7,050 matches
-
te înțelege). Metaforele pe care le folosește Delumeau sînt asociate cu cele două imagini, ale medicului și părintelui, dar citînd diversele extrase din manualele pentru confesori abundent citate în carte, impresia mea a fost că mai nimerita ar fi o analogie cu invadatorul: confesorul este, în bună măsură, un cal troian care izbutește nu atît să scoată sinele din fortăreața să, cît mai curînd să pătrundă el dincolo de zidurile privatului. Din studiul istoricului, cum spuneam, aflăm mai putine despre cum se
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
bazat pe niște întâmplări din copilăria lui Patzaichin și pe personaje din mitologia locală. Cartea ilustrează eroul în personajul lui Ivan Patzaichin, legendarul canoist român, multiplu campion olimpic și mondial, născut în Delta Dunării, în satul Mila 23. Date și analogii autobiografice se întrepătrund cu elemente din imaginarul colectiv dunărean. "Practic, am vâslit alături de Vaniușa, căutând pasărea Gamayun", a declarat ilustratorul Alex Talambă, citând personaje din carte, pe care a descris-o ca fiind despre "copilărie, natură, sănătate, voință și realizări
"Mila 23" - povestea lui Ivan Patzaichin în benzi desenate by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21605_a_22930]
-
frumusețe sobră, „Sticla visurilor" și „Seiful tentației" eliberează erotismul, „Corecții naturale", „Lupta contrariilor" sunt... ecologice.. Iată și alte denumiri: „Atentat la viață", „Dezumanizare", „Inutilitatea forței", „Alter ego" care compun în ansamblul lor o viziune universală și, în acelas timp, unica. Analogiile și aspectele ambivalente servesc creatia intuitiva și logica a lui Baruch Elron. Conceptul spatiului și timpului variază spectaculos într-o nesfârșită alegorie. Temele sunt generoase, pictorul refuză prototipurile. Arta sa este rafinată, nu putem să nu remarcăm maiestria, echilibrul, spiritualitatea
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
este să o descopere, să găsească și să trăiască "viața de după moarte" a poemului, Gass consideră că posteritatea trebuie inventată. Ea este produsul celui care o inventează, traducătorul, pe tot atît pe cît este al autorului inițial. Apelînd la o analogie mai curînd stîngace, Gass compară marile poeme cu hambare oricînd pregătite să găzduiască noi și noi recolte. Fără a-și asuma neapărat implicațiile metafizice, scriitorul american definește traducerea ca act de reîntrupare a poetului în persoana traducătorului. Poate de aceea
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
lui Rilke: se pare că poetul i-a trimis odată amicei sale Monique Saint-Helier un buchet de trandafiri aproape ofiliți, rugînd-o să-i păstreze în camera ei, pentru ca treptata scuturare a petalelor să-i amintească de plecarea lui. Firește, nu analogia dintre despărțire și flori ofilite îi atrage atenția lui Gass, ci felul în care izbutește Rilke să tranforme o floare anume în motiv universal, veșnic interpretabil altfel în funcție contextul liric: trandafirul-moarte, tradafirul-simbol falic, trandafirul-ochi, trandafirul-singurătate, trandafirul-univers. În treacăt, Gass
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
și întîmplător, de cafenea, de la "Academia Terasa", unde "Minu" își cheltuia toată verva și bonomia lui de copil teribil al literaturii noastre". Dar spre a încheia cronica de față, să relevăm următorul pasaj din Memorii, în care, punîndu-se sub scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu inima ostenită de aventurile și tulburătoarele viziuni ale dragostei, într-o meșteșugită adaptare a mitologiei la trecutul său lasciv: "Asemenea lui Ulise, și cam pe la vîrsta lui, mă întorc acum acasă cu
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
dimpotrivă, perpetuat la nesfîrșit prin eforturile recuperatoare ale memoriei. Andre Aciman, autorul unei antologii de texte consacrate exilului pe care am prezentat-o cu cîteva săptămîni în urmă, e un fel de G.M. Cantacuzino al Americii; și folosesc cu bunăștiință analogia. Ca și autorul Scrisorilor, Aciman trăiește într-un timp abstract, un fel de viitor perfect: nu un timp al amintirilor, ci al anticipării actului de rememorare. Prezent și trecut se estompează deopotrivă în acest viitor de două ori mai intangibil
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
să precizeze că fr. odalisque este o formă coruptă și cu sens modificat a unui împrumut exotic din turcă (odalyk). Sensul în limba de origine era, într-adevăr, de "roabă în slujba femeilor din harem"; cuvîntul prezintă astfel o perfectă analogie cu cameristă, pentru că e un derivat de la oda ("cameră") - care a dat de altfel în română (probabil și prin intermediar slav - bulgăresc, sîrbesc) odaie. Legătura indirectă dintre odaliscă și odaie e prezentată de Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
