1,430 matches
-
trezit atâta indignare ar trebui să aibă minimul bun-simț de a se retrage din viața publică. Sunt convins că știu ce rău fac întregii țări prin încăpățânarea de a rămâne în politică. Numai că țara, spre deosebire de partide, e ceva abstract, amorf și incapabil de reacție. N-am văzut nici un ONG care să pornească o acțiune de protest, n-am văzut, în afara presei, nici o delimitare a politicienilor față de indivizi care le compromit profesia. Au existat, în schimb, reacții în partide. Reacții de
Ciuperca nucleară a corupției by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10918_a_12243]
-
Ele nu sînt decît agenți provocatori în viața autonomă a limbajului, a acelui limbaj care trebuie să-și afirme atît propriile energii, cît și să dezvăluie, fără a risipi misterul, ca într-un adevărat scenariu de inițiere, miracolul nașterii, coagularea amorfului, triumful ordinii asupra neantului. Invocînd forme, plonjînd în viscozitățile memoriei, dezvăluint procesul de extragere a unui chip din placenta propriei lui virtualități, pictorul nu face decît să realimenteze conștiința de sine a limbajului, să-i consolideze vocația polimorfă și, simultan
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
1) di non stancarsi mai di ripetere i propri argomenti (...): la ripetizione è îl mezzo didattico più efficace per operare sulla mentalità popolare; 2) di lavorare incessantemente per elevare intellettualmente sempre più vaști strati popolari, cioè per dare personalità all'amorfo elemento di massa, ciò che significa di lavorare a suscitare élites di intellettuali di un tipo nuovo che sorgano direttamente dalla massa pur rimanendo a contatto con essa per diventarne le "stecche" del busto" 5. Qui Gramsci non sottolinea solo
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în spațiul social-istoric, menirea artei și a creatorului, creatorul față în față cu propria opera sunt doar câteva din temele care străbat neîncetat bogăția poetică a acestei generații. Dând o rară formă poetică și un polivalent sens poetic acestor lumi amorfe, generația șaizeci a pus piatra de temelie a poeziei moderne și a dat acestei poezii vigoare și tărie, elemente ce o făceau demnă de a corespunde pretențiilor culturale continuu crescânde ale unui cititor public care a fost rebotezat în cristelnița
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
palierul lor slab luminat „așa cum nomazii traversează deșertul”. Acest teritoriu vid, insurmontabil, este și „spațiul pe care Kafka ar fi vrut să-l depășească pentru a se îndepărta de casa părintească, de acel «unic organism» familiar și de acea «papă amorfă a originilor » care-l țintuia în mod vinovat legat, cum singur îi scria Feliciei, logodnica ce nu-i va deveni niciodată soție.” (Danubius) Karl Rossmann, spre deosebire de ceilalți candidați la burlăcie, are șansa să fie alungat de acasă chiar de ai
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DESPĂRȚIRI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-adună norii palizi și grăbiți, Miroase - a toamnă rece și sterilă, Sub stropi amorfi și vânturi fără milă, Ochii tăi luzi, letargici, triști, uimiți. Se simte iz de putregai în noi, O lume geme de nemărginire, Nu mai suntem decât o amăgire... Adio, deci, cumplitelor erori. Din trupurile noastre fericite, Simt, inima lipsește... Solitară
DESPĂRŢIRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373789_a_375118]
-
Simona Tache Un foarte frumos text despre “popor”, redus deseori abuziv, în imaginarul nostru, la imaginea de “masă amorfă, fără creier, care-l iubește pe Mircea Badea, votează prost și ascultă manele”, a scris Andra Bădicioiu pe Voxpublica. Ideea textului ei e că vorbim, deseori, despre popor ca și cum noi n-am face parte din el și că nu-i
Ah, poporul, vai, patria, aoleu, ţărişoara! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19567_a_20892]
-
dormitor, în patul larg,tânărul arhitect privește plafonul alb, imaculat cu lustra galbenă cu irizări aurii. Încearcă să facă o introspecție în eul său, caută să-și limpezească trăirile, pornirile, sentimentele contradictorii. Mintea sa este în ceață, chiar o masă amorfă de unde se naște un ghem cu multe noduri pe care nu poate sau nu știe să le descâlcească. “Ce bine ar fi, cum a spus cineva mai demult, ca vocea rațiunii să poată diseca,despica și să reușească să dea
