254 matches
-
David Fernández. Nu mai vor case albe Sony Pictures le-a promis locuitorilor că se ocupă de refacerea culorii albe a clădirilor, dar ei au decis să le lase albastre datorită beneficiilor economice pe care le obțin din turism. Localitatea andaluză, care se laudă ca fiind primul sat-ștrumf din lume, a găzduit săptămâna trecută prezentarea noului film al creaturilor albastre, primind sponsorizare din partea echipei de fotbal FC Barcelona și a echipei naționale a Spaniei. WWF, Sony Pictures și autoritățile locale vor
Satul ștrumfilor, Júzcar: Totul e albastru - GALERIE FOTO, VIDEO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63691_a_65016]
-
René și Georgette Magritte, de Luis Buńuel și de alți cîțiva amici, Gala sosește în satul de pescari Cadaques. Cît timp Dali și Buńuel aveau să lucreze la un scenariu care să continue povestea cinematografică plină de succes a Cîinelui Andaluz, mica societate urma să petreacă o scurtă vacanță în sătucul de pe malul mării. În vederea întîlnirii cu Gala, Dali își pregătește cu sîrg o apariție ieșită din comun (scena este descrisă în autobiografia Viața secretă a lui Salvador Dali). Preparativele dau
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme în licanta veche, în număr de... cinci! Pe o metrica de tip folcloric (andaluz sau românesc), Virgil Dumitrescu se răsfăța gongoric, ca un reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme în licanta veche, în număr de... cinci! Pe o metrica de tip folcloric (andaluz sau românesc), Virgil Dumitrescu se răsfăța gongoric, ca un reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme în licanta veche, în număr de... cinci! Pe o metrica de tip folcloric (andaluz sau românesc), Virgil Dumitrescu se răsfăța gongoric, ca un reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
alese de ea însăși arta poeziei a fost aspru criticată de contemporani (dar a fost și lăudată de alții, precum Ibn Hazm al- Andalusi, admirator al curajului și al frumuseții blondei cu ochi albaștri 2). Epoca de aur a poeziei andaluze e socotită sfârșitul secolului al XI-lea, mai ales din pricina înnoirilor formale. Tot acest secol a dat și cele mai strălucite scrieri de morală, din care îl vom cita aici pe Ibn Hazm al-Andalusi, m. 1065, autorul Colierului Porumbiței. În afara
Poezie și morală hispano-arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2820_a_4145]
-
tablouri, În biserici, În palate, În străzi și piețe, urma de neșters pe care au lăsat-o oamenii aceia În peregrinarea lor pe pământ. Amintirea mâinii lui Lope se va șterge doar odată cu mine, când voi dispărea; ca și accentul andaluz al lui Diego de Silva, sunetul pintenilor de aur ai lui don Francisco atunci când șchiopăta, sau privirea acvatică, verde-albăstruie și senină, a căpitanului Alatriste. Dar ecoul vieții lor ieșite din comun va continua să răsune atâta vreme cât va dăinui locul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cînd au biruit teama și merită pe deplin să-i audă glasul și cuvintele de laudă și o sorb din ochi cerșindu-i un darling și ea le Împarte la toți acest cuvînt magic și ei se simt deodată mai andaluzi și mai țigani decît sînt și Încep să se Învîrtă În jurul ei ca niște cocoși, declamîndu-i cu glasuri sparte de bețivani versurile populare pe care Garcia Lorca n-a mai apucat să le culeagă, pînă cînd ea, pentru a scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atmosfera lor se mută pentru mulți actuali, foști și viitori Juan Lucas În barurile hotelurilor de lux la care vin și toreadorii care stau acolo, ca bunăoară Santillana astăzi, care se fandosește și bate mereu, În cel mai pur stil andaluz, În masa la care l-a invitat Juan Lucas, enervînd-o la culme pe soția lui Laster Lang al III-lea, abia sosit În vederea sărbătorilor din luna octombrie. Lang al III-lea, care, asemenea lui Juan Lucas, știe să Îmbine plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cînd