846 matches
-
Idealul tineretului") de Élisée Reclus și a publicat în 1895 broșura "Determinismul". Tot împreună cu Mușoiu, Panait Zosin a editat "Revista Ideei" în care, pe lângă traduceri din filozofii clasici greci și din scrieri ale socialiștilor, a publicat și lucrări ale unor anarhiști ca Mihail Bakunin și Piotr Kropotkin sau anarhiști individualiști ca Max Stirner, Han Ryner și Henry David Thoreau. Asupra concepției lui Zosin s-a exercitat și influența lui Vasile Conta, iar în ultima parte a vieții aceea a pozitivismului. El
Panait Zosin () [Corola-website/Science/308789_a_310118]
-
în 1895 broșura "Determinismul". Tot împreună cu Mușoiu, Panait Zosin a editat "Revista Ideei" în care, pe lângă traduceri din filozofii clasici greci și din scrieri ale socialiștilor, a publicat și lucrări ale unor anarhiști ca Mihail Bakunin și Piotr Kropotkin sau anarhiști individualiști ca Max Stirner, Han Ryner și Henry David Thoreau. Asupra concepției lui Zosin s-a exercitat și influența lui Vasile Conta, iar în ultima parte a vieții aceea a pozitivismului. El a relevat necesitatea liberei cugetări, a apropierii intelectualilor
Panait Zosin () [Corola-website/Science/308789_a_310118]
-
pot fi traduse în viața de cei aleși în alegeri. Una dintre ideile la care țin adversarii stângii moderne este că aceasta ar fi înrudită cu comunismul. Istoria arată că sunt numeroase partidele și mișcările de stânga (social-democrați, socialiști, trotzkiști, anarhiști etc.) care s-au opus cu fermitate autoritarismului comunist, aderenții lor înfundând pușcăriile comuniste. Pornit că o miscare radicală de stânga cu țeluri generoase, comunismul a degenerat în URSS (iar după acest model și în alte țari), a ajuns un
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
(în , pronunțat ) a fost un guvern care a condus Parisul începând cu 28 martie și până la 28 mai 1871. El a existat înaintea rupturii dintre anarhiști și marxiști, și ambele grupuri o consideră prima preluare a puterii de către clasa muncitoare în timpul Revoluției Industriale. Discuțiile privind politicile și urmările Comunei au contribuit la ruptura dintre cele două curente politice. a acționat doar ca autoritate locală, exercitând puterea
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
locali. În pofida reformismului Consiliului Comunei, compoziția Comunei ca întreg era mult mai revoluționară. Printre facțiunile revoluționare se numărau proudhoniștii (precursori ai anarhismului), membri ai grupărilor socialiste internaționale, blanquiști și republicani mai libertarieni. De atunci, Comuna din Paris este sărbătorită de anarhiști și de marxiști, din cauza varietății de subcurente ale ei, marelui grad de control al muncitorilor, și a remarcabilei cooperări între diferiți revoluționari. De exemplu, în III arrondissement, materiale școlare au fost oferite gratuit, trei școli parohiale au fost laicizate și
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
Engels, pe care îl va revedea la Paris, în mica comunitate de exilați germani. La Paris, Marx scrie pentru scurt timp pentru "Deutsch-franzoesische Jahrbuecher", și face cunoștință cu poetul german Heinrich Heine, cu socialistul francez Pierre-Joseph Proudhon, ca și cu anarhistul rus Bakunin. În această perioadă, Marx ia, pentru prima oară, contact și cu mișcarea muncitorească, implicându-se într-o organizație secretă comunistă, numită "Liga celor drepți", devenind socialist și comunist. În această perioadă citește economie politică și scrie profundele și
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
stat „timp de 17 zile Wolfgang Amadeus Mozart”. Filmul conține și alte diferențe față de roman: acțiunea filmului se petrece numai pe frontul românesc, sunt eliminate unele subiecte jenante (încercarea de dezertare a lui Apostol Bologa la ruși, originea evreiască a anarhistului socialist, propovăduirea urii mondiale antinaționale), evoluția spirituală a lui Apostol Bologa este golită de orice influență religioasă, concediul ofițerului la Parva și povestea de dragoste cu Ilona sunt mult scurtate etc. Potrivit lui Cristian Tudor Popescu, realizatorii au transformat, prin aceste
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
au păstrat presa. "Viața Nouă" (Novaia Jizn) al lui Maxim Gorki avea să mai apară până la 16 iulie 1918, dată la care a fost interzisă de Lenin. Potrivit lui Victor Serge, presa legală menșevică a dispărut abia în 1919, cea a anarhiștilor ostili regimului în 1921, cea a socialist-revoluționarilor de stânga, încă din iulie 1918 din cauza revoltei lor împotriva bolșevicilor. Dar, înainte de a lua puterea, bolșevicii, inclusiv Lenin, pledaseră pentru libertatea presei și această schimbare la 180 de grade nu a fost
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