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
prinzându-i gâtul cu funia care, mai apoi, i-a folosit drept suport cadavrului. Poate că voia să-i smulgă o mărturisire. Apoi a vărsat peste el varul, care s-a Întărit, preschimbându-se Într-o mască funebră. Priviți. Din amorfa masă cenușie a măștii păru să le sară În ochi amprenta unui chip omenesc răvășit de agonie, cu gura Închisă și cu dinții strânși Într-o mușcătură bestială. Pe suprafața de tencuială se puteau zări câteva smocuri de păr cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai mic, mai crud sau mai uscat, pentru că orice bob e altfel decît celălalt. Oamenii aceia fără vedete de cinematograf, fără laureați al premiului Nobel, fără cosmonauți - o uniformitate deplină ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară ca un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plajă fără să te gîndești la nimic. El nu s-a strecurat pe furiș acolo În malaxor, și mecanicul operator, cel care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau tîrcoale cîinii hămesiți bucătăriilor de cantină. El n-a făcut nici un gest eroic, poate doar imprudența de a privi, de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care le formează oribilele valuri și care reflectă soarele înghețat, orbindu-ne pe loc. Nu poți distinge nimic mai mult în căderea care îți amestecă organele cu frică, aducându-le până în creier și înapoi. Nimic mai mult decât o masă amorfă, mare până la marginea universului și straniu mirositoare, care te vrea cu orice preț înăuntrul ei. Vor trece clipe până când se va pune problema să începem cumva călătoria la care unii dintre noi se gândesc o viață întreagă sau, dimpotrivă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
coborât până la mizeria lamentației iudeo-romîne, va fi, prin "Sburătorul", trecut viitorimei. Nu însă fără acest îndărătnic protest înfipt, răsunător, aici. * aplicarea sistematică a procedeului aritmetic, al mediei. Absență de relief, câtuși de puțin măsura: legea identică a personalității impusă materialului amorf. În ciuda acestei ambiții, ideile d-lui Lovinescu se răsfață bombate, asiatice, ca idolii lui Babel. Sunt în număr de patru și corespund hieratic punctelor cardinale. Pe răsărit, sincronismul. Sub ce zbor augural de curci a conceput d-l E. Lovinescu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dinți cu un sarcasm rece, la pândă, pentru a reprima pe loc orice înmuiere a atenției și a disciplinei - și valetudinarul Ion Antonescu, cu lecțiile lui impersonale, clasele lui somnolente? De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea figura voită de el. Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă la Gazeta matematică! De nu - 1 la catalog și lungă dizgrație. Banciu a săvârșit cu noi, ceea ce Comitetul mântuirii publice săvârșise
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să trăiască, nu cunosc cum însă fără să aibă o activitate sau un succes al fiindului în nefiind decât să aibă banul, care să îl facă stăpân viciat, puternic peste toți cei care sunt obligați să i se închine, slugi amorfe din același aluat cretin de dezvoltare cu al său, rupți în permanență de mijloc, un embrion greșit genetic. Literatul surprinde viața așa cum se extinde din mentalitatea entității-om fie că este european, american sau de oricare altă spațialitate continentală. Parcurgem
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
își lasă coatele paralel pe masa rotundă a tăcerii în contemplare ființa se răzvrătește adună colbul fir cu fir desfășoară a infinita oară poveștile dorului în anotimpul nașterii e în așteptarea banalului care vine mereu cu lăzile pline de comori amorfe și iar se prind în horă jocuri curse întreceri în spații largi în jocul undelor spre centrul vâltorii de trăiri devin redevin strâmte porțile alergării printre umbre toamna se apropie după un scurt popas într-o adormire dureroasă pentru a
ÎNFLORESC CRINII MAICII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362877_a_364206]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DIN SATUL MEU AMORF Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului Din satul meu amorf (Faptul concret) Ne arde pământul, căldura asuprește ogoare Cei rămași își duc optimismul la abatorizare Scrâșnesc inutile, scorojite zăpezi însângerate Iar
