974 matches
-
sau societății în care trăiește scriitorul, având o puternică valoare educativă. În literatura românească cei mai cunoscuți fabuliști sunt: Grigore Alexandrescu, Alecu Donici și Tudor Arghezi. 6. Snoava este o specie epică a literaturii populare, de întindere mică, cu caracter anecdotic, în care elementul epic se împletește cu cel satiric. Dezvăluie aspecte din societate, defecte umane, vicii sociale, pledând pentru demascarea și îndreptarea răului. Ipostazele în care apare personajul sunt variate. Acesta mimează prostia pentru a deruta și a deveni invulnerabil
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
fiind un familiar al casei Kremnitz și chiar întâlnindu-l pe Mihai Eminescu, de două ori, acolo, așadar fiind autorizat moral să conteste autenticitatea transfigurării ficționale a personajelor în discuție. În genere, polemicile capătă sub pana lui o pronunțată culoare anecdotică, bunăoară istoria ridicolă a pieptenelui ,,getic” pe care Pârvan îl apreciază drept antic, deși se dovedește curând ca aparținând recuzitei recente a grajdurilor de cai dintr-o mahala bucureșteană. Un segment distinct îl constituie paginile memorialistice. Ținând cont de faptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
tinerețelor (1857), trei secțiuni (Amintiri de junețe, Fragmente istorice, Negru pe alb - Scrisori la un prieten) sunt ocupate de scrieri în proză, capitolul de poezie intitulându-se, cu autoironie, Neghină și pălămidă. Lipsit de facultatea invenției, N. fie recurge la anecdotică, fie se bizuie pe propriile suveniruri. În Zoe, nuvelă melodramatică, dincolo de gesticulația exaltată, se conturează o imagine colorată și exactă a societății mondene a Iașilor. Eroina, o femeie pierdută, dar inocentă sufletește, e în stare de pasiuni extreme; căzută pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
în baza criteriilor etice și estetice, deopotrivă. Apoi, ca semnatar al scrisorii deschise, polemistul își asumă principial o atitudine ostilă, justificată în raport cu ținta sa, practicând atacul frontal, însă, pe de altă parte, micile evadări în ficțional, prin intermediul enunțului ironic, breșei anecdotice sau argumentului prin ficțiune, îi conferă libertatea de a-și disimula ofensiva și de a-și sancționa subversiv adversarul. Rizibilul devine, astfel, o metodă punitivă aplicată inamicului și un spectacol inteligent pe gustul cititorului. La Arghezi, scrisoarea deschisă e concepută
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au întâlnit în București: episcopul Gorgonie, episcopul Ghelasie, episcopul Dionisie. Fiecare din ei e însoțit de un prieten, doctor în teologie" După un asemenea demaraj, lectorul se poate instala confortabil pe terenul ficțiunii anecdotice, pentru a savura maniera în care este țesută poanta. Imaginea exterioară a personajelor, "redingotă și barbă tunsă", precum și discursurile stereotipe, etalând o prețiozitate dogmatică, formală, care ține, de fapt, locul substanței ideatice, într-un cuvânt, comportamentul-fațadă contrastează, ilar, cu atitudinea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o fotografie "de june", și nu una recentă, "ca dansatoarele la pensie, solicitate să acorde un autograf pentru o pastă de dinți", i se pare polemistului amendabil prin tentativa de mistificare a realității. Intenția vexatorie e deturnată însă de aluzia anecdotică: "Să nu zică evreii că ar fi un om eventual urât și să poată spune Rașela: Așa un bărbat am visat"". Aici, uzul exclusiv al asteismului și diasirmului întreține o bună-dispoziție relaxată, păstrând intenția polemică, dar atenuându-i manifestarea. Dacă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trecut, p. 55. 202 Uneori, anecdota apare ca secvență intradiscursivă (spre exemplu pamfletele "Episcopul Nifon al Dunării de Jos", în Pagini din trecut, p. 5; "Despărțire", ibid., p. 57; "Gonacii", ibid., p. 59; (iar, alteori, întreaga abordare a realului este anecdotică (ex. "Dialog", ibid., p. 38). 203 Tudor Arghezi, "Dialog", în Pagini din trecut, p. 38 (până la nota următoare, citatele trimit la acest text). 204 Tudor Arghezi, "Năpârca", în Pagini din trecut, p. 394. 205 Tudor Arghezi, "Baroane" în ibid., p.
