950 matches
-
lumii filmului, o lume aparte, cu legi proprii, cu o atmosferă proprie, cu nume proprii. Altfel, regizorul urmărește de o manieră aproape documentară etapele declinului cinematecii din Montevideo, capitala Uruguayului, până în momentul închiderii ei. Nu este vorba doar de un anecdotic eșec al unei „afaceri” - dezinteresul publicului, lipsa de fonduri, refuzul sponsorilor de a investi neprofitabil etc. -, ci și de un moment din istoria cinematografului, înlocuirea unui mod de a vedea filmul, a unui mod de a-l „trăi” cu un
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
apropiații și pereclitînd volumul dintr-o prea mare indulgență. De aceea cititorul străbate un catastif de elegii personale, care vagi fiind, nu-l pot face să priceapă în ce stă trauma suferită de autor. Episoadele nu atrag din lipsa cărnii anecdotice, tonul fiind aluziv și voalat, ca într-un joc de umbre în care autorul, preocupat de a nu isca susceptibilități tardive, își îndepărtează cititorul printr-o tehnică a ambiguităților politicoase. În loc să descrie franc și direct, dar cu lux de amănunte
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
a primit Premiul „Alfred Döblin”, fondat de Günter Grass, laureat al Nobelului pentru Literatură. Juriul care i-a atribuit acum lui Ruge Premiul German al Cărții a apreciat forța epică a romanului firește, în varianta sa definitivă, precum și componentele sale anecdotice, comice, deși în sine, saga ramificatei familii este departe de a fi una veselă. Dimpotrivă, evenimentele narate din 1952 și pînă în anul 2001 sunt focalizate din perspectiva celui mai tînăr membru al familiei, Alexander, alias Sașa, bolnav de cancer
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
e soluție de mijloc între cele două. Din păcate. Recensământ viciat de procedură În presa românească abundă zilele acestea materialele despre recensământul populației, aflat în plină desfășurare. Din păcate, în afară de știrile tehnice privind progresul cantitativ al fenomenului și de cele anecdotice - un recenzor a fost sechestrat în Vrancea pentru că respondentul, cherchelit, voia să stea de vorbă mai mult decît îi permiteau formularele elaborate de Institutul Național de Statistică - predomină semnalările unor vicii de procedură. O parte din aceste vicii sunt inerente
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5175_a_6500]
-
filmului pe care-l face în America avându-l ca producător pe Francis Ford Coppola. Filmul se va numi Hammett, fiind dedicat scriitorului american Dashiell Hammett și apărut în 1982. Conflictul dintre Wenders și Coppola nu ține de o banală anecdotică, ci de întâlnirea și coliziunea a două tipuri de cinematografii, a două viziuni asupra filmului, cea europeană și acea americană, „întâlnire” emblematică pe care Wenders o internalizează în Starea lucrurilor. Această întâlnire a unor modalități diferite de a gândi filmul
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
cele două Caragialete (apărute în 1998 și 2002). Nu știu alții cum sunt beneficiază, cred eu, nu de unul, ci de trei filtre culturale. Primul, aproape evident: Amintirile lui Creangă. Coborârea în trecutul copilăriei e pigmentată și aici de o anecdotică surprinzătoare, dar accesibilă. Fotografii de epocă, ascendențe doar presupuse, lecții de pian asociate cu tot soiul de concupiscențe juvenile, întâiele colecții numismatice, asprimea imprecisă a schimbărilor de regim politic devin tutelare. Acesta din urmă e responsabil pentru un delicios poem
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
rezonabil pentru un retor ca Baraschi (a se vedea rezultatul mai mult decît modest din Piața Caragiale!), însă în nici un caz pentru elipticul Brâncuși, a cărui specialitate nu era, totuși, creația vestimentară. Dincolo de acest episod, mai mult sau mai puțin anecdotic, se pune, de la sine, o întrebare elementară: cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
lipsit - nu avem nici vreo secvență care să-i corespundă incredibilei așteptări a Penelopei, nici coduri cavalerești - fidelitatea nu s-a întîlnit cu socotelile personajelor noastre, mai degrabă necredincioase. Cîteva tipuri și exemple. Romantismul, proiectînd peste o întreagă epocă imaginea, anecdotică, a unui Kogălniceanu, bunăoară, iubind țara lui și femeile altora, a lucrat cu această dublă măsură. Ceea ce trecea ca un păcat unanim admis - de la îngăduința față de infidelitatea, să-i spunem, constituțională, arătată de C.A. Rosetti în A cui e
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
