2,199 matches
-
Polirom, 2014) - plus alte câteva volume de memorii având orașul pe fundal. Așadar, ideea de caleidoscop cu imagini din capitală este îndreptățită. Însă privirea memorialistului, fiind una din interior este, în același timp, și una pe dos. Care sistematizează prin anecdote și trage concluzii ocolind. Care idealizează nostalgic și ciupește ironic, refăcând un echilibru necesar. Luându-și, în cazul nostru, ca material documentar un oraș pe care Caragiale într-un secol, și Eliade în celălalt îl întorseseră, deja, ca pe o
Unul pe față, unul pe dos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2619_a_3944]
-
destul de apăsat, despre complexele noastre de inferioritate, despre sentimentul că aparținem unei literaturi provinciale, de mică răspândire. Vrem și noi să fim luați în seamă și nu știm ce să facem pentru asta și atunci tropăim, tropăim, ca în binecunoscuta anecdotă. De curând, am descoperit subiectul reluat, la provocarea lui Daniel Cristea-Enache, în revista 22 (nr. 15, 15-21 aprilie). Dezbaterea ne-a atras atenția fiindcă participă la ea oameni care știu despre ce vorbesc: Norman Manea, Dan Shafran, Magda Cârneci, Nicolae
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2627_a_3952]
-
ne place istoria. Ni se pare o prezumție riscantă să crezi că știi ce s-a întâmplat acum un veac, acum zece veacuri, acum treizeci de veacuri, când noi nu putem cunoaște adevărul în ceea ce se întâmplă sub ochii noștri. Anecdota povestită de Anatole France ne obsedează: Cică un mare istoric, erudit și auster, se închisese într-un turn, ca, izolat de lume, să poată scrie istoria Angliei în 12 volume. Din când în când primea vizita unui savant tot atât de uscat
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
pe care îl joacă cele două laturi ale gustului în viața lor. La unii senzația de gust predomină față de impresia de gust, la alții invers. Primii sunt hedoniști, ceilalți sînt ascetici. Cei din prima clasă sunt înclinați spre concupiscență, preferînd anecdotele și variabilele efemere; ei sunt relativiști și maleabili. Ceilalți sunt austeri, preferă schemele generale, dogmele sau constantele; ei sunt conservatori și statornici. Primii sunt predispuși la excese culminînd în greață, ceilalți sunt înclinați spre cumpătare, fiind amenințați de constipație, anorexie
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
iar, te văd acolo, unchiaș gârbovit dar cu ochiul plin de foc, dând pinteni calului tău sub vifor și sub ploaie, pe câmpia de la Finta, îndemnând și-mbărbătând, cu glasul și cu gestul, viteaza ta oștire” pentru a încheia cu o anecdotă într-un registru mai ludic, ca în Iapa lui vodă a lui Sadoveanu, cu mustrarea trimisă de domn lui Vaso vameșul. Mustrarea îi oferă autorului ocazia de a schița silueta scribului domnesc în acțiune („chiamă pe grămătic și-i poruncește
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
uimitoare pe care o respiră participanții. O dispoziție orfică fără legătură cu zeflemeaua stupefiantă din paginile cărții lui Panu. Dar o dispoziție pe care o simți de îndată ce capeți un ochi alegoric, de umoare serioasă, un ochi care nu vede în anecdotele cărții niște episoade pitorești menite amuzamentului, ci preambulul unor sensuri pretențioase. În această privință, cartea lui Panu e providențială pentru surprinderea tiparului spiritual al Junimii, cu condiția să ieși din logica bagatelei și să intri în pielea unui contemplator de
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
am văzut. Rămîne să te întrebi ce a mai rămas azi din principiul că literatura e exaltare în spirit. În totul, o carte superbă pe care numai superficialii o străbat ca pe o culegere de povestiri glumețe. În pofida regulei că „anecdota primează“, ceea ce izbește aici e ceremonia severă a întrunirilor Junimii. Deși volumul conține inexactități și chiar născociri, mărturia, oricat de subiectivă, răm`ne savuroasă. Ca spirit, George Panu este un junimist autentic, chiar dacă nu a stat decît trei ani în mijlocul
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
fost implicați în lupte wushu cu omologii lor din sud. În timpul călătoriei sale, regizorul întâlnește mai mulți mari maeștri în arte marțiale, care îi vorbesc nu numai de filozofia și arta lor, dar, de asemenea, îi încredințează multe secrete și anecdote nepublicate, specifice domeniului lor. Wong Kar Wai își dă seama că i s-a încredințat un patrimoniu cultural extrem de prețios, care ar putea cădea în uitare. Decide să aducă un omagiu acestei comori naționale, referindu-se în special la școlile
Marele maestru al lui Wong Kar Wai, cu Tony Leung [Corola-blog/BlogPost/97818_a_99110]
-
