292 matches
-
Joseph Caillaux. Folosind un pașaport eliberat pe numele soției sale, acest politician, după ce frecventase la Neapole mediile aflate sub influența publicistului pro-german Serao, se afla la Roma unde îi vedea mai ales pe corifeii socialiști și unele personalități ale lumii anarhiste, răspîndind părerea că războiul se va termina dacă nu printr-o victorie a Germaniei, atunci printr-o pace albă, nu prea bine croită, și că Italia trebuia să încerce să iasă din joc fără pierderi, ca dealtfel și Franța, descrisă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din București, avându-l coleg, printre alții, pe viitorul scriitor și diplomat Duiliu Zamfirescu; facultatea însă n-a terminato niciodată, după obiceiul vremii, când mulți începeau studiile universitare și puțini le isprăveau. Îl atrăgea viața boemă a junimii bucureștene, ideile anarhiste și social democrate care, prin mirajul unei lumi mai drepte și mai bune le înfierbânta tinerilor cu oarecare carte imaginația, oferindu-le frumoase și utopice visuri umanitare; dar îl atrăgea mai ales lumea presei, în curs de constituire la noi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
antiliteraturii, d. este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist și nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul de a adopta o poziție estetică în fața vieții („Detest pe literați și nu am încetat să iubesc ceea ce e viu”, afirma Tristan Tzara) și tendințele anarhiste (în formula lui Bakunin - „A distruge înseamnă a crea”) nu fac decât să divulge afirmarea unei foarte serioase metode estetice: negația ca tehnică literară. Rezultatul este negarea „literaturii” (în sensul peiorativ al cuvântului) din perspectiva „poeziei” și rezistența artei literare
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
aceeași lume cu scriitorul. Revenind la avangardă, autonomia artistică despre care este vorba aici nu e o idee tocmai autonomă față de anarhismul politic la modă În Rusia și În Europa sfîrșitului de secol XIX: Bakunin moare În 1876, dar ideile anarhiste vor fi preluate tîrziu de artiștii care vor vedea În munca lor o Încercare de eliberare de orice Putere. Or, voința de eliberare devine ea Însăși Putere. Cu alte cuvinte, Todorov susține că recursul la formalism Își avea rațiunea lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de ce o minte strălucitoare ca cea a lui Deleuze - mare admirator al lui Sartre și Bergson de altfel - deține poate singura tentativă postmodernă - În măsura În care gîndirea postmodernă este antiplatobiciană - a gîndirii franceze din anii post-war, consumată Însă În registru modernist pentru că anarhistă. Poate fi Închipuită Încercarea de a termina cu modernismul, i.e. metafizica, subiectul, rațiunea voluntară, din interior, dar nu sub forma unui troțkism filozofic. Conștient de nevoia de a denunța ierarhiile culturale În care am trăit și gîndit ca europeni aș
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
substanță - conform dualismului cartezian - rămîne același. Critici contemporani ai modernității observă Însă cît de important este, pentru a cunoaște modul În care identitatea privată și publică se cîștigă astăzi, procesul delocalizării. Nu e nevoie pentru aceasta să rcurgem la teoria anarhistă a deteritorializării deleuziană. Edward W. Soja, David Harvey și Nicholas Entrikin vorbesc despre societatea contemporană În termeni economici. Ei sînt astăzi postmoderniștii marxiști pe care Roger Friedland Îi „fotografiază” Într-un comentariu la cîte o carte a fiecăruia. Soja vorbește
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani și În mod istoric legitimiști”, ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
răspuns favorabil la această cerere și la 13 ianuarie 1918 armata română (două divizii de infanterie și două de cavalerie), intră în Basarabia și înaintează până la cursul Nistrului, alungând unitățile militare bolșevice care operau în ținut și au anihilat grupările anarhiste înarmate. Urmare acestor evenimente, Puterea Bolșevică instalată între timp la Petrograd, ignorând principiul autodeterminării naționale, principiul pe care aparent îl susținuse până atunci, a considerat acțiunea statului Român în Basarabia drept un act de agresiune la adresa teritoriului său și în
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
strategice, cu dublă utilizare sau materiale din categoria CBRN (Chemical - Biological - Radiological - Nuclear). ● În contextul relevat de multiplicarea și diversificarea amenințărilor la adresa ordinii publice, prin analiza permanentă a evoluțiilor mediului intern de securitate se identifică o creștere a agresivității organizațiilor anarhiste, grupărilor antiglobalizare sau a sectelor pseudoreligioase, atragerea unui număr mai mare de adepți, precum și creșterea frecvenței acțiunilor acestor organizații. ● Din ce în ce mai prezent în România, fenomenul criminalității informatice se manifestă sub mai multe aspecte: creșterea numărului de cazuri înregistrate și organizarea celor
