439 matches
-
la Viena). Vezi Márczius Tizenötödike XE "Márczius Tizenötödike" , 1848, nr. 66. Jókai Mór XE "Jókai Mór" , A magyar nép adomái (vezi nota 838), anecdotele „A csigák” [„Melcii”], „Az útlevél” [„Pașaportul”], „A hős borbély” [„Bărbierul cel viteaz”], „A prókátor” [„Avocatul”], „Anachronizmus” [„Anacronism”]; A magyar nép élce szép hegedűszóban [Umorul poporului maghiar În vers frumos de vioară], Budapesta, 1872 — anecdotele „Más a kés, más a kasza” [„Una-i cuțitul, alta-i coasa”], Csej muna na mincsuna și Rossz atyafiság [Înrudire rea]. Jókai Mór
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că au mandat unanimist. Nu aveau unul unanimist, ci unul al unei eventuale pluralități, nu a majorității populației - trecând, desigur, peste faptul că nu Întotdeauna majoritatea are dreptate. Ai amintit ideea lui Adrian Năstase referitoare la o anumită obsolescență, un anacronism al principiului separației puterilor. Cel puțin de la Montesquieu Încoace, acesta face parte din ceea ce se numește „minimum democratic”, și sunt câteva puncte esențiale pe care În științele politice le numim minimul democratic. Putem merge la oricare dintre clasicii teoriei democratice
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
2000), precum și eseul Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești (2000). I s-au decernat Premiul Centrului Independent de Jurnalism (1999) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Zgârcit în aprecieri atunci când face comentarii referitoare la scrisul din Basarabia, conștient de anacronismul unei literaturi „acefale”, Ț. răbufnește adesea categoric și malițios. A fost, în consecință, sancționat oficial, luându-se măsuri drastice de temperare a pornirilor sale pamfletare. Acid și dur, incapabil să se iluzioneze, de o îndărătnicie învecinată cu disperarea, cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
caracter de exclusivitate”. Vechiul scepticism, oarecum empiric, evolua acum „spre un relativism estetic pur principial, reatașat la teoria cunoașterii”. Cele mai multe cărți îmbătrânesc, mai multe încă mor repede; judecățile de valoare despre atâtea cărți se învechesc și ele, devenind truisme sau anacronisme. De necesitatea revizuirii unor astfel de judecăți (devenite prejudecăți), mai exact de inerentele mutații în materie de gust și receptare, frecventatorii lucizi ai artelor erau conștienți de mult. Totuși, pronunțându-se pentru reconsiderarea miturilor, pentru izgonirea locurilor comune, aducând argumente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
pe cale de consecință, întreaga materie a experienței umane trebuie să se prindă și să se distribuie", urmează Vernant raționamentul lui Dumézil.215 Un alt istoric francez, specializat însă în imaginarul Evului Mediu european, Michel Pastoureau, acuză majoritatea analizelor actuale de anacronism, deoarece au "strategie prea mecanicistă și rațională", pe când "în simbolistica medievală este mai important să sugerezi decât să spui, să simți decât să înțelegi, să evoci decât să demonstrezi" (de pildă numerele fiind mai importante în dimensiunile lor calitative decât
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în alb-negru), abia din 1967 propunând antieroi pentru publicul matur, ca Deadman ori Creeper. Seria TV Batman, în ciuda abundenței de vedete și a largii difuzări (de două ori pe săptămână, în prime-time), oferă totuși o perspectivă ironică la adresa super-eroului, dezvăluind anacronismul eroismului absurd și al "moralității aproape revoltătoare" (dacă pe moment impulsionase vânzările de bandă desenată, pe durată lungă, însă, a făcut rău acestei industrii, umplând-o de ridicol).659 Tot în anii '60, nemulțumirile unora dintre artiștii implicați în industria
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și prin politică nucleară proprie), banda desenată dedicată micului erou gal Astérix se bucură de un succes enorm: "[...] în Franța regimului de Gaulle s-a bucurat de un mare succes banda desenată cu Astérix și Obélix, care jongla cu comicul anacronismului, proiectând asupra ‹‹strămoșilor noștri gali›› ‹‹check-list››-ul identitar național. Asemenea turiștilor francezi ai acelei perioade, cei doi eroi de benzi desenate au trecut mai apoi granița, realizatorii seriei aplicând aceleași procedee ibericilor, germanilor sau britanicilor. Caricatura, blândă sau usturătoare, nu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
limbă maghiară Napsugár, continuând în Șoimii Patriei), ori Mircea Possa (cel care creează pe versurile lui Mihai Gafița personajul Tililică în 1947 Tililică spaima zmeilor, în care se îmbină basmul tradițional cu umorul modern, într-o cascadă de gaguri și anacronism, rezultând un soi de "Astérix neaoș avant-la-lettre", după formula lui Dodo Niță).827 Una din primele benzi desenate din noul regim va fi realizată de către Puiu Manu (Vanea și Mihaș în Luminița), cel care avea să devină unul din pilonii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ales creațiile Liviei Rusz: maimuța Kio, rățoiul Mac, maimuța Cocofifi, protagoniștii "celei mai frumoase benzi desenate de la noi", după cum o consideră istoricul genului).851 Umorul de situație identificabil în banda desenată românească se realizează prin parodie, operând pe baza burlescului, anacronismului și gagului, fie vizual, fie verbal, fie sonor (precum în Tililică, băiat fără frică al lui Mircea Possa ori Minitehnicus al lui Radu Marian), însă nu este de ignorat nici umorul absurd, strălucit vehicul pentru mesaje codificate (excelenta Scene din