că e inadmisibil așa ceva (n-am înțeles ce, căci varianta spurcată o scrisese Creangă, nu eu, eu doar am încercat s-o adaptez pentru gusturile pudicilor) și m-au anunțat că nu mă vor mai citi. Buun. Ieri am publicat anecdota de mai jos, a unui cititor, pentru că mie mi se păruse comică: Într-o zi apare în redacție un gospodar cu cizme de cauciuc și fes și spune ca are și el o problemă care vrea să apară la ziar
Desființăm glumele sau ne relaxăm? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20222_a_21547]
-
de retard. Acum, care e părerea mea: da, se poate interpreta și așa, dar numai dacă ai o zi proastă și vrei musai-musai-musai să te indignezi. Dacă nu vrei musai asta, atunci te întrebi cum ar fi putut povesti omul anecdota fără să “jignească” pe nimeni și îți dai seama că nu, nu ar fi putut s-o spună în cuvinte nevinovățele și căldicele, pentru că am fi adormit cu toții după primele trei propoziții. Cât despre cuvinte precum “cretin”, “oligofren”, “handicapat”, ele
Desființăm glumele sau ne relaxăm? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20222_a_21547]
-
draci și irascibilitate peste limite. Despre ele o să vă povestesc într-un post separat, pentru că au fost în egală măsură infernale și amuzante și merită abordate separat. Plus că poate n-au trecut și tre’ să mai adun experiență și anecdote. Ce n-a trecut, ci doar s-a mai atenuat, e sentimentul că sunt proasta proastelor proastelor, incapabilă să facă mai mult de o sinapsă la juma’ de oră și să se concentreze mai mult de 2 secunde consecutiv. OK
În cât timp îşi revine IQ-ul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20322_a_21647]
-
au fost premiați și cei 100 de ambasadori ai valorilor olimpice, oameni obișnuiți, care excelează în viața de zi cu zi prin profesionalism, curaj, determinare și fair-play. Am povestit și noi despre ei aici, dacă mai țineți minte. La capitolul anecdote, vreau să vă anunț că, la un moment dat în viață, am fost și eu la un pas să fac sport de performanță. Când aveam șase ani, pentru că eram foarte flexibilă și zvârlugă, ai mei s-au gândit să mă
Campionii și-au primit caii putere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20811_a_22136]
-
Opinii Știți bancul cu optimistul și pesimistul, în care pesimistul spune că mai rău nu se poate, iar optimistul îi răspunde: „Ba se poate!”? De ce e o anecdotă la care rîdem, ne distrăm? Poate și pentru că, în esență, cei doi își inversează rolurile sau pentru că, de fapt, nu sunt deloc așa îi cum cred alții... Dar am ajuns să trăim într-o lume în care imaginea contează mai
Două bancuri… [Corola-blog/BlogPost/97288_a_98580]
-
cu fiii taților lor? Întrebare din al cărei răspuns o fi venit această omisiune din actul legislativ? Că n-o fi devenit peste noapte comunismul o binecuvântare!? Referindu-se la această lege, în revista „Cultura”, acad. Augustin Buzura amintește o anecdotă: „Un ardelean urmărește intrigat un neamț, care nu contenea să facă flotări. După ce se sătură de așteptat, ardeleanul își ia inima în dinți și îl bate pe umăr: Domnule, muierea a plecat de mult!». La fel ca fasciștii, legionarii...”. Da
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
de Limba și literatura română sau, ulterior, ca lector ori redactor de carte. Destinul a vrut ca drumurile să ni se încrucișeze în mod hotărâtor cu vreun deceniu în urmă. Sa prezentat la editura unde lucram cu un volum de... anecdote! Ma surprins puțin acest lucru. Aveam în biblioteca de acasă câteva volume ale sale - dicționare, culegeri de studii - și nu mil imaginam în ipostaza de scriitor umorist. Știam, desigur, că are simțul umorului, îmi aduceam aminte câteva dintre replicile spumoase
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
care iau fost studente, am depănat amintiri... Dialogul, condimentat din când în când de câte o glumă spusă de Domnia Sa, a creat atunci între noi o conexiune care, cum am descoperit ulterior, nu poate fi diluată sau dizolvată. Culegerea de anecdote a Profesorului Vințeler a fost începutul colaborării noastre. Aceea a fost și prima carte pe care am realizato integral singură, de la culegerea textului, până la conceperea și tipărirea copertei. La apariția romanului meu de debut, domnul profesor a fost cel dintâi
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
le pune în față cu o aparentă inocență, sfidând ludic cadrele rigide a ceea ce se numește convențional realitate, trecerea dintr-o dimensiune în alta realizându-se discret. În ciuda unor elemente-obsesii care le leagă, cele trei proze sunt distincte, atât ca anecdotă, cât, mai ales, ca atmosfera și semnificații. Povestirea Lady V. provoacă cititorul prin chiar începutul ei care sfidează regulile rezonabilului, invitând la un compromis cu logica: "Așa încât, după patru - atât de tumultuoase! - căsătorii, Doamna V. reușise să scape cu virginitatea