HOTĂRÂRE nr. 1.040 din 13 octombrie 2010 pentru aprobarea Strategiei naţionale de ordine publică 2010-2013. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/226772_a_228101]
-
Anti Pub</i>), RAP (<i>Résistance à l'agression publicitaire</i>), <i>Leș Reposeurs</i>, <i>Le Collectif</i> <i>Contre le Publisexisme</i>, <i>L'église de la Sainte Consommation</i> (Biserică sfanțului consum) cât și neștiuți clandestini și grupări anarhiste care actioneaza contra publicității prin acțiuni legale sau ilegale, dar întotdeauna nonviolent. Fiecare dintre aceste organizații acționează pe direcții diferite, unii se axează pe creșterea gradului de conștientizare al societății vizavi de publicitate, alții se concentrează asupra presiunii politice pentru
Anti-publicitate - mișcările militante franceze () [Corola-website/Science/295645_a_296974]
-
atacuri verbale rasiste și amenințări cu bătaia vizavi de varii persoane până la îmbrânceli, jigniri și amenințări cu tunsul și adresarea cu apelative anti-femei. De fapt, cine hărțuișste pe cine? E vorba de persoane ultranaționaliste care atacă constant persoane din grupuri anarhiste, anticapitaliste, feministe, internaționaliste, de stânga. Un conflict între aceste două poziții politice nu e deloc surprinzător. Cum au fost posibile toate aceste evenimente în contextul acestei „mișcări”? Răspunsul este că atitudinea fascista se simte confortabil/legitimă în atmosferă protestelor. Atmosferă
Comunicat în urma evenimentelor de duminică: Niște anticapitaliști din stânga pieței () [Corola-website/Science/295689_a_297018]
-
Boston au obținut dreptul de a lucra 8 ore pe zi în 1842, după greve succesive. Programul însă depindea de ramura industrială, iar acțiunile mișcării eight-hour au luat amploare abia după Războiul de Secesiune (1861-1865).[4] Pe lângă sindicate, multe grupuri anarhiste și socialiste s-au implicat în susținerea luptei pentru ziua de 8 ore. Textul care urmează, scris de jurnalistul și ilustratorul Art Young în 1939, reprezintă un episod puțin cunoscut din timpul evenimentelor din Haymarket Square, Chicago, de la începutul lunii
Munca salarizată și ziua de 1 mai () [Corola-website/Science/295712_a_297041]
-
mai ca "zi a muncii" a fost adoptată de mișcările muncitorești în memoria celor care au murit pentru cauza zilei de lucru de 8 ore în Haymarket Square și a celor executați pentru "vina" de a fi asociați cu mișcarea anarhistă. Ulterior ea a fost adoptată oficial de mai multe state, printre care și cele socialiste. Nu însă și de SUA. [caption id="attachment 1133" align="aligncenter" width="280"] Art Young, "Capitalism". Sursa: http://www.peteykins.com/sparklepics 5/ArtYoungCapitalism.jpgCredits: Paul
Munca salarizată și ziua de 1 mai () [Corola-website/Science/295712_a_297041]
-
din această mișcare de peste un an și jumătate. Poți să îmi spui mai multe despre forma de organizare și acțiunile Comitetului Popular al Cupei din Sao Paulo? Acest Comitet este format dintr-o rețea de mișcări și grupuri, de la grupuri anarhiste la mișcări ale unor partide politice și la mișcări civice și sociale. Dar comitetul în sine funcționează după principii autonome și nu este legat de nicio instituție său partid anume. În cursul ultimului an, am organizat mai multe proteste mari
„74 de comunități urmează să fie evacuate din cauza Cupei Mondiale” () [Corola-website/Science/295764_a_297093]
-
Pentru o mișcare anarhistă decolonială! Fiindcă de ceva ani de zile sunt în strânsă legătură cu tovarășii și tovarășele de la Claca și urmăresc discuțiile din scena politică din București, s-a nimerit să contribui și eu cu un text la numărul de față al
Să punem critica colonială în aplicare () [Corola-website/Science/296073_a_297402]
-
un text la numărul de față al GAP. Câte ceva despre mine ca să fie clar din ce perspectivă o să vorbesc: Sunt dintr-o familie bulgaro-germană, am crescut în Germania de Est și, ca muncitor și student, m-am organizat în mișcările anarhistă și autonomistă. Particip în lupte sociale atât în Germania, cât și în România, Bulgaria și Grecia. Critica decolonială și lupta de clasă Critica decolonială nu este doar un joc intelectual sau o preocupare academică. Face parte din dezbaterea politică dinăuntrul
Să punem critica colonială în aplicare () [Corola-website/Science/296073_a_297402]
-
autonomistă. Particip în lupte sociale atât în Germania, cât și în România, Bulgaria și Grecia. Critica decolonială și lupta de clasă Critica decolonială nu este doar un joc intelectual sau o preocupare academică. Face parte din dezbaterea politică dinăuntrul mișcării anarhiste și a clasei muncitoare din Est și Vest precum și Nord și Sud cu scopul de a dezvolta o practică radicală comună și de a promova luptele noastre. În primul rând, ne ajută să înțelegem modul în care, în postura de
Să punem critica colonială în aplicare () [Corola-website/Science/296073_a_297402]
-
