953 matches
-
până la moarte, și încă moarte pe cruce” (Filip. 2, 8). Desigur, multora li se înfățișează virtutea, ca fiind o întrecere laborioasă greu de dobândit, ca fiind ceva rău. Sfântul Vasile cel Mare subliniază: „De vreme ce, pentru mulți, cele bune, când sunt anevoioase, par a fi rele, iar pe cele rele, pentru că le oferă mulțumire, le doresc ca și cum ar fi bune; este inexprimabilă rătăcirea oamenilor pentru aceste lucruri.” Cel care trăiește în Iisus Hristos este firesc să se transfigureze spre voința lui Iisus
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
copertelor negre. Răsfoind manuscrisul, cum altfel decât cu evlavie? aproape cu pietate, pentru omul sensibil care a simțit nevoia să-și reverse preaplinul pe foaia de scris cu pătrățele albastre, într-o vreme când, a publica poezie, rezprezenta o întreprindere anevoioasă, darămite pentru colonelul în retragere Mihai Baicu, veteran de război, cavaler al Ordinului „Steaua României” cu spada. Un poet gălățean cu totul anonim, căruia, doar dragostea fiicei avea să-i facă parte de Lumina Cuvântului. O poezie a nostalgiei, a
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
suferințele și temerile tale. Iar femeia zâmbește brusc trist Și spune liniștită: Știi, Mai îngrozitor decât toate este Să mă uit în ochii tăi Printre lacrimi... (16) Clipa s-o opresc, mă deșir, Mă zbat fără rost; Și-am rupt anevoiosul fir A tot ce a fost. Că dețin comanda credeam Fugii din robii; În van m-am grăbit, când treceam Capătul Lumii... Acolo sunt aceiași nori, Stepe în lărgimi; Și munți, și râuri lângă flori, Stânci pe înălțimi. Pricepeam al
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
mor de al tău dor, Și n-am să pot să-ți spun vreodată, Căci tu rămas-ai călător. Când cerul curge lacrimi sfinte În focul dorului din mine, Atunci eu plâng fără cuvinte Să-mi lunec urma înspre tine. Anevoioasă-mi e umblarea Cu orice pas și sufletul mai greu, Și bătucită-n jale-mi e cărarea Ce duce înspre tine dragul meu. În clocot de durere-mi fierbe pasul Și tălpile desculț însângerate, De cât umblat-am după tine
CÂND CERUL PLÂNGE PENTRU MINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368550_a_369879]
-
cu schimbul, ba cu unul ba cu altul să nu-mi scăpați, să vă am alăturea adică în ochii mei și pe jos am luat calea Mateiașului ca să ne oprim la târla Moșului MIhai din Călulești, cale destul de lungă și anevoioasă, vreo 30 de kilometric. Pe drum, lume multă, înghesuială mare ca și cum nemții ne-ar fi luat urma, icneli și plânsete înfundate ori văitături de moarte, mai ales de femei, bătrâni și copii. O harababură de care nu mai avusesem parte
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
dacice. Toate acestea ne-au dat senzația că suntem în inima trecutului milenar. De altfel cărările sunt așa fel croite, că exursioniștii nu se pot rătăcii niciodată, toate duc spre Sarmizegetusa Regia, capitala strămoșilor daci. Când ajungi, după un urcuș anevoios, pe locul enigmaticei așezări fortificate, lumina parcă a încremenit în crucea zilei. Drumul pavat ce duce spre sanctuarul mare de calcar a fost tocit de ploile miilor de anotimpuri. Puțin mai jos, pe platoul central, sanctuarul mare, circular, unde preoții
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
impregnată, dozată cu intarsii eclectice din lumea tribală, neîncolonată din considerente de „neocolonialism” pentru a grăbi adaptarea la un consens într-o lume tarată de discordanțe. Dar ce nu facem noi, de dragul progresului și prospetității, în „arderea” etapelor acestui drum anevoios care presupune muncă efectivă de-a binelea și nu în dodii ?... Mâine o să-i spun lui G. Să-i spună lui C. să bage rufele la „spălare rapidă”, să termine mai repede cu ele, să profite cât proprietarii nu sunt
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
avea rădăcini adânci în catolicism, iar pretendentul era ortodox. Dacă biserica ortodoxă acceptă destul de ușor căsătoria între două persoane de religie diferită, catolicii erau mult mai exigenți și cereau convertirea obligatorie a lui Mitică la religia catolică. Procesul de convertire, anevoios și lung, presupunea o dispensă papală, susținerea unui examen amănunțit din dogmele catolice, urmat de botezul în religia romano-catolică și abia apoi se putea oficia căsătoria. Pentru Nicole, care era o fată tânără și curată, cu frica lui Dumnezeu, era
CÂND DRAGOSTEA LA PRIMA VEDERE DUREAZĂ O VIAŢĂ DE OM de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366820_a_368149]
-