anume să pomenească de primele pentru lucrători. De aceea Îl aștepta acum nerăbdător Împreună cu Daniel, care era și el pe jumătate complice, să termine odată cu uriașa supieră de argint din care Își turna fiecare În farfurie celebra supă andaluză gazpacho pe care Juan Lucas ținea s-o aibă la masă În perioada sărbătorilor din octombrie. Și de aceea Își dădu drumul acum În sfîrșit cu povestea lui pe care Nilda o asculta ascunsă În spatele ușii de la sufragerie. Susan, fermecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcuse la Început ochii mari de tot, zîmbindu-i și privindu-l cu dragostea mamei față de singurul ei băiat care mai era Încă un copil. Juan Lucas Îl Întrerupse spunînd că Sălbatica asta n-o să Învețe niciodată ce Înseamnă un gazpacho andaluz, poșirca asta parcă-i o supă de roșii! Iar Susan, fermecătoare, fiindcă știa că de multe ori Întîmplările povestite de Julius Îl enervau, Încercă să-l facă să renunțe la continuarea poveștii pe care o Începuse și-i spuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă aveau părul blond ca Susan, poate fiindcă tocmai se Întorseseră de la golf și purtau cămăși de mătase ca Juan Lucas. Își petreceau ceasuri Întregi uitîndu-se pe fereastra care dădea În grădină, contemplînd terase și sufragerii ca ale unui conac andaluz, dormitoare ca acelea construite de Metro Goldwin Mayer pentru un film, dramă-de-dragoste-lux-furnici-carnivore-și-Grace-Kelly care se petrecea În pădurea virgină a Braziliei, sau baruri unde chelnerii purtau galoane ca pe transatlanticul de care Hitchcock a avut nevoie pentru un film cu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pieliță, se pun într-un vas și se bat bine cu lingura de lemn. Se pun ulei, ceapă tocată mărunt, pătrunjel tocat și, după gust, ardei iute. Este un aperitiv foarte gustos. Cantitățile sunt după dorință și după gust. MAIONEZĂ ANDALUZĂ 1 borcan de maioneză, 3 roșii mici, o ceapă, o lingură de ulei de măsline, 1⁄2 de gogoșar roșu Se curăță roșiile de pieliță și se toacă mărunt, apoi se călesc în ulei împreună cu ceapa tocată mărunt până scade
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
Lima, a continuat să trăiască cea mai mare parte din viață în capitala Franței. Jean Cassou (1897-1986), important critic și istoric de artă și hispanist; s-a născut în Spania, la Deusto, lângă Bilbao, din tată francez și mamă spaniolă andaluză. Pp. 5-39. Paul Painlevé (1863-1933), matematician și om de stat francez. Ediția de față nu include și textul lui Jean Cassou, foarte pertinent de altfel; voi cita în notă unele dintre pasajele comentate mai jos de Unamuno, restul discuției putând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Porții Tirah. Acolo se lungesc și, fără a mai avea timp să schimbe măcar un cuvânt, se pun pe sforăit la unison. A doua zi, Khayyam se duce la marele vizir. În Piața Zarafilor, călători și neguțători de toate originile, andaluzi, greci sau chinezi, forfotesc În jurul prețuitorilor de monede, care, Înzestrați cum se cuvine cu balanța lor regulamentară, râcâie un dinar de la Kirman, Nishapur sau Sevilla, adulmecă un tanka de la Delhi, cântăresc În palmă un dirham de la Buhara sau strâmbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar neavând încă puterea de a vorbi, de a relata întâmplarea la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise, orbit, de apariția andaluză, cu ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu imaginile-nchise, pot să-ți scriu două romane. pasul tău e înălțare visul ce coboară-n gând, umbra ta, rază de soare ce se joacă pe mormânt. lași ulciorul nopții scrum când te-adapi în ape sfinte din fântâna andaluză. și... îmi ești așa cuminte. dormi pe note de ravel și visezi seraiuri dragi aștepți în colțuri de rai să te fure câțiva magi. sâmbătă, 1 decembrie 2012 cade toamna în pahare cade toamna în pahare bahică petrecere, sorbim din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fost