78,360 matches
-
îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală), pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact ceea ce el observă cu multă îngrijorare în aceste cărți: un artist coborît în istorie, angajat în salubrizarea ei, în căutarea celor mai eficiente forme de supraviețuire. Numai că, spre deosebire de modelul incriminat, el nu și-a pierdut nici credința în resursele supramundane ale limbajului artistic și nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
editură se află deja câteva manuscrise ale unor tineri romancieri de care până acum nu a auzit nimeni, dar despre care se va vorbi cu siguranță. Bogdan Mirică și Mihnea Rudoiu sunt doar două dintre pariurile pe care Humanitas le angajează pentru prima parte a lui 2005, iar lista conține și alte nume. Concluzia e simplă. Editura Humanitas nu are nici aroganța, nici autismul pe care i le impută domnul Nicolae Breban. Scrisorile de acreditare ale celor care vor să publice
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
Balthus învăța pe ascuns Arta de a găti copilașii și compunea un Ghid al vinurilor pentru carnea de copil, iar când vedea un pici traversând strada, își spunea: "Hm, îmi trece un sandviș pe sub nas!". În cele din urmă se angajează ca baby-sitter. Micuții bebeluși aveau cărnița fragedă, mai gustoasă și mai elastică. Ce mai, Balthus era incorigibil, dar un incorigibil rafinat. Cunoștea secretele gastronomiei căpcăunești și știa să gătească diverse delicatețuri culinare infantile: jaret de sugar cu busuioc și paste
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
a doua (observație care atinge, în câteva aspecte, și apreciatul studiu al lui Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească), plus informațiile relative și opiniile "umorale" ale lui M. Sebastian în privința lui Eliade. De vreme ce prea mulți comentatori încruntați s-au angajat în dispute, cum prea multe pagini adunate de M. Handoca în Texte "legionare" și despre "românism", nu ar mai constitui pentru unii surse de prima mână (Alexandra Laignel-Lavastine a avut acces la ele, dar degeaba; studiul Cioran, Eliade, Ionescu: Uitarea
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
cea mai bună, decoratoare la un teatru, și care locuia pe una din străduțele ce se fac din Calea Dorobanți spre Floreasca, o uliță străveche, Pitarul Hristache. Cum avea să rămână în Germania vreo două săptămâni, profitase de acest lucru, angajând doi meșteri recomandați de Fița să facă niște transformări în apartamentul lor din Domenii, moștenit de la niște Ghiculești, altă ramură. Sisi suportase greu plecarea. Era prima dată și pentru mai multe zile când se despărțea de Dinu. Cunoștea textul pe
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
decît cea "umanistică" - științifică, economică, juridică etc., ba chiar aceștia au șanse mai mari să-și găsească de lucru în edituri. După specializare, tinerii trebuie să îndeplinească stagii modest remunerate și doar dacă dovedesc aptitudini și zel ajung să fie angajați, cînd se eliberează un post. Editurile franceze lucrează mult cu colaboratori externi, așa-numiții TAD, oameni "cu munca la domiciliu", pe care autoarea articolului îi numește "proletariat al materiei cenușii", exploatat nemilos. Un traducător primește 15 euro pe pagină, un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
mereu evităm să discutăm despre acest lucru. Nu este una favorabilă. Mulți concetățeni, indiferent de etnie, au făcut prăpăd pe unde au trecut. În general, mai nimeni nu are vorbe bune despre români. Sînt apreciați programatorii și, oarecum, asistenții medicali, angajați pentru a îngriji muribunzi, măcelarii dispuși să muncească în camere frigorifice... Necalificații, pentru culesul căpșunelor, măslinelor, gunoaielor. Ce poate să scrie interesant un autor care vine dintr-o astfel de țară? se întreabă, firesc, editorul. Ce editor român este interesat
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
să vă mărturisesc din discreție despre penitențele mele decît că mă supun uneori la "proba tăcerii". Nu vorbesc zile întregi... S.G.: Despre ce erori și păcate este vorba? B.N.: Am luat viața și oamenii prea în serios și m-am angajat în acțiuni și lupte dinainte ratate! Eram încă de la început perdant! Nu luam situațiile și oamenii cum sînt, ci cum aș fi dorit să fie, chiar dacă ei nu valorau decît o ceapă degerată sau un cartof putrezit. Greșeală! Mare greșeală
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