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Tolstoi, Hemingway, Vermeer). Inima, ca simbol al sentimentelor, este declarată, emfatic, filtrul acestor impresii adunate de pretutindeni: „Inima-mi însă în ovalu-i are/ Pământu-nscris ca un cardioglob”. Mai interesante sunt poemele care încearcă recompunerea unei atmosfere, dezvoltarea câte unui episod anecdotic pornind de la pânzele unor pictori celebri. SCRIERI: Fierul dracului, București, 1957; Fișă personală, București, 1963; Pietre de râu, București, 1966; Istorie de veghe, București, 1970; Întoarcerea la lucrurile naturii, București, 1971; Douăzeci de poezii pentru cei mai mici copii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
umane: Ce este universul În care trăim? De unde vine? Cine suntem și care este locul nostru În universul astfel Înțeles? Sunt Întrebări patetice, dar asumarea lor (care este, desigur, o problemă de opțiune personală) nu mai este nici ridicolă, nici anecdotică, ci a redevenit esențială, pentru că asumarea lor este acum ficționalistă, mijlocită de „ca și cum”. Asupra acestui fapt, Între fizicieni pare să se fi stabilit un consens. Relativiștii sunt convinși de „renașterea cosmologiei secolului XX și triumful ei În acest sfârșit de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Or, acum, iată, el avea În sfârșit prilejul de a se răzbuna pe noi: „Așa! Asta ați vrut? Ați avut-o! Acum să vedeți, veți pătimi mai rău decât v-ați fi așteptat”. Bun, să Încerc să ies acum din anecdotic și să ajung la partea serioasă. Dar plec de la aceeași ipoteză: Cornel nu este un autor naiv. Aș spune că impresia de discrepanță, care poate apărea la lectură, Între un Cornel-omul (pe care Îl cunoaștem și pe care Îl găsim
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
spune Înseamnă a vedea și a trăi... a trăi realitatea și ficțiunea literaturii. Pericolul discursului este, pentru a urma joaca serioasă din textul lui Horea, tentația lui ludicum, care poate fi și ceva ludicrum. Un mic exemplu, ca o pauză anecdotică. La pagina 5 din textul lecturat găsim o Întrebare care Începe brutal, așa, ca un atac beethovenian: „Ce este himenul?”. Este orizontul În care se desfășoară istoria și discursul? Da. Este verticalitatea ce taie „cu tăiș fioros”, „mă tai de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a submina această solemnitate, procesiunea cvasireligioasă a descoperirii locului memoriei, locul de unde În sfârșit țâșnește adevărul. Ce mai rămâne din acest loc - fie și din aceste locuri - când scrii istoria lui Bulă, când faci o istorie românească numai În cheie anecdotică, sarcastică, dacă vrei, În care stilul solemn ritualic consacrat dezvăluirii memoriei se Întâlnește cu un efect clar de demitizare, un gust al carnavalului unor așa-zise figuri populare recrutate de oriunde, doar din zona „sacră” a istoriei neamului. Nu știu cum se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în acest sens că depunerile cardiace și renale de amiloid coexistă deseori la pacientul uremic [Saffitz et al., 1983]. Afectarea miocardică în situația rară și puțin cunoscută a calcifilaxiei (arteriolopatie uremică calcifică și necrotică, cu necroză tisulară) a fost descrisă anecdotic [Coates et al., 1998]. Simptomatologia coronariană la pacientul uremic Durerea anginoasă reprezintă un simptom foarte frecvent la pacientul dializat. în fapt, prevalența durerii anginoase depășește semnificativ prevalența reală a bolii arteriale coronariene. Chiar și la pacienții dializați tineri, cu puține
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
doză antiagregantă la toți pacienții renali, indiferent de gradul disfuncției renale sau de tipul de substituție a funcției renale. Revascularizația coronariană electivă La pacienții uremici, acest capitol terapeutic actual beneficiază de date limitate. în plus, majoritatea raportărilor din literatură sunt anecdotice, retrospective, mici sau modeste ca număr de pacienți, unicentrice și rareori examinează mai mult decât o modalitate terapeutică. De asemenea, adeseori lipsesc date esențiale privind criteriile de includere, în special cele legate de performanțele VS la momentul intervenției. Algoritmii decizionali
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
fisură a mesajului. Dacă se poate vorbi de o evoluție a lucrărilor, atunci ea se limitează la slăbirea presiunii clișeelor ideologice din textele publicate în anii ’50-’60, acestea fiind redirecționate către valori etice mai generale. Pentru G., orice desfășurare anecdotică, fie ea cât de măruntă, se realizează în ideea prelevării - de obicei prin înscenarea unei antiteze - a unor norme, sfaturi, învățături de ordin moral. Sursele subiectelor sunt aflate fie în realitatea măruntă, cotidiană (extrasă din medii rurale, cooperativiste, partinice, pionierești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]
-