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
în valoare de un cent - neștampilate. După care se achiziționează un clasor". Să aibă Barbu Cioculescu un suflet de colecționar, de "filatelist" sui generis, așa cum dă de înțeles? Nu e cu neputință. Adunînd tipuri omenești, evenimente de diverse calibre, situații, anecdote, dar și replicile-i personale, grafiate cu amuzată paciență, d-sa ne oferă clasorul lor, constînd dintr-o severă (avem impresia că exagerat de severă) selecție a articolelor publicate, după 1989, în Dreptatea, al cărei meteoric redactor-șef a fost
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Maurer" care va interveni să-i fie reeditată Groapa. Cineva mai cere o sticlă de vin, Barbu și mai mult se încălzește, "devine liric", declară că vrea să-l continue pe Arghezi în tablete și că știe o mulțime de anecdote în legătură cu G. Călinescu de care e fascinat. Povestea are și un epilog. După trecerea unui an, la Mamaia, la un festival de film, Simion Dima l-a revăzut pe Eugen Barbu care însă nu l-a recunoscut. Recăzuse în apatie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
celor prezenți, astfel încât totul se transformă într-o lansare de carte ad hoc. Experiențele de viață ale acestui club de loser-i developează toate tarele societății românești din perioada tranziției. Cu zâmbetul pe buze, într-o stare de permanentă bună-dispoziție, printre anecdote și farse făcute prietenilor de pahar, sunt rostite adevăruri grave sau dintre cele rostite la colț de stradă, știute de toată lumea, dar greu de probat. Din discuțiile de la crâșma lui Bicuță nu puteau să lipsească subiectele politice. La fotbal și
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
la procesul de mlădiere și perfecționare a limbii noastre". Câți din copiii români de odinioară, nu am profitat de aceste producții de netă orientare didactică, cuceritoare și formatoare? Poezia "Cântec" se numără printre aceste capodopere, de inegalabilă grație. O mică anecdotă în versuri: un lup aleargă prin sat să fure copii plângăcioși; un om sărac vrea să-i vâre în sac pe micuții care nu se poartă bine; mai grav, un negustor bogat vrea să cumpere copii neiubiți de mamele lor
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
și să urmărim cum ni se deapănă sub nas o colecție de probleme care și-au pierdut interesul științific, dovadă că acum sunt livrate publicului în forma lesnicioasă a adevărurilor rumegate. Aici o analogie, dincolo un exemplu intuitiv, apoi o anecdotă menită a înlătura crisparea, în fine o vorbă de duh din partea vreunui fizician, și gata: ambalajul înțelegerii ușoare e confecționat. Potrivit acestei logici, un cititor deschizînd o astfel de carte, chiar dacă nu are nici un dram de pregătire în domeniu, va
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
critica de artă înainte de a deveni celebru dramaturg francez, a inventat cuvântul "balcism" când in 1937, adică la mai mult de două decenii de la descoperirea Balcicului, scria: "Balcicul a devenit nici mai mult nici mai puțin decât un soi de anecdotă, repetată până la saturație de toți pictorii noștri - anecdotă cu turci, cu case turcești, cu corăbioare și "atmosferă orientală", " a monopolizat în mod ciudat tot picturalalul, anecdotizând, cu subiectul și linia și culoarea." O cercetare atentă a picturii inspirate de Balcic
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
francez, a inventat cuvântul "balcism" când in 1937, adică la mai mult de două decenii de la descoperirea Balcicului, scria: "Balcicul a devenit nici mai mult nici mai puțin decât un soi de anecdotă, repetată până la saturație de toți pictorii noștri - anecdotă cu turci, cu case turcești, cu corăbioare și "atmosferă orientală", " a monopolizat în mod ciudat tot picturalalul, anecdotizând, cu subiectul și linia și culoarea." O cercetare atentă a picturii inspirate de Balcic, dincolo de inevitabilul moment al decadenței, te obligă însă
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
putem depăși? O variantă convingătoare oferă, prin romanul său, Petru Maier Bianu. Inventarul iernilor - publicat întâia oară în 1999 și reeditat acum la Cartea Românească - e orice altceva decât se deduce din titlu. Mai degrabă un algoritm static, în ciuda diversității anecdotelor, cartea instituie un scenariu care se discreditează pe măsură ce își înalță etajele. Primul paragraf e decisiv pentru întregul joc narativ de peste 350 de pagini: "Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Câte o
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]