de piață, liberalism și corupție. Și iată că pe bună dreptate, consider că "am fost și sînt un nebun incurabil"... Dar fiecare cu nebunia lui... S.G.: Puteți să-mi dați cîteva exemple de "lupte pierdute dinainte" în care v-ați angajat? B.N.: Mă certam cu un milițian pentru o nedreptate, chiar dacă știam că el este o rotiță dintr-un mecanism care nu făcea decît să execute un ordin. Nu acceptam indiferența și impertinența unui funcționar și într-o zi am fluierat
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
dimineață. În convingeri, participanții erau tot mai îndrăciți politic și nu așteptau decît un semn. Ce semn era să le dea Laurențiu în '85 sau '86? În '87 făcea analize politice optimiste, dar cînd era întrebat direct , " Ce facem?" , nu angaja pe nimeni în acțiune. Chiar dacă unii dintre cei cu care se întîlnea erau cunoscuți ca disidenți locali. Nu încuraja pe nimeni, dar nu l-am auzit vreodată să-i vorbească de rău pe Dorin Tudoran sau pe Paul Goma. Zilele
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
această actriță cu un registru puternic, cu voce și dicție lucrate atent, impecabil, pe care o știu de cînd era studenta lui Ion Cojar - pe Anne-Marie Ziegler-Mama...Actori bine pregătiți, cu sensibilități diferite, care știu să lucreze împreună, deși sînt angajați fiecare în alt teatru și știu, în același timp, să-și susțină, unul-altuia, recitalurile, momentele de protagoniști. Și Liliana Pană-Arta Popescu, o apariție care se naște firesc din jocul celorlalți și care urcă tensiunea, rigoarea, emoția la cote remarcabile. Mă
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
omonime: lungmetrajul sugerează că tabloul, privit acum ca o operă de artă, trebuia inițial să servească unor scopuri relativ pornografice. Ca să clarific acest aspect care pare cel puțin bizar, mă văd nevoită să urmez firul poveștii: Griet (Scarlett Johansson) se angajează ca servitoare în casa lui Vermeer (Colin Firth). Acesta, flatat de aerul de reverență al fetei, dar și interesat de observațiile ei privind culorile, o ia ca asistentă în prepararea acestora și apoi ca model. Tabloul îi e comandat de
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
cum tot de acolo se ivește și abrutizarea. Iar patosul e semnul solidarității autorului cu ideea căreia îi dă glas, e semn că ideea aceea nu e o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului într-o anumită problemă. De aceea, patosul este dovada clară că a gîndi înseamnă a lua atitudine. În lumea scrisului românesc, H.-R. Patapievici este o excepție, adică un autor care are patosul
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
moșneag care rememorează în detaliu peripeții din cătănie, de pildă, dar uită cu nonșalanță ce trebuie să facă în ziua spectivă. Ca să nu mai vorbim despre proiecte: sublime virtual, dar actual absente cu desăvîrșire. Muzica nouă mărturisește, peremptoriu, prezentul și angajează viitorul, perspectiva. Or, de vreme ce omenirea trăiește tot mai intens în trecut, e de înțeles de ce prezentul și, mai ales, viitorul muzicii savante au reflexe sumbre, funeste, chiar morbide. Entropia, alimentată de forțele centrifuge, a determinat, se pare, o evoluție cvadrifazică
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
primejdioase pentru comunismul stăpân atunci în România cerea informație, pregătire (fie și marxistă), capacitate de reflecție, cu care puțini ilegaliști proaspăt repartizați la cel mai mare tezaur de cărți din Europa de Est a timpului erau înzestrați. În 1950, când am fost angajat în Biblioteca Academiei, epurarea fondurilor de periodice era în toi. Ea era efectuată de asemenea Ťactiviștiť, care își împărțeau timpul între Comitetul de Partid al Academiei Române, unde aveau sarcini prioritare, și munca în depozite (verificarea se făcea la raft, nu
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
scăzut dramatic, după cum eventualii cititori vor fi observat. Mutându-mă, am slăbit legătura cu ceea ce se numește "talpa țării". Am pierdut, așadar, contactul direct și permanent cu evoluția socială a României. Un păcat inadmisibil, recunosc, pentru cineva care s-a angajat să scrie o rubrică despre România reală, nu despre aceea propaganistică, iluzorie, existentă doar în discursurile politicienilor ori în doinele melancolice ale ciobănașilor de anțărț. Nu vă puteți imagina ce fericire m-a năpădit când, la sugestia unor studenți, am
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