la sectorul liricii și, firește, cu unele lacune (unele determinate de interdicțiile epocii când a apărut). Sunt însă capitole integral solide, cu judecăți valabile esteticește și cu inegalabile calități portretistice, cu efecte excelente din scurte reconstituiri biografice ori dintr-o anecdotică exploatată în manieră lovinesciană. Frapante prin pitorescul și plastica lor sunt figurile lui Geo Bogza, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, Marin Preda, Mircea Dinescu și ale multor altora. Cu asemenea „personaje” se înaintează nu o dată într-un spațiu cvasiromanesc, de unde și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
SNOAVĂ, specie a epicii populare, în proză, de obicei uniepisodică, având caracter satiric și conținut anecdotic. Pe lângă denumirile ei regionale (polojanie, jâtie, tacla, trufă, sozie, basm, păcăleală, pildă, palavră, isnoavă ș.a.), există termenii poveste și glumă, larg răspândiți în toate provinciile. În folcloristică s-a impus cuvântul snoavă (de origine veche slavă) și, alături de acesta, au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
personajelor, vizibilă în ambele compartimente, ies parțial din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând, embrionar, literatura obiectivă din perioada interbelică. Calitatea individualizantă a povestirilor din Prima durere (1906), Calea sufletului (1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în marginile anecdoticului, este cursivitatea, exprimată în relatarea fără artificii, în coeziunea articulației epice, în simplitatea compoziției. Lărgind teritoriul realismului mărunt cu aspecte de naturalism atenuat și cu mici erupții de romantism, proliferant în intervalul dintre agonia Junimii și cristalizarea direcției propuse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Călinescu, Ist. lit. (1941), 644-645, Ist. lit. (1982), 726; Micu, Început, 560-562; Ciopraga, Lit. rom., 575-577; Cioculescu, Amintiri, 326-328; Al. Raicu, Luminile oglinzilor, București, 1974, 225-238; Ilie Dan, Contribuții, București, 1978, 156-172; Leon, Umbre, IV, 30-37; Florentin Popescu, O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995, 148-149, passim. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
pe abilități înnăscute. O privire mai atentă asupra vieții și pregătirii marilor performeri ne obligă să recunoaștem faptul că performanțele lor sunt o combinație între abilitățile fizice și dorința intensă de a fi cât mai buni. Literatura sportivă și istoriile anecdotice abundă în nume de sportivi care au excelat datorită unei puternice dorințe interioare de a reuși pe plan sportiv, în măsură să suplinească atribute fizice, cum ar fi înălțimea, viteza, forța sau îndemânarea. Pentru a se antrena, un maratonist valoros
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
a potența dintr-un unghi fals și miraculos satira socială. Opere tipice pentru o asemenea formulă sunt Norocul culegătorului, Olga și spiriduș și O invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu erudită și comică plăcere fel de fel de nume recrutate din tezaurul mitic-folcloric autohton, înmagazinat cu știuta abundență în cărțile populare, autorul adoptă din capul locului un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un cadru narativ-fantastic caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a ,,basmului’’ se derulează și ea sub
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Belfegor în Aghiuță este Tatiana Slama-Cazacu. Drăcușorul subaltern apare încă de la început pitit printre diavolii mărunței de la urmă, cântărindu-și coada cu mâna. De asemenea creează aceleași efecte, prin câteva grecisme picurate, ,,filotimia și hristoitia’’ lui Ianulea, și prin evocările anecdotice implicate în bârfele Acriviței. Luată literal, caracterizarea lui Ibrăileanu cu privire la Kir Ianulea, ,,o adevărată nuvelă istorică, cu toate însușirile acestui gen’’, ar putea părea inadecvată. Ibrăileanu se gândește însă tocmai la discreția cu care e distribuită culoarea: ,,Este remarcabilă măsura
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
are curs și acum. În genere, cele cinci Scrisori sunt, uneori, cum văd, în opera lui Eminescu un aspect mai puțin prețuit (sau în tot cazul cu rezerve) din cauza discursivității lor și a caracterului lor „epic” (adică, dacă înțeleg, oarecum anecdotic și instructiv) și din cauza „criticii de moravuri” pe care o presupune însăși specia lor de „satiră”. Unei atitudini de Aristarc nu i se acordă mari șanse poetice; sfera poeziei nu mai admite decât lirismul pur, care transcende obiectul și împrejurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în aparență, memorialistica nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea și economia ansamblului, cât și în privința narației, adică a faptelor, a planului anecdotic și dramatic. Memorialistul e presupus a relata fapte veridice, pe când autorul de ficțiune, fapte inventate. Dar de câte ori cantitatea de invenție nu se întâmplă să fie poate mai redusă în mari opere de ficțiune decât în celebre memorii? Sigur, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]