autorul în chiar debutul său, două versiuni. O primă versiune datează din 1993, fiind revăzută un an mai târziu. Această autobiografie se oprește la anul 1989. Dincolo însă de incompletitudinea ei, autorul ajunge să fie nemul]umit de caracterul prea .anecdotic. și marea întindere a acestei prime forme. O spune într-o convorbire cu Mircea Iorgulescu, difuzată la Radio Europa Liberă în 10 mai 1997 (transcrisă și publicată în România literară, nr. 28/20-26 iulie 2005): „E un volum imens, de
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
20-26 iulie 2005): „E un volum imens, de vreo 1 400 de pagini, care trebuie pu]in redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică și culturală. In prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic". Doi ani mai târziu, în 1999, Adrian Marino revine asupra manuscrisului și hotărăște să-l rescrie integral pe noi baze, completându-l cu anii postdecembriști. Această a doua versiune, agreată de autor, o publică acum Editura
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
și mai complexe discursuri despre spiritul creator în toate întruchipările lui. Dreptul de a alege registrul în care o va citi aparține cititorului, acesta putându-se mulțumi să se amuze fără să depășească primul nivel de înțelegere, acela al degustării anecdoticului, dar având și latitudinea de a-i explora sensurile strat cu strat. Principala calitate a biografiei întocmite de Tracy Daugherty este o ambivalență asemănătoare. La primul nivel, ni se oferă povestea captivantă a unei vieți și a unei opere mereu
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
S. Crohmăl-niceanu. Când, mai târziu, același orgolios autor al Cronicii de familie va participa entuziast la un dineu oferit de președintele Iliescu, autorul jurnalului nu uită să bifeze cu un surâs complicația (eufemistic vorbind) de caracter. (pp. 198199) Dincolo de armătura anecdotică a cărții, există numeroase scene minuscule, de atmosferă. Datorită acestora, jurnalul degajă impresia puternică, amintită mai sus, de familiar, de agreabil, de intim. Două gemene „cu părul de ață albă" se ivesc frecvent în paginile lui, personaje aproape lipsite de
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
secret, îmi spun. Îmi dau seama în secunda următoare că ar semăna cu „Jurnalul secret" al lui Alex Ștefănescu din lectura căruia tocmai fusesem întrerupt. Pastișa se va observa imediat. Și unde pui că n-am nici pe departe umorul anecdotic al lui Alex Ștefănescu. Sunt cuprins de o invidie neagră și încep să-i caut cărții pe care o aveam în mână noduri în papură. Primul lucru care îmi sărise în ochi era că n-are o scară justă a
De ce n-am un jurnal secret by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6417_a_7742]
-
a Bucurescilor, Andreea Răsuceanu ia în discuție o expresie din folclorul urban de-acum două secole, „a lua din gardul Mântulesei", pe care o traduce și-o interpretează cu suficient de mult tact. Iată fragmentul care conține explicația terestră și anecdotică a lui Gion: „pe-aicea era livedea precupețului Mantu, a căruia văduvă, Stanca Mântuleasa încongiurase livedea cu gard de nuiele. Câinii fiind mulți și rei în mahala, cine trecea noaptea pe acolo rupea nuiele din gard să se apere de
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
întoarce, așa cum promisese, în prizonierat, unde, de altminteri, va fi torturat și ucis. De asemenea, adeseori invocată e scena, cu totul improbabilă, a întemeierii Cartaginei. Aproape că nu există autor care să nu se refere la ea, cel puțin de dragul anecdoticii. Cerând, pe țărmul Africii, atâta pământ cât acoperă o piele de bou, punii apelează la un șiretlic, tăind fâșii suficient de înguste cât să delimiteze locul viitoarei cetăți. In sfârșit, o altă marotă a autorilor latini (fie ei istorici sau
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
părinții mei...” ca și atunci cînd observă că măștile sale sunt niște „măști ale umilinței”. Ele nu ascund însă un „orgoliu” rănit, ci adevărul interior „sub acoperire” al unui umanist ce afirmă că a ajuns la stilistica poeziei americane prin „anecdotică” (obsesia sinuciderii la Berryman, a alcoolismului la Robert Frost) și că a tradus din engleză - despre care spune că nu o știe decît citi... - pentru că doamna Stela nu suporta literatura franceză a „triunghiurilor amoroase”. Din volutele amintirii prinde contur un
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
celei din prima jumătate a secolului XX. „Nu cred că peste 20 de ani și mai ales peste 50 de ani epoca Băsescu va ocupa mult loc în discursurile istoriografice. Cred că va fi mai degrabă interpretată într-o perspectivă anecdotică. Dacă nu sfâșește foarte prost, într-o catastrofă politico-socială, nu cred că epoca Băsescu va ocupa un spațiu important în istorie și în conștiința oamenilor", a spus la dezbaterea DeCeNews istoricul Daniela Zaharia. „Epoca lui Băsescu va fi doar un
Dezbatere DeCe News: Epoca lui Băsescu va fi doar un paragraf mititel în cărţile de istorie - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/47653_a_48978]