considerabilă a cenzurii presei nebolșevice. În perioada 11-12 aprilie, un val de represiune anti-anarhist a lovit Moscova: 1000 de oameni din trupele speciale au atacat case particulare, 520 de persoane au fost arestate, și 25 executate sumar. După această dată, anarhiștii au fost calificați oficial drept „bandiți”: un cuvânt care va ajunge în posteritate. Dzerjinski avertiza că această operațiune este doar începutul. Creșterea netă de popularitate a și anarhiștilor îngrijora puterea: unde se mai țineau încă alegeri locale libere, ei câștigau
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de persoane au fost arestate, și 25 executate sumar. După această dată, anarhiștii au fost calificați oficial drept „bandiți”: un cuvânt care va ajunge în posteritate. Dzerjinski avertiza că această operațiune este doar începutul. Creșterea netă de popularitate a și anarhiștilor îngrijora puterea: unde se mai țineau încă alegeri locale libere, ei câștigau peste majoritate. Ca răspuns, în mai-iunie 1918, 205 de ziare socialiste au fost închise și Ceka a dizolvat cu armele în mână zeci de soviete SR sau menșevice
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
fost proclamată în anul 1924. Cazacii, care au fost încă de la început vârf de lance al antibolșevismului, au fost deportați în bloc, iar privilegiile le-au fost anulate. În Ucraina, Armata Roșie s-a întors și împotriva foștilor săi aliați, anarhiștii armatei lui Mahno: de la sfârșitul anului 1920, au atacat cu brutalitate experiența unică a statului anarhist . Această mișcare țărănească autentică de masă a reușit să se doteze cu o armată insurecțională, capabilă să reziste trei ani atât contra austro-germanilor, cât
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
antibolșevismului, au fost deportați în bloc, iar privilegiile le-au fost anulate. În Ucraina, Armata Roșie s-a întors și împotriva foștilor săi aliați, anarhiștii armatei lui Mahno: de la sfârșitul anului 1920, au atacat cu brutalitate experiența unică a statului anarhist . Această mișcare țărănească autentică de masă a reușit să se doteze cu o armată insurecțională, capabilă să reziste trei ani atât contra austro-germanilor, cât și împotriva Albilor lui Denikin și Vranghel, armatei Republicii Populare Ucrainene condusă de Petliura, și Armatei
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
în lagăre au devenit practici banale. Întrebarea dacă lagărele deschise de Ceka în timpul războiului civil prefigurează sau nu Gulagul stalinist rămâne o discuție deschisă. Conform istoricului britanic George Leggett, aproximativ de oameni au murit ca rezultat al terorii roșii. Menșevicii, anarhiștii, socialist-revoluționarii, liberalii sau democrații au fost vânați și scoși în afara legii, la fel ca Albii și naționaliștii, și chiar ca pacifiștii tolstoiști, sioniștii, etc, precum și ca mulți dintre cei ale căror origine socială și marginalitate au fost suficiente pentru a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
unde s-a menținut un regim constituțional și parlamentar care a păstrat libertățile personale și chiar a prezentat o timidă reformă agrară. În plus, nici una dintre armate nu ținea să lase în urma sa elemente suspecte sau periculoase. De asemenea, luptătorii anarhiști din armata lui Mahno au respectat cel mai mult populația civilă și i-au cruțat și eliberat pe simplii combatanți luați prizonieri, dar i-au lichidat în retragerea lor pe ofițeri, nobili, burghezi, culaci sau preoți, tribunalele populare spontane însărcinându
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
bine primită de toată lumea. au suferit de pierderea , pe care Lenin nu le-a mai recunoscut la începutul anului 1918. Și anticomunismul era foarte puternic în rândul socialiștilor rămași fideli „vechii case”, la congresul de la Tours din 1920, în rândul anarhiștilor, în rândul unor intelectuali umaniști ostili metodelor bolșevicilor (de exemplu, Romain Rolland, un prieten al lui Gorki), și, desigur, în rândul dreptei. În 1919, un afiș celebru stigmatiza bolșevicul ca „omul cu cuțitul în dinți”. În Statele Unite ale Americii, "red
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
în anul 1930: naționalizarea integrală a terenurilor, planul cincinal scoțând brusc URSS din înapoiere. Toate acestea cu prețul greu și ascuns a milioane de victime, consecință a ambiției totalitare a puterii de stat. Cauzele acestei „degenerări” sunt explicate diferit. Pentru anarhiști, ele se datorează principiilor „autoritare” ale partidului bolșevic. Pentru alții, cum ar fi unii liberali, aceasta își are rădăcinile în ideile lui Karl Marx. Pentru mai mulți marxiști nebolșevici, Lenin a comis o eroare fatală din dorința de a declanșa
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
dintre toți actori săi), Jean-Paul Belmondo și Lino Ventura au constituit momente esențiale ale cinematografiei postbelice. Deși prieten cu leftiști celebri, precum Yves Montand, Melville se referea la el însuși ca fiind "extrem de individualist" și se autodefinea ca fiind un "anarhist de extremă dreaptă," din punct de vedere al orientărilor sale politice. În anul 1963, fiind special invitat, Melville a participat că unul din membri juriului la de film din Berlin. Manieră regizorala a lui Jean-Pierre Melville a impresionat și influențat
