza poziției în care adormisem, în fața a două porți care semănau celor de la unitatea militară pe lângă care trecea trenul, când ne duceam la țară la tataie. Am coborât din autobuz dusă de vârtejul celorlalți, trăgând după mine rucsacul milităresc conform
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
înțeles că, săracii de noi, o luasem de bună și în loc să mergem fără zgomot, ne chinuiam toți să-i fim pe plac și pășeam chiar în vârful pantofilor. Am pășit în clasă cu sufletul la gură, cu degetele de la picioare amorțite și cu ghiozdanul plin de cerneală. M-am așezat în prima bancă pe rândul din mijloc, cu un băiat durduliu, cu obrajii roșii ca două mere ionatane și care, poate de emoție, sau poate că alergase în curte, era ud
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
forțe, îi învăluia în mantale grele, roșii-portocalii, el apucă gâtul femeii cu atingeri răscolitoare, ca buzele să se deschidă într-o chemare nestăpânită, apa le ajungea peste coapse, le mângâia șira spinării, curgea în priviri să împrăștie dragostea fluidă și amorțită. Când soarele își închidea și ochiul celălalt și desena ultimele șuvițe pe mare, ca pe o pânză expresionistă, îmbrățișarea lor se întindea pe luciul apei, ca să-i cuprindă într-un aliaj, respirația se pierdea în clipocit de ape, lovind ritmic
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
galbenului prin plumb. Plumbul este atât de obsedant încât îl întâlnești, în poezia bacoviană, sugerat atât ca metal împovărător de greu și sufocant pentru trupul inert, ascuns de lumină, între pereții vreunui cavou sau sicriu, locuri reci precum nefiindul palid, amorțit și așteptător de chemări, fără umbră și fără dorință. Când spun „fără dorință” îmi asum răspunderea elogiind moartea ca ceva de care niciunul dintre cei vii nu sunt uitați să rămână de-a pururea trup pe Pământ: „Și iată, din
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Soarele aprinde cerul Cufundat în adormire, Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire. Sub o pătură făcută Dintr-un rece întuneric, El trezește-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină dezgolită. O, ce divă se arată Și ce scenă are-n cer! Tot în juru-i se îmbată Cu lucirea din eter. Zorii sună deșteptarea, Ochiul roșu se deschide Și cuprinde toată zarea
RĂSĂRIT de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358531_a_359860]
-
și la alte reviste de prestigiu din lume - făceau lumea să se cutremure. Să simtă fiori. Să se trezească din somnul buimac în care se complăcea. Aveau efectul unui duș binefăcător și aducător de sănătate fizică și spirituală. Trezeau conștiințe amorțite. Puneau pe gânduri. Oricât de indiferent ai fi fost, tot simțeai o zguduire. „Basarabia, pământ românesc?” - sub această deviză s-a desfășurat, desăvârșindu-și opera și lăsând-o moștenire urmașilor. A-i contura personalitatea, fie și numai după opera lăsată
IN MEMORIAM (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358193_a_359522]
-
Acasa > Strofe > Creatie > FĂRĂ MASCĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 487 din 01 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache prind zilei lesa perfecțiunii. mă plimb prin praf cu mintea amorțită. sper într-o nouă mască. mai rezistentă. aleargă în jurul meu copiii invidiei. am chiulit de la lecție. am ales gestul împlinit. mi-era lene să ard inutil, într-un spațiu strâmt. urc treaptă cu treaptă, scara din fire de iarbă. trosnesc
FĂRĂ MASCĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358565_a_359894]
-
stăteam, radia căldura corpurilor noastre, de aceea, în loc să ne simțim confortabil, ne foiam dintr-o poziție în alta, căutând inutil un loc mai proaspăt, mai răcoros. Broboane de sudoare ne curgeau pe frunte și de-a lungul spinării. Concomitent, picioarele amorțite se umflau dureros în pantofi ori sandale. Singura alternativă rezonabilă rămasă era să ne stăpânim disconfortul, să închidem ochii și să ne prefacem somnoroși, că nu ne-ar păsa, acceptând blazați starea de iminentă sufocare. Chiar și așa unii reușeau
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
destramă, vreau să fiu legănată de brațu-ți puternic precum vara făceai, când prin flori rătăceam și-adormeam amețită de doruri în iarba din lunci. De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, în sătucul din munți unde cetini de ger amorțite îmi cântă colindul sublim și cete de îngeri cu surle de-argint și trompete de-alamă coboară-n căsuța-ți modestă aducând bucurie... vreau să-ți mângâi privirea iar zâmbetul drag să-mi deschidă ferestre ce fost-au deunăzi cernite
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
voioși în noapte. ........................................................ Ograda este mai mereu deșartă, Doar vrăbiiile se mai iau la ceartă; Azor nu are cui să-și spună oful, Stă în coteț făcând pe filozoful. Doar plutele-n adâncă plecăciune Mai speră reînviere și minune: Scheletele amorțite - hibernează, Dar soare, ploaie, frunze verzi visează. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Troienele de-atunci / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 327, Anul I, 23 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