ea? Ce vină avea fetița să fie astfel pedepsită? Sunt întrebări care o răscolesc de atâția ani! Cu pumnii strânși la adresa destinului și fruntea plecată la picioarele lui Dumnezeu, mama și-a adunat toate puterile începând singură lupta grea și anevoioasă cu boala fiicei. Sărmana copilă nu știa atunci ce se întâmpla. Privea cu încredere chipul blând al mamei sale și aștepta răbdătoare ziua în care aceasta îi va putea spune că totul s-a sfârșit, că este iarăși sanătoasă. De
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
demnității noastre ca oameni.” (Capitolul 4, p. 172) Mănăstirea Oranki, ctitorie și metoc țarist, devenită lagăr sub auspiciile purpuriului bolșevic după 1918, a „cazat” din vara lui 1944, primele loturi de români, lângă nemți, unguri, italieni și spanioli. Alături de munca anevoioasă, hrana era destul de insuficientă și proastă, dar compensată prin suplimentul propagandei susținut îndârjit de comisariatul politic, de a se alcătui Diviziile roșii ale trădării și rușinii. Deși, lupta era acerbă și total neegală, majoritaea ostașilor români au rămas dârzi în
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
devastator, ori un vulcan furibund. Era un fapt, la prima apreciere, nesemnificativ. Doi oameni călătoreau pe drumuri pietroase, prăfuite, și păreau istoviți de atâta drum, sleiți de puteri, de foame și de vântul stepelor. Cei doi începură să urce cărările anevoioase și întortocheate ce șerpuiau mereu, în zigzag, și mai aveau destul până să ajungă sus de tot, la cetatea cea albă de pe înălțimi. Cine erau cei doi? De ce au venit ei pe aceste meleaguri? Să-i ascultăm discutând la un
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
Stelian Gomboș, domnia sa fiind un prolific publicist, vin în întâmpinarea cititorilor, ca o mare binecuvantare, fiind, până la urmă, câteva pilde demne de urmat, pentru a trăi în comuniune și iubire permanentă cu Sfânta Treime și a ne pregăti de urcușul anevoios, care duce spre mîntuire, desăvârșire și îndumnezeire. Pentru noi este un demers editorial inedit la care ne cheamă Domnul Stelian Gomboș, de fapt este o invitație la o călătorie inițitică, pentru a redescoperi și activa gena credinței, înscrisă în ADN
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
trăiește. În casa în care era așteptat, era cald și bine. Masa era pregătită pentru că toți știau că avusese o zi plină, cu multe acțiuni la care studenții lui, cum îi plăcea să le spună, se pregăteau pentru un drum anevoios, cel al pregătirii lucrării de licență. Era în preajma lor mereu și vorba lui caldă, ca o tânguire părintească îi făcea să aibă curaj, spunându-le de cum va să fie, atunci când vor ieși pe meserie. Sunt oameni și oameni, le spunea
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
acum, în ceasul acesta al amintiirilor. Cât a trecut de atunci! Parcă a fost ieri. Și cât îl rugase, când tatăl său i-a propus să plece cu afaceri în Orient, să nu o lase singură, că drumu-i lung și anevoios. Necula o săruta și o implora să fie liniștită, că totul va fi bine și, că tot ceea ce are să facă, va fi spre binele lor. Dorința de a construi o fabrică mare de postav nu i-o putea schimba nimeni
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
casa soției mele, Coralia A. Xenopol, la căsătorie, un birou, un scaun și câteva tablouri le las scumpei mele soții, tovarășa inimei, a gândului și a muncei mele în perioada ultimilor 20 de ani, cei mai grei și cei mai anevoioși...” Acea inimă mare, din Testamentul său, nu era alta decât iubita lui soție, Coralia Gatovschi, născută Biberi, (1869-1951), scriitoarea care a semnat, tot ce a scris, cu pseudonimul Riria și care i-a rămas credincioasă toată viața, dăruind Palatului Cultural
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (A. D. XENOPOL) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367239_a_368568]
-
mai înalt decât restul lumii, iar Templul stătea pe vârful celui mai înalt munte - Sion, la fel cum era intrarea în cer. [26] Odată cu dezvoltarea și sporirea diasporei, evreii credincioși veneau în pelerinaj aici, urcând „sus la Ierusalim”, străbătând drumul anevoios al Golgotei până la Templul unde Dumnezeu coboară să-și întâlnească poporul. Însă Ierusalimul este cetatea sfântă nu doar a evreilor ci și a creștinilor și (a) musulmanilor. Dacă pentru evrei ea reprezintă sinteza tuturor victoriilor și a gloriilor trecutului lor
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
zece volume de până acum consolidându-mi doar ideea că avem de-a face cu un maestru al nostagiei, tristeții, spaimelor generate de inexplicabila trecere a timpului. Fiecare pagină din VIA DOLOROSA, de aceea, este un popas al memoriei pe anevoioasa cale a unei Golgote spirituale, de parcă Veșnicia se poate repara. În cazul lui, muzele se pun la taclale vorbind despre poeme ghilotină, despre faptul că doar sărutările își vor mai aminti despre noi sau că revelațiile prinse în poeme vor
