719 matches
-
cât și a mamei, aparțineau unui astfel de cult, și anume cel unitarianist. Mai mult, bunicul său, naturalistul Erasmus Darwin se declara "liber-cugetător". De asemenea, tatăl, medic, intră adesea în conflicte pe teme religioase cu diverse persoane influente cu vederi anglicane. Micul Charles este botezat într-o capelă unitariană și aceasta la insistențele mamei, adeptă ferventă a acestei religii. După moartea mamei, când viitorul naturalist împlinea doar 8 ani, acesta intră ca intern la școala publică din Shrewsbury. Cele două mari
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
adeptă ferventă a acestei religii. După moartea mamei, când viitorul naturalist împlinea doar 8 ani, acesta intră ca intern la școala publică din Shrewsbury. Cele două mari universități engleze, Universitatea din Oxford și Universitatea Cambridge se aflau sub influența Bisericii Anglicane. La admitere, acestea cereau studenților să semneze cele "39 Articole" ale credinței anglicane. Din acest motiv, cei mai mulți englezi nonconformiști își trimiteau copiii să studieze la universitățile scoțiene și care astfel dobândiseră o reputație mai bună. Darwin intră la Universitatea din
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
8 ani, acesta intră ca intern la școala publică din Shrewsbury. Cele două mari universități engleze, Universitatea din Oxford și Universitatea Cambridge se aflau sub influența Bisericii Anglicane. La admitere, acestea cereau studenților să semneze cele "39 Articole" ale credinței anglicane. Din acest motiv, cei mai mulți englezi nonconformiști își trimiteau copiii să studieze la universitățile scoțiene și care astfel dobândiseră o reputație mai bună. Darwin intră la Universitatea din Edinburgh pentru a urma medicina dar ulterior își manifestă atracția către științele naturii
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
de aceste idei deși le mai întâlnise și în lucrările bunicului său, Erasmus. Până atunci știintele naturii se bazau pe creaționism. Și cum natura era considerată o creație divină, în acea epocă, specialiștii în științele naturii aparțineau clerului, adică Bisericii Anglicane. Cultele protestante, printre care și unitarienii respingeau această idee, susținând că rațiunea se supune legilor fizicii. Erasmus Darwin, în lucrarea sa "Zoönomia" (1818), în care sunt prezentate idei evoluționiste, merge mai departe susținând: ""...ar fi prea îndrăzneț să ne imaginăm
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
a deveni preot de parohie. Inițial, tânărul Charles a fost cam nesigur, dar ulterior în scrisorile sale avea să declare: ""Din puținul pe care l-am auzit despre acest subiect, am avut unele scrupule declarându-mi credința în dogmele Bisericii Anglicane; cu toate acestea îmi surâde gândul de a fi preot de țară. În acest scop, am citit cu multă atenție "Exposition of the Creed" a lui John Pearson și alte câteva cărți despre divinitate și cum n-am avut niciun
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
susținea că Noul Testament face acest lucru improbabil și cum miracolele sale au convins pe cei necredincioși, nu am avea niciun drept să negăm susținând ca aceste evenimente ar fi fost doar probabile. Universitatea din Cambridge era strâns legată de Biserica Anglicană, majoritatea profesorilor având anumite ordine și funcții religioase. Aproape jumătate din absolvenți urmau cariera religioasă, lucru care se aștepta și la Darwin. Dar destinul său avea să ia o cotitură prin vizita scurtă a radicalilor Richard Carlile (1790 - 1843) (luptător
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
În 1858, aflând că Alfred Russel Wallace a elaborat o teorie similară, urgentează publicarea propriilor idei. Reacția publicului la publicarea "Originii speciilor", în 1859, a fost mult mai moderată decât Darwin se așteptase. Mai mult, în 1860, șapte teologi liberali anglicani au redactat un manifest numit "Essays and Reviews", prin care să aducă o critică Bibliei, în termeni accesibili publicului larg, și prin care să susțină teoria lui Darwin. Acest val de "criticism istoric" ("Higher Criticism") a fost considerat ""un triumf
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
aprilie, Iqaluit găzduiește "Nunavut Mining Symposium", o expoziție ce prezintă activitatea economică din zonă. Potrivit recensământului din 2006, 69,54% din populație vorbește inuktitut, 26,75% engleza, 1,27% franceza, iar 1,02% inuinnaqtun. Totodată, 58% din populație aparține Bisericii anglicane a Canadei, 23% sunt catolici, iar 4% penticostali. <br>
Nunavut () [Corola-website/Science/302777_a_304106]
-
(21 februarie 1801, Londra - 11 august 1890, Edgbaston) a fost un teolog britanic convertit la catolicism, în 1845, cardinal al Bisericii Catolice. Student la Universitatea din Oxford, el a devenit preot în Biserica Anglicană. Lucrările sale despre "Sfinții Părinți" îl conduc la analizarea rădăcinilor creștine ale anglicanismului. Acest studiu progresiv îl conduc la apărarea independenței anglicanismului față de "statul britanic", sub forma unor « manifeste ». Astfel, ia naștere Mișcarea de la Oxford, Newman fiind unul dintre principalii