TROIENELE DE-ATUNCI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358922_a_360251]
-
meu ce-a adormit... În vis am simțit lumina ta iubita mea cum ai revenit aveai un dar neprețuit... inima mea în care brusc... a răsărit dragostea ta ce s-a trezit... lumina din inima ta a încălzit... sufletul meu amorțit ce a reprimit... dorul tău cel rătăcit M-am trezit din visul rogvaiv,- erai în fața mea... iubita mea mă îmbrățișai... cu lacrimi de iubire Mă mângâiai... sărutări migdale îmi topeai Doar visul... a fost vis. 04.12.2009 Romeo - Nicolae
SUFLET TREZIT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359289_a_360618]
-
stat tot timpul războiului prizonier după ce-a fost luat la Turtucaia! - De acesta am auzit! Era un poet dulce, dar de Turtucaia n-am auzit!, se auzi glasul unei fete ce descălecase cu greu de pe bicicletă. Își freca fesele amorțite. Un hăndrălău cu o cască albastră pe cap o ciupi vârtos. Ea nu reacționa. - Haideți domnilor participanți, n-ați auzit nici de Goga care tot la Turtucaia și-a găsit pe fratele Eugen grav rănit. Uite, aici avem un exemplar
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
eu mai cutreier prin vămile lui căutând urmele cântecelor florilor plecate spre alte iubiri. Întreb stelele unde ești, dar ele clipesc cu gene răsfrânte și numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului, mă-nvelesc în tăceri și leagănez stelele și florile și nopțile, ca să-mi adoarmă visând. Leonid IACOB
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
de omulețul cu barbă,dar acesta îl asigura că e totul bine și că trebuie să stea nemișcat o perioadă din cauza rănilor grave.Isi privi trupul bandajat și pipai cu teamă față: -Unde mă aflu și cine ești tu?întreba amorțit cel din pat. -Ești în casa mea.Eu sunt colonelul deviziei cinci a armatei nationale.Ma numesc Tomas Carter. Cel din pat privi la înfățișară lui și un gând fugar că e nebun îi veni în minte.Omuletul se privi
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
simpli mimi, cu brațe fără palme, doar cu pumni, cătând mereu în aer viciat, flori, inimi. e o uimire-acest "tăcând tăcerii". e idealul sau mai bine zis doar valul, pe care trupul ni-l așternem obosit, de-atâtea patimi inutile amorțit, de-atâtea visuri îngrădite de banal. îi dăruim un strop... de alb real. voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea. să-mi spui care din ele este lizibilă. eu văd doar
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
Acasa > Cultural > Traditii > DE FLORII, MAI CURAȚI, MAI LUMINOȘI ȘI MAI BUNI... Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 117 din 27 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Până mai ieri sub plăpumi de zăpadă, natura amorțită-și aștepta trezirea, la fel ca noi, de altfel; secătuiți de iarnă și de frig, poate bolnavi, de răutate ori de trufie stăpâniți sau pur și simplu împovărați de gânduri și probleme, iată-ne-acum - la mijloc de Prier - cum ascultăm nestingheriți
DE FLORII, MAI CURAŢI, MAI LUMINOŞI ŞI MAI BUNI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360615_a_361944]
-
Ne-am mulțumit cu jobul nostru corporatist, ne-am făcut că nu vedem ce se întamplă cu clasa politică. Somnul nostru a făcut ca țara să ajungă în punctul în care este acum. Până acum câțiva ani, generația mea era amorțită, nu îi păsa de ce se întâmplă dincolo de job și „unde mergem în weekend”. Vedeam cum se fură, cum nu se asfaltează o stradă dacă nu se pot sifona măcar 20% din fonduri și, cu toate astea, declicul nu s-a
Cu drag, din Timișoara: Cam târziu, dar ne-am trezit! Nu ne-a păsat ce se întâmplă dincolo de jobul nostru corporatist și acum plătim factura () [Corola-blog/BlogPost/339044_a_340373]
-
și mai adăugau ceva la tija pe care o înălțau falnic, către soare. - Băi nene, ce-i cu ăștia? aud de departe, sau poate doar am gândit...Ce fac ăștia, frățioare?! Vag, se simte un val de interes pe plaja amorțită. Doi puștani, el și ea, vârâți amândoi într-o sutană hippie, opresc sărutul început mai decuseară. La terasă se dă muzica încet. Un nudist bărân scoate pe loc, o sculă foto, iar bobmarleiul avariat zice: Man, ce trip beton! În
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
au ieșit pe străzi orașele României sub chipul acelorași „mulțimi ale mâniei”, care s-au rupt din blocul de echilibru al tuturor neamurilor Europei, deopotrivă în Spania și Italia, la Londra și la Atena, spre a vesti elitelor acestui veac amorțit că nu se mai poate merge așa, că ceva trebuie să se schimbe din rădăcini pentru a salva organismul moral al civilizației europene, că fără de această primenire morală din adâncuri „mâine, puii păsării cu clonț de rubin// vor ciuguli prin
Neamul românesc nu doarme! () [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]