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
particulară pentru diplomația otomană, care rămăsese încremenită în medievalitate și sub aspectul instituțiilor, și sub acela al mijloacelor de acțiune. Lipsa reprezentanțelor permanente turcești în capitalele altor state împiedica strângerea de informații și, deci, posibilitatea unei reacții prompte în fața evenimentelor. Anacronismul era subliniat și de faptul că Legea musulmană nu permitea învățarea limbilor străine. Rolul, pur tehnic, pe care traducătorul îl avea, de obicei, în contactele diplomatice, s-a transformat la Constantinopol într-o instituție specială, marele dragomanat (1661-1821) având misiunea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
nu este voința națională, că agitația unionistă este artificială, că ea provine din intrigile și rivalitățile partidelor și indivizilor, dar acesta este strigătul timpului și cu cât am vrea să mergem împotrivă, cu atât vom întâmpina rezistență”. De altfel, realizând anacronismul modului de gândire a lui Colquhoun față de noile realități românești, acesta va fi rechemat și înlocuit cu John Green, la 8/20 iulie 1859, care va contribui la relansarea relațiilor românobritanice după principiul „La vremuri noi, oameni noi”. Și perioada
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
o monografie științifică, cea a lui Bousset. Oricât de meritorie ar fi fost pentru vremea sa, ea e depășită acum” (p. X). De un tratament aproape identic beneficiază R.H. Charles. Cititorului de astăzi îi este totuși greu să accepte anumite anacronisme utilizate, cu o dezinvoltură dezarmantă, de părintele Rigaux încă din primele pagini ale scrierii sale: „Tradițiile Israelului, notează el, referitoare la Anticrist și la dușmanii împărăției lui Dumnezeu fac parte dintr‑un ansamblu de credințe desemnat de termenul «eshatologie»” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
precedă „teologia logosului” care pentru a ajunge la același rezultat, proclamă inferioritatea Fiului față de Tatăl. Dacă „teologii logosului” (Origen, Eusebiu ș.a.) au fost adesea acuzați de a fi „păgânizat” dogma creștină, monarhianiștii, la rândul lor, s‑au văzut acuzați de „anacronism iudaizant”. Accentuarea divinității Fiului‑logos se află la originea seriei de erezii subordinaționist‑deiste, apărarea unității monolitice a divinității constituind premizele ereziei monarhianiste, cu cele două variante: adopționism și patripasianism sau modalism (sabelianism). Încercând să salveze unitatea divină, Marcel al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai inspirate nici piesele istorice Dragomir Rucăreanul, vulturul munților (1885) și Mihai Bravul (1885). Asupra unora dintre ele, în treacăt, Mihai Eminescu emisese o judecată aspră în articolul Repertoriul nostru teatral (1870). Discursive, turmentate parcă, ele foiesc de inadvertențe, de anacronisme. Nu mai puțin artificială e limba. Chiar sumară, execuția lui Eminescu era cu totul îndreptățită. SCRIERI: Blestemul unui țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou, București, [1868]; Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele, București, 1869
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
fiicei sale, Anca, dar care va dezlega misterul vieții mamei sale adoptive, Vitoria, în postumitate. Interesantă este abordarea naratologicului, simbioză de prezenttrecut-prezent. O metodă compozițională care amintește de goseph Conrad (1857-1924) sau de tilliam Faulkner (1897-1962), prin transpunerea unui adevărat anacronism. Nu vom afla niciodată dacă aripile de dansator ale Ancăi vor fi fost frânte sau dimpotrivă, însă investigațiile întreprinse de ea, se răsucesc înspre trecut, prin evoluția încrucișată a altor destine și prin coborârea în epoci istorice diferite. Toate aceste
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
l'hypocrisie. Nu vă dau sursa, având obligația de a o proteja de lenea celor care citează după o sursă secundară și de-a binelea marginală, cum e prezenta carte și te trimit cu nonșalanță la origine. 122 AS: Un anacronism grosolan. Nici Guillaume de Lorris, nici Jean de Meun, nu citiseră operele autorului dramatic francez și mai ales ale exegeților lui carpato-dunăreano-prutnici pentru a face o asemenea apropiere. 123 Expresie desemnând în Franța călugărițele. 124 Nota AS: Era teza ei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