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
putut să sugereze, în mod greșit, niște rădăcini evreiești. Mama sa, "Jemima Fourdrinier", era urmașă a unei familii de hughenoți francezi, gravori și fabricanți de hârtie, instalați de mult timp la Londra. John Henry Newman a fost botezat în biserica anglicană "Saint Bennet Fink", din Londra. Tatăl, "John Newman", a fondat o bancă. Aparținea grupul politic Whig. S-a stabilit cu familia sa la Ham, apoi a plecat la Brighton în 1807, iar în februarie 1808 la Londra. Și-a schimbat
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
en șef la „British Magazine”, care a fost desemnat drept «fondatorul originar din Cambridge, al "Mișcării de la Oxford»". La 25 și 26 iulie, la prezbiteriul de la Hadleigh (Suffolk) s-a ținut o reuniune a clericilor (fără Newman) a "Înaltei Biserici Anglicane", în care s-a hotărât susținerea doctrinei "Succesiunii Apostolice" a Bisericii Anglicane, precum și folosirea "„Book of Common Prayer”", în integralitatea sa. Câteva săptămâni mai târziu, Newman a început redactarea anonimă a "„Tracts for the Times”", care au dat apoi Mișcării
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
din Cambridge, al "Mișcării de la Oxford»". La 25 și 26 iulie, la prezbiteriul de la Hadleigh (Suffolk) s-a ținut o reuniune a clericilor (fără Newman) a "Înaltei Biserici Anglicane", în care s-a hotărât susținerea doctrinei "Succesiunii Apostolice" a Bisericii Anglicane, precum și folosirea "„Book of Common Prayer”", în integralitatea sa. Câteva săptămâni mai târziu, Newman a început redactarea anonimă a "„Tracts for the Times”", care au dat apoi Mișcării de la Oxford numele de „mișcarea tractariană”, sau „tractarism”. Scopul acestei întreprinderi era
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
de articole" nu se opuneau doctrinei oficiale a Bisericii Catolice, ci doar unor excese și unor erori comune. Această teorie nu era nouă, dar a provocat o profundă indignare la Oxford. La 26 septembrie 1843, Newman își redacta ultima predică anglicană, «"On the Parting of friends"». Retragerea sa a fost considerată de către prietenul său John Keble ca fiind fructul criticilor prea vii, sau al calomniilor, la adresa lui Newman. A fost una dintre rarele persoane care au dorit să-l susțină prin corespondența
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
un mare succes de librărie și a condus la o schimbare importantă în situația lui John Henry Newman: a primit susținerea și felicitările a numeroși catolici ale căror îndoieli au dispărut. Acest lucru a permis și să restabilească dialogul cu anglicanii din "Mișcarea de la Oxford", între care "John Keble" și "Edward Bouverie Pusey". cu care el nu mai vorbea de aproape 20 de ani. Papa Leon al XIII-lea, urmând sugestiile ducelui de Norfolk, a hotărât să-l ridice pe Newman
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
ca fiind „"cele mai inactive și neprofitabile din viața sa"”. În urma unor controverse teologice, dar și ca o sfidare la adresa atmosferei bigote de la Oxford, tânărul Gibbon se convertește la catolicism (8 iunie 1753). Este nevoit să plece de la colegiu (Universitatea anglicană de la Oxford nu admitea studenți catolici). Furios, tatăl său l-a trimis în Elveția, la Lausanne, dându-l în grija pastorului reformat Daniel Pavillard, care urma să-l readucă la credința protestantă și să-i completeze educația. Ambele scopuri au
Edward Gibbon () [Corola-website/Science/322717_a_324046]
-
rareori blânde dar mereu pline de un umor de gustat chiar și astăzi. După 1812 și după războiul civil, caricatura americană se debarasează de formala condescendentă față de coroana britanică și devine sagace și intolerabilă la adresa yankeilor și a rigidității conservatorismului anglican. Jurnalismul ia amploare și artiști caricaturiști precum James Akin, Elkanah Tisdale (care creează și publicația "Gerrymander") și Alexander Anderson devin exponenții de seamă ai genului caricatural. În acea perioadă, caricaturile erau tipărite cu precădere în formă de broșuri sau foi
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
așteptați 10.000 de oameni. Fiind monarh constituțional, regina nu își exprimă opiniile politice în public. Ea are un profund sentiment al datoriei religioase și civice și ia în serios jurământul de la încoronare. Deține rolul oficial de șef al Bisericii Anglicane. Credința reginei transpare în mesajele anuale de Crăciun difuzate în Commonwealth, cum ar fi cel din anul 2000 când a vorbit despre semnificația teologică a mileniului, cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la nașterea lui Hristos. Elisabeta sponsorizează peste