care-mi găzduiește cu generozitate, de-atâta amar de vreme, articolele a simțit nevoia să se delimiteze de mine. Într-o "N. red." din numărul 27 al revistei se spune cu toată fermitatea: "Opiniile din nr. 25 al revistei nu angajează redacția României literare. Redacția crede că guvernanții au obligații față de cultura română. Și dacă nu pretind în schimb compensații, aceste obligații nu-i dezonorează pe scriitori". Să luăm lucrurile sistematic. Rubrica săptămânală, Contrafort, pe care o scriu în România literară
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
română. Și dacă nu pretind în schimb compensații, aceste obligații nu-i dezonorează pe scriitori". Să luăm lucrurile sistematic. Rubrica săptămânală, Contrafort, pe care o scriu în România literară de la începutul lui 1993, adică de vreo doisprezece ani, n-a angajat niciodată redacția. A fost întotdeauna vorba de opiniile mele, și nimic mai mult. Mă simt, totuși, obligat să spun că precizarea cu pricina e fără obiect, pentru că n-am scris nici în articolul citat, nici în altul, că guvernanții României
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
admirabil interpretat de acest politician și partidul său. Din acest punct de vedere, văd în precizarea redacției României literare o subliniere a datoriei administratorilor țării față de cultură și față de cei care exprimă identitatea românească. Și chiar dacă opiniile mele nu-i "angajează", opinia lor mă angajază și pe mine! (În paranteză fie zis: pretenția personajului despre care vorbim de a i se menționa numele pe cărțile sponsorizate n-o fi cumva "o compensație"? Mai subtilă, ce-i drept, dar tot o compensație
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
politician și partidul său. Din acest punct de vedere, văd în precizarea redacției României literare o subliniere a datoriei administratorilor țării față de cultură și față de cei care exprimă identitatea românească. Și chiar dacă opiniile mele nu-i "angajează", opinia lor mă angajază și pe mine! (În paranteză fie zis: pretenția personajului despre care vorbim de a i se menționa numele pe cărțile sponsorizate n-o fi cumva "o compensație"? Mai subtilă, ce-i drept, dar tot o compensație?) Iată, însă, că în
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
Adrian Năstase să-și lege numele de truda unor oameni ajunși la disperare. N.red. Noi n-am spus altceva în nota redacțională precedentă decît ceea ce dl Mihăieș susține în Contrafortul de astăzi și anume că opiniile d-sale nu angajează revista.
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
deviza! Cocaină - spectacol de Franz Castorf, după un roman de Pitigrilli, necunoscut scriitor italian, a marcat debutul. Castorf, conform obiceiului său, dezvoltă o adevărată estetică a murdarului și a eteroclitului. Totul explodează aici, platoul se umple de deșeuri, actorii se angajează complet și se consumă nevrotic. Completă, această vocație destructivă face spectacolul insuportabil la încept - totul nu pare a fi decît provocare programată! - pentru a căpăta progresiv sens, pentru a se organiza într-o viziune. Haosul instalat pe platou traduce teatral
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
o permanentă ispită. Providența, mărturisește d-sa, i-a acordat favoarea de a se forma încă înainte ca propria-i conștiință să prindă contur, în vibrația a două voci, cea paternă și cea a lui "nenea Nicu", același Vladimir Streinu, angajate într-o irezistibilă confruntare: "Auzeam, pe la șase ani, nume ce-mi sunau miraculos - Valéry (cînd Paul, cînd Larbaud), Croce, Gide, De Sanctis, Walter Pater, Thibaudet, cuvinte ce lunecau necunoscute, pe cît de cuprinzătoare de parfum. Mă încînta pasiunea pe care
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
întoarcere, Marina a înaintat un memoriu comandantului Aviației Militare, cerând să se înființeze o astfel de escadrilă în care personalul să fie exclusiv feminin. Memoriul a fost aprobat și, la 25 iunie 1940, a luat ființă această escadrilă. Am fost angajate numai patru, pentru că pe Irina Bârnaia n-o interesa, avea un avion personal, avea alte treburi, Marina nu s-a angajat, pentru că ea s-a și căsătorit mai târziu, ea a patronat, așa că am rămas deocamdată patru: Nadia, eu, Virginia
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
fie exclusiv feminin. Memoriul a fost aprobat și, la 25 iunie 1940, a luat ființă această escadrilă. Am fost angajate numai patru, pentru că pe Irina Bârnaia n-o interesa, avea un avion personal, avea alte treburi, Marina nu s-a angajat, pentru că ea s-a și căsătorit mai târziu, ea a patronat, așa că am rămas deocamdată patru: Nadia, eu, Virginia Duțescu, Virginia Thomas, am fost primele patru care am fost încadrate în aviația asta militară cu soldă și primă de zbor
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]