Jean-Pierre Melville () [Corola-website/Science/303805_a_305134]
-
terminarea studiilor a înființat, în 1964, un birou de avocatură în Berlinul de Vest, apărând, printre alții, mai mulți studenți activi în „Opoziția Extraparlamentară” ("Außerparlamentarische Opposition", APO), pe Beate Klarsfeld, pe viitorii teroriști Andreas Baader și Gudrun Ensslin și pe anarhistul Fritz Teufel. În 1970 a fost unul din membrii fondatori ai organizației teroriste de stânga RAF, cu care a participat la eliberarea lui Andeas Baader din închisoare și la trei jafuri. Împreună cu vreo 20 de membrii RAF a fugit în
Horst Mahler () [Corola-website/Science/326357_a_327686]
-
că ar fi încercat să oprească violențele antievreiești, prin introducerea pedepsei capitale pentru crima de participare la pogromuri. Pe 25 mai 1926, în veme ce se deplasa pe o arteră comercială, Petliura a fost împușcat de trei ori de un anarhist evreu, un individ care fusese condamnat mai înainte pentru jaf armat asupra unei bănci, Sholom Schwartzbard (1886 - 1936). Părinții lui Schwartzbald se numărau printre cei 15 membri ai familiei sale care fuseseră uciși în pogromurile din Rusia. În procesul care
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
de independență. (Republica Populară Ucraineană, Republica Populară a Ucrainei Occidentale și câteva „republici roșii ucrainene”). Teritoriul Ucrainei a fost teatrul de luptă al armatelor Imperiului German, Austro-Ungre, a Armatei Roșii bolșevice, a „albilor” lui Denikin, a celei poloneze și a anarhiștilor lui Nestor Mahno. Încercările ucrainenilor de obținere și păstrare a independenței au fost zădărnicite de o serie de evenimente. Primul a fost înfrângerea suferită în timpul războiului cu Polonia. În 1920, liderii polonez Józef Piłsudski și ucrainean Simon Petlura au semnat
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
Salandra, el a încercat să obțină sprijinul naționaliștilor prin adoptarea unei linii politice de dreapta. În același timp, partidele de stânga au devenit tot mai neîncrezătoare în guvern, după uciderea a trei demonstranți antirăzboinici în iunie. Stânga italiană - sindicaliștii, republicanii, anarhiștii și socialiștii - au organizat proteste și s-a ajuns la declararea grevei generale. Valul de proteste care a urmat a fost cunoscut ca „Săptămâna roșie” și a fost caracterizat din rebeliuni de stânga și diferite acte de nesupunere civilă care
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
anticlerice ,care au amenințat hegemonia bisericii în Spania,provocând biserică să îi acorde sprijin lui Francisco Franco în revoltă de cinci ani mai tarziu.In Războiul Civil care a urmat,aproximativ 7000 de preoți au fost omorâți de către comuniști și anarhiști din zonele republicane. Francisco Franco a iesit victorios din războiul civil spaniel și a restabilit monarhia spaniolă în 1947, proclamându-se președinte. Dar Don Juan Carlos de Borbon a refuzat să primească de la el coroană, iar Spania a devenit un
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
în alb și negru, fie în alb și roșu, fie în roșu și negru sau în alb și negru având doar steaua colorată în roșu. Conform unor surse, Fitzpatrick ar fi primit o copie a fotografiei de la un grup de anarhiști olandezi în 1965. Alții îl creditează pe Jean-Paul Sartre ca deseminator al fotografiei. Variante modificate ale fotografiei au fost reproduse de-alungul timpului în diferite medii informatice, deși realizatorul, Alberto Korda nu a solicitat niciodată nici un fel de compensații materiale, datorită
Guerrillero Heroico () [Corola-website/Science/303255_a_304584]
-
fost acuzat că, împreună cu câțiva prieteni, intenționa să distrugă catedrala Nidaros din Trondheim cu ajutorul dinamitei. S-a speculat și că Vikernes urma să folosească dinamita pentru a distruge "Blitz House" din Oslo, locul unde se adunau activiștii socialiști, comuniști și anarhiști. Procesul a început în mai 1994. Vikernes a fost găsit vinovat de omor cu premeditare, incendierea a patru biserici și furt și posesie de explozibil. A fost acuzat și de incendierea unei a cincea biserici și de profanare de morminte
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
putere și să obțină controlul unui cât mai mare teritoriu. Luptele interne pentru putere au împiedicat diferitele facțiuni din Belarus să câștige suficientă putere pentru a controla țara. Situația în Ucraina era și mai complicată, în conflictul intern fiind implicați anarhiștii lui Nestor Mahno, comuniștii, rușii albi, diferitele guverne mai mult sau mai puțin efemere ale Ucrainei și nou formata armată poloneză. Toată zonele părăsite de armatele germane au devenit câmp de luptă pentru zeci de facțiuni dornice de putere. Războiul
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]