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
politica guvernului regal, Revoluția engleză (realizată în două etape: "Marea Revoluție" din 1642-1649 și "Revoluția Victorioasă" din 1688-1689) a marcat începutul degradării societății medievale în Europa. Mișcarea revoluționară a avut și o componentă religioasă, fiind și un conflict între Biserica Anglicană (reprezentantă a vechiului regim) și puritanism. Premisă a revoluției industriale de mai târziu, revoluția engleză a asigurat trecerea de la monarhia absolută medievală la cea burgheză. În ceea ce privește gândirea politică, se afirmă tot mai intens ideea contractului social, opusă teoriei statului feudal-teologic
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
1726). s-a născut la Dublin într-o familie originală din Anglia. A studiat teologia la "Trinity College" din Dublin (1682-1686), fără să se fi remarcat ca epărtate, Sir William Temple. Cu unele întreruperi (în 1694 devine preot al Bisericii Anglicane), Swift a trăit zece ani, până în 1699, la "Moor Park", moșia lui Temple din Farnham. William Temple, retras din politică, se interesa de literatură, primea scriitori în casa lui și căuta să-l familiarizeze pe tânărul Jonathan cu problemele politice
Jonathan Swift () [Corola-website/Science/300836_a_302165]
-
membru al Bisericii Suediei. În 1999 și, oficial, la 1 ianuarie 2000, o dată cu ruperea Bisericii de către stat, fiecare e liber să-si aleagă cultul. Biserica suedeză foloseste ritul suedez. În timpul reformei, atari au vrut o preluare a învățăturii și practicii anglicane. Totuși, episcopii au considerat ritul anglican drept prea calvinist. De aceea, practica sacramentală suedeză își are propriile trăsături. Trei taine sunt săvârșite: botezul, pocăința, euharistia. Liturghia se săvârșește des, ba chiar zilnic în anumite mănăstiri și parohii. Biserica suedeză săvârșește
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
și, oficial, la 1 ianuarie 2000, o dată cu ruperea Bisericii de către stat, fiecare e liber să-si aleagă cultul. Biserica suedeză foloseste ritul suedez. În timpul reformei, atari au vrut o preluare a învățăturii și practicii anglicane. Totuși, episcopii au considerat ritul anglican drept prea calvinist. De aceea, practica sacramentală suedeză își are propriile trăsături. Trei taine sunt săvârșite: botezul, pocăința, euharistia. Liturghia se săvârșește des, ba chiar zilnic în anumite mănăstiri și parohii. Biserica suedeză săvârșește si celelalte cinci ierurgii care sunt
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
Creștinismul este cea mai practicată și declarată religie în Anglia.Biserica Anglicană este stabilită biserica oficială deținând o poziție special-constituțională pentru Regatul Unit.După creștinism,religiile cu cei mai mulți adepți sunt:Islamism,Hinduism,Sikhism,Iudaism,Budism,Credința Baha‘i,Mișcarea Rastafari și Neopăgânismul.Există deasemenea,organizații care promovează lipsa de religiozitate,unanim ateismul
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
în stilul englezesc gotic. Papa Inocențiu al III-lea a plasat Regatul Angliei în cadrul unei interdicții timp de șapte ani,între 1208 și 1215 după ce regele Ioan a refuzat să accepte propunerea Papei ca Arhiepiscop de Canterbury. În 1536,Biserica Anglicană a fost împărțită de la Roma,în ciuda problemei divorțului regelui Henric al VIII-lea de Caterina de Aragon.Împărțirea a dus la separarea autorității ecleziastice.Mai târziu,sub influența Reformei,Biserica din Anglia a adoptat poziția distinctă a Reformei catolice cunoscută
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
-lea. Actul de Supremație(1559)-afacerile religioase în Anglia au fost restaurate odată cu moartea lui Eduard al VI lea și a impus Jurământul de supremație cu privire la aceste birouri de deținere. Treizeci și nouă de articole(1563):statisticile definitorii ale doctrinei anglicane au devenit o cerință legală în Anglia în 1571 și au fost impuse prin Actul Test din 1673(până în 1824). Gaura Preotului:bogații romano-catolici au construit în casele lor ascunzători pentru preoți. Iacob I al Angliei și problemele religioase Gunpowder
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
a sentimentului anticatolic puternic înrădăcinat. Oportunist:modificările politice și religioase necesare titularilor pentru a da dovadă de flexibilitate în convingerile declarate,ca satiră în cântecul popular "Oportunist". Adunarea Westminster(1643):numit de Parlament pe termen lung pentru a restructura Biserica Anglicană,a întocmit Confesiunea Credinței Westminster(care a devenit și a rămas "standardul subordonat" al doctrinei Bisericii Scoțiene și a fost influent în cadrul bisericii prezbiteriene din întreaga lume. 1689,Mărturisirea de credință baptistă-scrisă de baptiștii Calviniști din Anglia pentru a da
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]