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
din curcubeu culori. 16-03-11 Un porumbel Spre dimineață am visat un porumbel. Vâslea pe muchea încremenit-a zării, Cu ochii înflăcărați ardea acel Verzui abis nemuritor al singurării. Bătea grăbit cu aripa în vânt perfid, Așa micuț pe-o cale anevoioasă. Simțea în pieptu-i zări ce se închid, Și mândri frați ce-l așteptau acasă. Tacit mă viscolea o rece apăsare, O spaimă grea făcea prin mine semne, Și trupul istovit îi mirosea a soare, La revenirea lui din zările solemne
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
pierdut răbdarea la poalele muntelui Sinai. Aaron s-a temut și n-a stat ferm de partea adevărului. Majoritatea poporului nu a acționat prin credință la porțile Canaanului. Au căzut adesea în disperare pentru că Domnul îi conducea pe un drum anevoios, îngust, strâmt. Câți s-au bucurat de faptul că Domnul îi conduce? Cum au trecut încercările din pustia Șur, Sin, Refidim? Emanuel, Dumnezeu cu noi în încercările credinței pentru că ținta, voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră: curățit, albit, lămurit . Cu toții
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
de altă parte, atrocitățile și suferința pe care o vedeau în jurul lor și pe care o trăiau ceas de ceas. Iar dacă la nivel rațional mărturisirile lor sunt cât se poate de explicite, la nivel spiritual și afectiv înțelegerea devine anevoioasă, căci altruismul, evlavia și sensibilitatea amestecate cu abjecția, delațiunea și teroarea sunt atât de ireconciliabile încât pare imposibil ca sufletul să le experieze deopotrivă ca intensitate și simultan să reușească să rămână credincios celor dintâi, știind totodată că aceasta este
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
Are toate caracteristicile. Și ceva în plus! Văd, că iese, din nou, ca păduchele în frunte, țopăind pe la Chișinău și făcând declarații ce pot aduce deservicii cauzei reunirii. Doamne, ferește! Unirea românilor în granițele firești s-a dovedit un proces anevoios și acum 95 de ani. Să nu ne amăgim! Sigur, poporul vroia unirea, brava armata română s-a jertifit în bătălii de neuitat, am avut și conducători responsabili, însă tot Unchiul Sam și alte capete europene au impus actul istoric
NOUA TABLETA DE WEEKEND (48): LA UN SEMN DESCHISĂ-I CALEA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344526_a_345855]
-
în: Ediția nr. 1095 din 30 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Un an e pe sfârșite și un altul nou ne bate în poartă ... Poate că acum la cumpăna dintre ani, te uiți în urmă ta și vezi tot drumul anevoios pe care l-ai parcurs, de când ai plecat “de-acasă”. Poate că îți revine în amintiri, timpul în care ai pus piciorul pentru prima dată pe un alt tărâm, cu atâtea speranțe ... Timpul în care în sufletul tău plăpând se
LA MULŢI ANI 2014! de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347695_a_349024]
-
deschise ușa și plecă. Măriuca îi făcu semn cu mânuța ei firavă, prin geam, văzându-l cum pleacă prin nămeți spre pădure. Era trudă mare să răzbați prin nămeți cât gardul, în care te împotmoleai la fiecare pas, o aventură anevoioasă, peste puterile chiar și a unui om trăit pe munte. Când se văzu pe creasta dinspre pădure, se porni un vânt năprasnic, ce începu să spulbere în trâmbă zăpezile bogate, acoperind orice urme de pași de om, ori sanie, urme
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
dat acest har, amplificat de toți cei pe care i-am întâlnit în calea formării mele. Mulțumesc copiilor mei proprii: Alexandru, Cosmin si Irina si tuturor elevilor mei care au scris alături de mine sau m-au inspirit in momentele de anevoioasă trudă, când mintea si inima se poticneau negăsind cele mai potrivite expresii sau cuvinte. Am scris poezie și proză de prin clasele primare, bineînțeles la nivelul vârstei mele de atunci; am trimis la concursuri pe vremea lui Ceaușescu poezie și
GÂNDURI DE UCENIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365852_a_367181]
-
Cenușăreasa, întruchipată de însuși persoana lui, este prezentă peste tot și se remarcă prin cele mai de seamă calități omenești: modestia, cinstea și grija pentru aproapele său. Da, el este pelerinul ce pleacă „spre nicăieri... pe un drum necunoscut și anevoios, fără să știu dacă, la capătul lui, voi fi ajuns sau nu.”, pelerinul care s-a îndrăgostit de Pirinei „pentru că seamănă cu munții noștri de acasă”, pelerinul care până a învăța să meargă singur „îi visez pe ai mei, la
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]