pare a avea afinități personale cu budismul; atitudinea lui față de filozofia și religia Estului e mai curînd condescendentă de cele mai multe ori. La fiecare expunere pe care o face fiul, concluzia tatălui este invariabil fie respingerea doctrinei, fie asimilarea ei prin analogie cu o tendință a gîndirii occidentale. Ricard, la rîndul lui, își ascunde nu totdeauna dibace dezamăgirea față de știința și filozofia occidentală. La întrebarea tatălui, dacă transformarea sa a fost provocată de un sentiment de insatisfacție față de gîndirea lumii în care
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
creat. Prea puțin contează romanul lui Alan de Button și verdictul critic al lui John Updike, important este seducătorul aparte teoretic pe care l-am schițat mai sus. De altfel, scrisului lui Updike i se potrivește cel mai bine o analogie propusă chiar de autor și preluată dintr-o secvență cinematografică, din "Lawrence al Arabiei", cînd undeva la orizont se întrevede o făptură minusculă, aproape doar un punct negru, care pe măsură ce se apropie de privitor, cu uluitoare viteză și totuși parcă
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
refuză statutul de minoritate etnică, considerați fiind greci) și în Albania. Dl Gh. Carageani își pune, firește, această întrebare și încearcă să răspundă deși nu dispune de rezultatele unor recensăminte actuale (nici înainte existente). Aprecierea d-sale se face prin analogie. Să o citez: "Evaluările cele mai credibile propuneau, prin anii '20, cifra de 35-40.000 de persoane, o cifră care poate fi considerată probabilă și în zilele noastre din cauză că normalei creșteri demografice i s-a contrapus progresiva lor deznaționalizare. Se
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
comunismului s-ar ridica la cca. 100 de milioane) - naziștii după criterii de rasă, comuniștii după acelea de clasă. Vassili Grossman, citat mai înainte, coautor împreună cu Ilya Ehrenburg al Cărții Negre asupra crimelor naziste în URSS, nu ezită să facă analogii: "Naziștii afirmau despre evrei că nu sînt ființe umane. Lenin și Stalin au spus și ei aceleași lucruri: chiaburii nu sînt ființe umane". Sînt cunoscute astăzi directivele personale ale lui Lenin împotriva acestor "bogătani" și "lipitori ale satului": "trebuie spînzurați
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
larg, listei i se adaugă și alți termeni, care nu fac decît să aproximeze natura fantastică a apariției: arătare, duh, fantasmă, năzărire, vedenie etc. Informațiile etnografice dovedesc însă că echivalările din prima serie de termeni se bazează mai mult pe analogii, între figuri care au, în credințele populare trăsături și funcții destul de diferite(stafia și vîrcolacul, de pildă). Între atîtea sinonime discutabile ale lui strigoi nu apare însă mult mai apropiatul vampir. Nici în Dicționarul explicativ (DEX) nu e indicată vreo
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
investigație semiotică și de istorie culturală - e dovedit și de marele număr de cuvinte și expresii care au intrat, cu întrebuințări figurate, în uzul curent (familiar sau chiar standard) al limbii. Pentru română, lexicul jocului e semnificativ nu numai prin analogiile semantice produse - adesea evoluțiile s-au petrecut în alte limbi, cuvintele fiind preluate împreună cu sensurile lor figurate - ci și prin straturile influențelor culturale pe care le reflectă. Cuvîntul pocher, de pildă, are o etimologie multiplă, dar pare să fi pătruns
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
a unei bune părți din "terminologia de specialitate" modernă a fost apoi franceza (a defosa, levată, pas etc.). Probabil că unele dintre cuvintele domeniului s-au fixat în limbă atît de bine datorită existenței unui puternic model metaforic, a unei analogii dintre diverse activități sociale și joc. Una dintre cele mai clare ilustrări ale acestui model le oferă în română, ca și în alte limbi, cuvîntul atu (din fr. atout), cu sensul de element care "oferă un avantaj sau o șansă
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
element - mișcarea - este foarte important pentru literatură și muzică deopotrivă. R.B.: Am ajuns la un nivel teoretic al problematicii... poate și din vina mea, prin întrebările pe care vi le-am pus. Dar îmi asum această vină fiindcă mă interesează analogiile dintre muzică și literatură, care sunt uzuale în poetică și în teoria literaturii. Este, de altfel, foarte cunoscut rolul constrîngător al disciplinei muzicale în poezie mai ales, mai puțin poate în proză. În acest domeniu exemplul cel mai ilustru și
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