idilică și religie cosmică. Creștinismul mileniului trei va fi urban sau nu va fi deloc, atracția către orașe fiind globală. Critica „neopășunismului” nu are ca rădăcină o alegere de gust. Nostalgia agrariană este legitimă atâta vreme cât nu cauționează lenea intelectuală și anacronismul judecății. Istoria Europei vorbește cu argumente copleșitoare despre momentele de beznă spirituală, degradare biologică ori năpastă materială cunoscute de lumea țărănească - Rusia facând aici o figură aparte. Gravitația către polul urban al societății nu este doar consecința unei dezertări antiascetice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să furnizeze materialul didactic și catehetic de bază în toate școlile sau academiile teologice de tradiție ortodoxă. Până foarte recent, majoritatea familiilor de creștini români dispunea doar de aceste două versiuni- textul sinodal sau versiunea Cornilescu -, deși ambele sufereau de anacronism filologic și inconsistență teologică. La ce mă refer? În primul rând, la neputința multor credincioși „de rând” de a înțelege vocabularul arhaic atât al ediției Cornilescu, cât și al ediției sinodale (ușor remaniată în ultimele decenii). Mai important însă, este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din mediul popular, iar față de creațiile nordicilor, de o pronunțată factură magico-religioasă, ea este laică. B. a consemnat multe evenimente istorice sau întâmplări reale, dar acestea fiind transfigurate artistic și circulând pe cale orală, adevărul istoric este adesea denaturat, uneori apar anacronisme, contaminări cu legenda sau cu mitul. Într-o epocă dominată de mentalitatea mitică, când realitatea însăși era percepută ca atare, s-a zămislit stratul cel mai vechi al speciei, acela cu conținut fantastic. În b. fantastică, într-un prim stadiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
poetică. Trecutul și prezentul nu mai reprezintă semne ale trecerii timpului, ci axe ale săgeții temporale. În termenii fizicii, ele rămân indicii asimetriei timpului, nu martori ai trecerii lui. Timpul intertextualității este cu totul altul decât timpul comun. Noțiunea de anacronism dispare și miraculoasa călătorie în trecut sau în viitor nu mai are aici nimic surprinzător" (Hăulică: 1981, 71). Ajungem pe acest drum la un nou concept al fizicienilor, relativ la autoritatea pe care o mai are conjugarea verbului, și anume la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ricanator în fața unor semne de înnoire. Un fel de cânticel comic ar fi Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu (1871), unde, la fel ca la Alecsandri, sunt luate în răspăr falsul patriotism, demagogia, parlamentarismul. În teatrul istoric, rezultatele sunt deplorabile. În afară de anacronisme și de absența unei atmosfere de epocă, limbajul e mereu inadecvat, înecat în discursivism. Și în Moartea lui Mihai Viteazu la Torda (1854), și în Don Sanji II, regele Portugaliii (1857), ca și în Pustnicul sălbatecului munte (1853), unde abundă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
repulsia pe care Dewey o exprimase în pamfletul The Child and the Curriculum (1902). Cheia decriptării multora dintre expresiile denotative adoptate de discursurile moderniste ale curriculumului se află în acest scurt eseu. Dewey constatase - așa cum am arătat în capitolul anterior - anacronismul planurilor și programelor din învățământul secundar american la sfârșitul secolului XX. Școlile americane ale acelor vremuri își desfășurau activitatea imitând școlile europene clasice. Or, învățământul european tradițional se născuse și se dezvoltase în strânsă legătură cu sistemul ecleziastic. Primele școli
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
proustiană a emoției "timpului regăsit", scena aleasă din trecut capătă, cum s-a văzut, contururi mai ferme și un alt loc în ierarhia trăitului: "...încercînd s-o refac în toate detaliile, ea a devenit importantă în viața trecută...", s. n. (11) Anacronismul care "împiedică atît de adesea, cum scrie Proust, calendarul faptelor să coincidă cu cel al sentimentelor" este răspunzător pentru clipa de disperare în care, la mai bine de un an de doliu exterior, revelația morții ființei apropiate, aici bunica maternă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Povestea lui Avraam și întâmplările fiului sau Isaac, ale nepotului său lacov și ale lui losif, constituie perioada zisă a patriarhilor. Multă vreme critica a considerat patriarhii drept personaje legendare. Dar de o jumătate de 12 Evident, "Iahve" este un anacronism, aici, ca și în toate celelalte pasaje citate până acum, căci numele a fost revelat mai târziu lui Moise. Când Israel era copil." secol, grație mai ales descoperirilor arheologice, unii autori sunt înclinați să accepte, cel puțin în parte, istoricitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doctrină decât inițiaților. Acest curent de idei își va afla sprijinul cel mai de nădejde în "secretul" de la Eleusis. Majoritatea criticilor moderni nu acordă prea mare importanță interpretărilor alegorice sau hermetice propuse de mulți autori ai Antichității târzii. Totuși, în pofida anacronismului lor, asemenea interpretări nu sunt lipsite de interes filosofic și religios; ele prelungesc, de fapt, eforturile autorilor mai vechi de a interpreta Misterele din Eleusis, fără ca prin asta să le divulge "secretul". În cele din urmă, alături de rolul central pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]