-
dea seama de zilele în care Mihail Sadoveanu poposește într-una din luxoasele-i reședințe care nu era decît clădirea de vis-à-vis: se afla acolo, atîrnată la loc vizibil, o pereche de indispensabili uriași, pusă la uscat. Căpătînd astfel o anecdotică ilustrare, contrastul izbitor dintre cele două destine scriitoricești nu poate a nu persista în conștiința noastră. Neîntreruptei glorii sadoveniene i-a corespuns o existență umilită, prigonită, prescurtată, cu toate că purtătoare a unor valori literare și morale de prim ordin. Dacă autorul
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
șezători literare inițiate de Octavian Goga și în 1937, tot la o aniversare a Astrei - 75 de ani. Atunci, în primăvara anului 1967, am asistat și eu la frumoasa și patetica evocare a unor scriitori, cu portrete literare și secvențe anecdotice. La un moment dat, evocându-l pe Caragiale și prietenia lui cu Alexandru Vlahuță, autorul Cocoșului negru a spus: „Caragiale era oaspe de onoare al casei Vlahuță. Când venea i se punea la dispoziție camera, și într-o zi a
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
dramaturg, prozator, sau traducător de poezie americană și sud-americană (recent a apărut César Vallejo, cu aluviuni care sunt exact contrariul lapidarității de Haiku - titlul celuilalt volum de traduceri publicat în 2011) nu străbate, desigur, un teritoriu lipsit de versanții „realismului anecdotic și critic”; dar ceea ce păstrez eu în memorie de fiecare dată, după o lectură din poezia lui Constantin Abăluță, este mai degrabă substratul oriental, acest plan „D” al scrierilor sale. Dacă aș nota, ca într-o algebră mistică, cu „A
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
despre „miturile vinovăției” (Miorița și Don Quijote), fără a mai vorbi de comparațiile cu duct psihanalitic și implicații multiple dintre „pivnița lui Kafka” și „mansarda lui Cioran”. În treacăt fie spus, s-ar putea specula mult și bine, în marginea mărturiilor anecdotice invocate, cu umor conținut, de către Ion Vartic, pe coarda afinităților erotice - „exaltate” sau „temperate” - ale lui Cioran cu femei din alte culturi (Friedgard Thoma pentru Germania, Maria Zambrano pentru Spania sau Simone Boué pentru Franța, cu observația că elementul „stabilizator
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
ei inspirată de un fapt divers care a fost intens exploatat mediatic, un caz de exorcism care a sfârșit tragic la Mânăstirea Tanacu. Regizorul a insistat însă, în repetate rânduri, că problematizarea pe care filmul său o propune depășește cadrul anecdotic, că nu a urmărit să transcrie evenimentele care au avut loc la Tanacu, ci să reflecteze în marginea lor la dimensiunea umană a angajamentelor existențiale. Revenirea lui Mungiu are o semnifcație mai amplă atât pentru el, cât și pentru Noul
Succes pentru cinematografia românească la Cannes by A.M. () [Corola-journal/Journalistic/4613_a_5938]
-
sub forma unei liste (Gabriel Dimisianu, Nicolae Velea, Cezar Baltag, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mihai Zamfir, Gelu Ionescu, Damian Necula, Magdalena Popescu-Bedrosian, Dana Dumitriu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea), puțin detaliate caracterologic în alte pasaje ale cărții. Lipsă completă de simț anecdotic și de talent portretistic, discreție, indolență? Cert e că, deși Ion Ianoși a frecventat asiduu, în calitate de instructor CC și de membru aproape permanent al Comisiei de Critică a USR, lumea scriitoricească din ultima jumătate de secol, lipsesc cu desăvârșire din
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
este, așa cum spune Ioana Pârvulescu - „ultima venită” la „Junimea”, prin 1983, și cea care a prefațat și îngrijit ediția de față - cea mai frumoasă carte a criticului și istoricului literar. E o carte de amintiri „deghizate”, pentru că secvențele biografice și anecdotice vin întotdeauna să completeze, să clarifice sau să pună într-o altă lumină o anume imagine a autorului despre opera literară a marilor nume invocate, pe care a avut ocazia să le cunoască personal. Și nu sunt puține: Camil Petrescu
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
astăzi ca și, din câte știu, ieri. Mă refer, desigur, la interesul ei în ochii istoricilor literari. E, chiar și așa, un document de epocă inconturnabil. Mai ales că scriitorii intervievați preferă să-și povestească amintirile din viața literară. Latura anecdotică e preponderentă. Ca sursă de informații la prima mână, deși, multe, de a doua mână, „Mărturia” e foarte utilă. Sunt numeroase lucruri pe care nu le știm decât din ea. De pildă, relațiile dintre tânărul Goga și bătrânul Caragiale. Sau
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]