dar nu și resimți. Ca să ne câștigăm libertatea este necesar să spargem aceste scindări, să deconstruim aceste discursuri și să ne unim împotriva patronilor, rasiștilor, statului și aparatelor lui ideologice. În plus, critica decolonială este o autocritică necesară în interiorul mișcării anarhiste și a clasei noastre. Și noi facem parte din relațiile sociale complexe ale capitalismului colonial global și am internalizat orientalismul, rasismul și alte logici coloniale. Tovarăși/e care au crescut într-un context occidental, inclusiv eu, sunt marcați/e de
Să punem critica colonială în aplicare () [Corola-website/Science/296073_a_297402]
-
și reușea să creeze o solidaritate de clasă între muncitori migranți și locali, între muncitoare și muncitori. Astfel, Konstantina - muncitoare migrantă, mamă și sindicalistă de la bază - a devenit un simbol al mișcărilor anarhistă și de stânga. Să construim o mișcare anarhistă decolonială Atât în cazul Mall of Shame cât și în cel al Konstantinei Kouneva anarhiștii/ele au fost aceia/lea care au dus lupta comună cu muncitorii/oarele migranți/te împotriva capitalului și a statului în modul cel mai radical
Să punem critica colonială în aplicare () [Corola-website/Science/296073_a_297402]
-
au fost aceia/lea care au dus lupta comună cu muncitorii/oarele migranți/te împotriva capitalului și a statului în modul cel mai radical și mai militant. Asta ne arată că există deja o anumită conștiință decolonială în rândul mișcării anarhiste și că nu pornim de la zero. Să punem critica decolonială în practică - prin deschiderea mai multor centre sociale, scoaterea mai multor publicații, autoorganizarea în toate sferele vieții noastre, implicarea în lupte de clasă, de gen și antirasiste, prin rezistență cotidiană
Să punem critica colonială în aplicare () [Corola-website/Science/296073_a_297402]
-
Mandea ne propunea revoltă, spiritul de fronda, revoluția. Într-o facultate în care anticomunismul de opereta făcea casă bună cu discursul nostalgic interbelic, condimentat cu rasisme de tot felul, Mandea își asumă un mesaj direct de stânga, ne recomandă autoare anarhiste, era un vajnic activist copy-left, care pirata muzică și cărți la greu, ne încuraja să lucrăm cu comunități sărace și segregate din cartierele Bucureștiului și să eliberăm teatrul de constrângerile artei burgheze. [caption id="attachment 2002" align="aligncenter" width="610"] Mann
DISPARIŢIA LUI NICOLAE MANDEA? () [Corola-website/Science/295861_a_297190]
-
minorităților etnice, rasiale etc., a activiștilor de stânga, văzuți că inamici principali ai ordinii fasciste. De la Germania hitlerista la Spania generalului Franco, de la dictaturile militare din America Latină până la regimul Suharto din Indonezia, persecuția mișcărilor de stânga (fie ele comuniste, socialiste, anarhiste, autonomiste etc.) a fost și este în continuare unul dintre pilonii principali ai regimurilor fasciste. Textul de față nu este o cercetare istorică, nici nu își propune o abordare exhaustiva, ci încearcă să traseze niște direcții, în primul rând pe
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
odată ajuns la putere, ar fi angajat din nou țara în conflictul mondial împotriva Puterilor Centrale. În toamna anului 1918, guvernul comunist se afla într-o situație extrem de periculoasă, atacat fiind de inamicii interni și de foștii aliați, de forțele anarhiste și de forțele armate ale unor state vremelnic independente - Belarus și Ucraina. Pentru a face față acestor urgențe, în Rusia a fost instaurat un regim de teroare, Armata Roșie și CEKA reușind să distrugă toți inamicii revoluției. În ciuda idealurilor înălțătoare
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
sub jurământ prin datoria de a lupta oriunde peste granițele imperiului, chiar și pe mare, si poate mai putin, apartenența la religia catolică. Acestor motive putem adăuga și influențele inhibitorii, negative, venite dinspre orășenii sași ai Bistriței, precum și a mișcărilor anarhiste ortodoxe din Transilvania conduse de călugări străini de neamul românilor, precum Visarion Sarai, Sofronie de la Cioară ș.a., ce vizau înlăturarea unirii religioase cu Romă a românilor transilvăneni. Stăpânirea habsburgica, motivată de rațiuni politice proprii, a edificat cadrul legislativ ce a
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
existența sa. Chiar dacă acțiunea statului poate apărea ca având scopul urmăririi unui bine public, acest bine public se transformă în ceva rău, deoarece este impus și, deci, contravine libertății individului. Marxismul, ca doctrină de stânga, împrumută o parte din ideile anarhiste despre stat. Karl Marx accentuează ideea anarhiștilor conform căreia statul este un instrument de lupta de clasă, el reprezentând interesele clasei aflate la guvernare și nu interesele cetățenilor, în schimb trece în umbră ideea acestora despre libertatea absolută a indivizilor
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]