DIN SATUL MEU AMORF de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362950_a_364279]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DIN SATUL MEU AMORF Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului Din satul meu amorf (Faptul concret) Ne arde pământul, căldura asuprește ogoare Cei rămași își duc optimismul la abatorizare Scrâșnesc inutile, scorojite zăpezi însângerate Iar necredința scutură anii pe morminte uitate Nicicând nu am știut cum că totul va urma să fie Istorie prea
DIN SATUL MEU AMORF de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362950_a_364279]
-
Când soarele metalic sfidează termometrul și țara În gestul său năpraznic se răzvrătește incertă vara Căci azi urmași în generația de blugi și celular Pe morminte de eroi răstoarnă grămezi de băligar 18.08.15 Referință Bibliografică: Din satul meu amorf / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1699, Anul V, 26 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DIN SATUL MEU AMORF de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362950_a_364279]
-
cititor și nu putem evalua dacă deschiderea cu click sau un like înseamnă și asimilare culturală certă. O soluție poate timidă dar care oferă deschidere unor valori, poate la fel de timide, dar cu perspectivă, o soluție care ar atenua consecințele literaturii amorfe expediate prin comunicarea de masă sau ar direcționa-o spre calitate ar fi paralelismul cu forme culturale tradiționale, cenacluri, întâlniri, lecturi, recitări, în care consumatorii culturali să nu fie singuri în fața calculatorului cu opțiuni risipite și risipitoare selectivitații. Acest paralelism
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CORTEGIUL FRUNZELOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cortegiul frunzelor amorfe Inundă toamna pe alei Iar vântul pare să dizolve Foșnind alene printre tei... Apatice căderi în crize anonime Agonizând ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]
-
ataraxie”, pentru a se înlocui gustul citirii plăcerii banilor cu gustul citirii plăcerii cuvintelor; ideologia acestui partid să fie cea de integrare a României în istorie a căror pagini multe dintre ele au rămas albe, ori împroșcate cu o cerneală amorfă a genezei. Altfel, infernul politicii sterile își va contura noi culmi ale neantului și generațiile viitoare vor fi înțesate de tentaculele tenebre ale aceleiași lumi abisale 26. După ce am adunat atâta izolare îmi este aproape cu neputință să cred că
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
este de fapt opusul subiectivității deoarece i-a în calcul ansamblul și nu doar partea. De exemplu dacă spunem că omul este carne și spirit este o teorie absolut obtuză. De ce? Păi să o luăm logic. Ce vedem? O masă amorfă de carne care umblă singură, care poate executa anumite exerciții cu un nivel înalt de cognitivitate, nu imitându-l cum fac maimuțele. Bun bun și veți avansa ideea ca în spatele cărnii se află o rațiune superioară care coordonează carnea. De
TEMNIŢE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367288_a_368617]
-
că nu ești mai mult decât un animal. Ești mai mult doar prin faptul că gândești. Atâta ești. Dar în esență, ești o ființă născută la întâmplare, fără rost și fără viitor.” „Acum este clipa de har” Din această condiție amorfă, din această nebuloasă a pierii, Dumnezeu caută să ne scape și acesta este mesajul central al cărții „Alege viața” - fapt care o recomandă oricui, creștin sau ateu, oferindu-ne învățătură, călăuzire, putere și o iubire mistuitoare față de Cel care Și-
IN CAUTAREA RASPUNSULUI LA INTREBARILE FUNDAMENTALE ALE EXISTENTEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367189_a_368518]
-
un blestemși trece minutarul vremii, oriunde am fost dusDestinul mi-am purtat pe cruce precum bunul IisusPrin lumea felurită, buimacă ce-a uitat de zeiși-am plâns când pâine le dădeam la blânzii porumbei 30.08.15... XI. DIN SATUL MEU AMORF, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1699 din 26 august 2015. Din satul meu amorf (Faptul concret) Ne arde pământul, căldura asuprește ogoare Cei rămași își duc optimismul la abatorizare Scrâșnesc inutile, scorojite zăpezi însângerate Iar necredința scutură anii
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]