cunoscut rolul constrîngător al disciplinei muzicale în poezie mai ales, mai puțin poate în proză. În acest domeniu exemplul cel mai ilustru și la îndemînă îl oferă Proust: prin mica arie a lui Vinteuil el a conferit însă și profunzime analogiei. Și acum să investigăm romanele dvs. Cine le-a citit a constatat de îndată că sunteți o inițiată în tainele muzicii. Cine a citit despre cărțile dvs. își amintește că ați afirmat într-un interviu că artele plastice și muzica
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
din mici narațiuni care rezistă în sine și nu te constrîng să urmărești filonul de continuitate narativă. În prefața sa, Florin Șlapac, care e și traducătorul acestui text dificil, se referă la roman ca la o "Divina Comedie beată". Potrivită analogie. Nu doar pentru că în centru se află un personaj alcoolic, prin ai cărui ochi tulburați percepem lumea din jur, ci pentru că Lowry (un alcoolic el însuși, se pare) scrie o proză ciudat de coerentă și dezorganizată totodată. Fraze care par
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
propunând ca atare o nouă judecată asupra istoriei imediate. Sentimentul la întâlnirea cu această carte cu aspect de almanah este unul contradictoriu. Pe de o parte, aceeași emoție ca la consultarea neautorizată a unui document secret - ceea ce poate sugera, prin analogie, în ce măsură ne-am ținut departe de noi înșine în acești ani. Și în ce măsură autocenzurile mai vechi s-au transformat și s-au adaptat la postdecembrism. Pe de altă parte, te întrebi cum poate capta atenția o carte alcătuită cu obstinație
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
criticilor și profesorilor. Aveți dubla vocație de a crea și de a practica teoria literară, fiind nu doar un excelent romancier, ci și unul dintre cei mai apreciați teoreticieni ai noii poetici a romanului, al cărui statut este determinat prin analogie cu poezia. Operele dumneavoastră refuză orice explicație, orice analiză. S-a vorbit, în cazul dvs., de o punere fenomenologică între paranteze, care evită un sistem de referință stabilit din timp. E adevărat că, pentru Michel Butor, romanul cercetează, simultan, precum
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
sa anterioară pentru literatură, filosofie, artele minore, de contactul cu studiile faimoase ale unor Pierre Chaunu, Alberto Teneti, Jacques Le Goff, Georges Duby (pe ultimul a avut bucuria a-l cunoaște personal, mai tîrziu), Pavel Chihaia ajunge la a opera analogii între operele de artă veche studiaite și alte referințe ale timpului lor, de ordin pluricultural, încercînd a stabili "criterii de judecată și apreciere mult mai largi". Pornind de la temele legate de arta românească a secolului al XIV-lea și vechile
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
Ioan Slavici este creatorul acestui realism țărănesc în modalitatea căruia a crezut Maiorescu, ca o formulă ideală pentru nuvelistica vremii. S-a spus nu o dată că fără Eminescu poate că Maiorescu nu ar fi lansat (în 1871) direcția nouă. Prin analogie, aș spune că fără nuvelele lui Slavici de pînă în 1881, criticul Junimii nu și-ar fi putut anunța a sa teorie a romanului poporan cu aplicare la mediul literar românesc. Cu leșieticele nuvele ale lui Gane, cu schițele lui
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
numai la eroii paradigmatici ai tragediei dintotdeauna, precum Oedip, Antigona, Iov, Hamlet, Ivan Karamazov, Joseph K., ci și la originile, reale și istorice, ale culpabilității moderne, la exterminarea evreilor de către naziști și complicii lor sau la crimele totalitarismului comunist. Asemenea analogii, ne vin automat în minte riscînd uneori să ne îndepărteze de "litera" cărții, dar nu este mai puțin adevărat că, în subtext, se vor găsi întotdeauna suficiente argumente pentru a le susține. Să ne gîndim de pildă la cazul Antigonei
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
faptul că nu admite existența unei fisuri propriu-zise între concepția antică și cea creștină asupra "vinei tragice"și nici între acestea și viziunea modernă, îi permite să se miște nestingherită într-un cîmp cultural extrem de vast, stabilind necontenit paralele și analogii și mai cu seamă îi îngăduie să identifice în fenomenul tragic o constantă a spiritului uman. Revenind la analiza Cărții lui Iov, căreia Mircea Ciobanu i-a consacrat, de asemenea, pagini de profundă și înfrigurată meditație, trebuie să remarcăm că
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
sensul "tînăr, băiat". Atestări ulterioare i-au confirmat circulația și stabilitatea, mai ales în mediul interlop: "Adu drojdia să ciocnim cu bidiviul!" (E. Barbu, Groapa 1974: 53). Transferul semantic s-a produs, evident, printr-o metaforă destul de simplă, bazată pe analogia dintre animalul tînăr și persoană. Glosarea din Dilema ar părea să indice o schimbare de sens; totuși, dacă un termen poate să însemne atît "fraier" cît și "șmecher", e aproape sigur că în realitate înțelesul său e unul general, care
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]