de ajutor. Plecînd de la judecătorie, eu și señor Danvila am coborît dealul la pas către orașul vechi. Acea mică enclavă din spatele hotelurilor care mărgineau plaja era un sat tematic restaurat de o manieră extravagantă, cu străzi care imitau stilul andaluz, prăvălii de antichități și măsuțe de cafenea scoase În aer liber sub portocali. În mijlocul unui decor de scenă, ne-am sorbit În tăcere frapéurile și l-am urmărit cu privirea pe proprietar cum stropea cu un ibric de apă clocotită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În anii ’20, după cum mă informă Hennessy, la dorința magnatului andaluz care cumpărase conacul. Podiumul trambulinei se sprijinea pe pilaștri de marmură, iar gurile jgheaburilor reprezentau, fiecare, o pereche de mîini sculptate care strîngeau un pește cu gura deschisă. Sistemul de filtrare nu se mai auzea, iar suprafața apei din piscină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu-și mai bate capul să-i scoată din robie. Gândește-te la ei, fiule, și ajută-mă să mai răscumpăr vreo câțiva, mai degrabă decât să umbli după o himeră, căci, fii sigur de acest lucru, niciodată pe pământ andaluz un musulman nu va mai putea porunci unui creștin, nici măcar unei creștine. Și dacă te îndărătnicești să vrei s-o recuperezi pe femeia asta, va trebui să treci printr-o biserică“. Dădu drumul unei înjurături și își trecu palmele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orașului Fès se înșiruiau cât vezi cu ochii dealuri presărate cu nenumărate case din cărămidă și din piatră, adesea împodobite, la fel ca la Granada, cu plăci de faianță. — Acolo, pe câmpia străbătută de ued1, este inima orașului. La stânga, malul Andaluzilor, întemeiat cu secole în urmă de pribegi din Córdoba; la dreapta, malul celor din Kairouan, având în mijloc moscheea și școala Karauiyinilor, clădirea aceea mare cu olane verzi, unde, cu voia Domnului, vei primi învățătura înțelepților ulema. N-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind, el și oamenii lui aveau misiunea de a patrula pe acel drum, infestat de briganzi de când andaluzii debarcau, corăbii întregi, la Melilla. De obicei, adăugă el pe tonul cel mai banal, călătorii se trezesc cu beregata tăiată, iar catârgiul vine să-și ia înapoi animalele și partea de pradă ca i-a fost lăsată. Potrivit ofițerului, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acelui om și astfel, după zece zile, am ajuns la destinație, istoviți, dar teferi. Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era lucru ușor de când pribegii andaluzi, sosiți la Fès în valuri succesive, se înstăpâniseră peste toate casele disponibile. Când debarcase Boabdil, cu trei ani mai înainte, era însoțit, zice-se, de șapte sute de persoane, care-și aveau acum un cartier al lor unde viața era rânduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era joasă și oarecum sordidă, cu atât mai mult cu cât nu puteai ajunge până acolo fără să lipăi printr-o băltoacă de noroi. Când ne-a propus casa asta, el ne-a explicat că era locuită de un negustor andaluz care se hotărâse să meargă să se așeze în Cetatea cea Mare a Constantinopolului, spre a-și desfășura acolo activitatea. Realitatea era însă foarte diferită, după cum aveau să se grăbească vecinii să ne aducă la cunoștință: predecesorul nostru, veșnic bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Orașul întreg devenea un imens cartier bântuit de boală, nici un leac nedovedindu-se eficace. Aproape la fel de ucigaș ca și răul era însă zvonul care-l însoțea. Oamenii din oraș șușoteau că așa ceva nu avuseseră niciodată la ei acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și tare că „boala coșurilor“ fusese răspândită fără doar și poate de evrei și de nevestele lor; care, la rândul lor, îi acuzau pe castilieni, pe portughezi, uneori chiar pe marinarii genovezi sau venețieni. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]