219 matches
-
decât ca autoproiecție, ca autoinventare prin scris 59. Ambiția oricărui jurnal se definește, În cele din urmă, prin dorința de a reduce la o simplă cifră timpul, dominându-l, stăpânindu-l. El dă autorului iluzia că Îndepărtează din el elementul angoasant, care suprimă senzația deplinei libertăți de mișcare, a maniacalei exactități și a supremului adevăr. Adică a adevărului subminat de timp. Prin timp, prin gestul datării, jurnalul intim pune viața În ecuație matematică. Viața ca un număr, viața ca dată calendaristică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
este deci profund maltratat în opera Agotei Kristof, care o abordează oblic și strîmb. Chiar dacă, în primul volum, el pare să funcționeze sub cupola pronominală a lui noi, finalul romanului ne surprinde prin nedeterminarea ce lasă să planeze o ambiguitate angoasantă asupra identității protagonistului / protagoniștilor: "(...) unul din noi pleacă în cealaltă țară. Cel care rămîne se întoarce la casa Bunicii." Evoluția gemenilor Agotei Kristof e departe de a fi conforta bilă pentru cititorul care începe prin a crede în dublul real
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însoțește de o formă de risipire identitară a spațiului care urmărește, paradoxal, reconfigurarea unității originare. Rătăcitor într-o lume în metamorfoză, Fondane resimțea această spațializare ca afectivă, căci orice loc de identitate a unui subiect este un spațiu simbolic, oniric, angoasant sau securizant. Nu e vorba de spațiul fizicii și geografiei, dimensional și măsurabil, pe care Gilles Deleuze îl numește spațiu striat (Mille plateaux). Identitatea profundă nu este numai și necesarmente legată de un loc precis sau de o moștenire, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bipolară sau de tulburare fobică nu agravează nici boala nici condițiile de viață, dar amplifică șansele de a accepta, de a gestiona boala și de a urma tratamentele. Pacientul nu se mai găsește singur în fața unei mari necunoscute, atât de angoasante. A informa pacientul în mod oportun și adaptat situației îi permite acestuia să renunțe la ideea fatalității și a resemnării în fața suferinței pe care o implică o boală trecută sub tăcere. A informa înseamnă a reda demnitatea celui care a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de vindecarea sa, a refuzat ca fiicele sale să se instaleze într-o altă casă și le-a mutat mereu, două săptămâni într-un loc, patru săptămâni în altul. Doamna S. are o amintire confuză despre o perioadă tristă și angoasantă. Nimeni nu i-a explicat atunci care este situația, crezând că este prea mică, și a fost lăsată să trăiască într-o incertitudine înspăimântătoare. Atunci când a cerut să o vadă pe mama sa, a fost dojenită și i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ani, tatăl său i-a propus să vină să trăiască împreună cu el și cu sora sa și familia a lăsat-o să aleagă dacă dorește să rămână la mătușa sa sau să revină sub acoperișul părintesc. Această alegere a fost angoasantă și sfâșietoare. In final a decis să revină și să trăiască împreună cu tatăl său și cu sora sa, dar a continuat să-și petreacă vacanțele la mătușa sa. După o anumită perioadă de timp ea s-a adaptat noii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai mult de patru persoane, iar când devine ținta atenției („Isabelle, vorbește-ne de ultima carte pe care o traduci acum”), ea simte că roșește puternic, se blochează și răspunde scurt („Nimic interesant”), situație care, pentru ea, este frustrantă și angoasantă în același timp. Situațiile de observare: Isabelle întâmpină dificultăți în a schimba priviri cu alte persoane în locurile publice (metrou, trenuri, biblioteci universitare, săli de așteptare). Ea are în aceste situații reflexul de a roși imediat. Ii este greu să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
făcea altceva decât să mă asculte”. Isabelle a întrerupt terapia după un an. N-a mai luat niciodată psihotrope în mod regulat, dar consumă sistematic benzodiazepine, prescrise de medicul său generalist, înainte de a se expune oricăror evenimente sociale percepute ca angoasante (de două sau trei ori pe lună). Descrierea globală a tratamentului După două întâlniri de colectare a datelor clinice, schema de tratament a Isabellei se desfășoară pe parcursul a aproximativ șaisprezece luni, cuprinzând patru faze: - convorbiri de evaluare și de motivație
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sună surorile, umplerea rezervorului de benzină în situația în care acesta este găurit). Neliniștile de tip 2, care se referă la copiii săi, la sănătatea sa mentală, la serviciul său și la situația sa financiară sunt mai frecvente și mai angoasante. Marie își observă comportamentele pentru a preveni consecințele de care se teme sau pentru a se liniști în legătură cu riscurile posibile. Ea notează faptul că unele neliniști au puține consecințe negative, ceea ce dedramatizează unele necazuri (de exemplu, cele în legătură cu mașina sa
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dezvolte un sentiment de competență în rezolvarea problemelor sale și în modificarea atitudinii sale negative. Marie realizează o listă cu problemele reale asociate neliniștilor sale din ultimele săptămâni și le ordonează în ordine crescândă (de la cele mai puțin dificile sau angoasante de rezolvat la cele mai dificile sau mai angoasante) pornind de la grilele de auto-observații pe care le-a completat. De exemplu: - „Mașina mea trebuie reparată, dar costul reparației este mare”. - „N-am timp din cauza drumurilor mele zilnice”. - „O colegă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și în modificarea atitudinii sale negative. Marie realizează o listă cu problemele reale asociate neliniștilor sale din ultimele săptămâni și le ordonează în ordine crescândă (de la cele mai puțin dificile sau angoasante de rezolvat la cele mai dificile sau mai angoasante) pornind de la grilele de auto-observații pe care le-a completat. De exemplu: - „Mașina mea trebuie reparată, dar costul reparației este mare”. - „N-am timp din cauza drumurilor mele zilnice”. - „O colegă nu-mi mai vorbește din cauza unui conflict recent”. - „Se adună
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sarcină de efectuat în intervalul dintre ședințe. Ca și în cazul expunerii in vivo, situațiile au fost ierarhizate și se începe cu cea mai puțin anxiogenă. Foa, Steketee, Turner și Fisher, 1980. Pacientul este expus în imaginație scenei celei mai angoasante însoțită de cele mai groaznice catastrofe și de consecințele acestora. Salkovskis și Westbrook, 1989. Freeston și Ladouceur, 1999: n=29 subiecți. Steketee, 1993. Aceste ședințe durează patruzeci și cinci de minute și sunt consacrate explicării modelului comportamental, descrierii tehnicii expunerii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în tragic, pot face cu ușurință translația de la veselie la disperare și durere amară. Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați avangardei postbelice, sensibili la spectacolul angoasant al lumii aflată într-o stare de criză a valorilor, de derută și dezordine, nu este o ,,formulă estetică hibridă și aberantă"26, ci ,,una din modalitățile fundamentale prin care dramaturgii contemporani își propun să reprezinte condiția umană."27 Pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
socio-culturale. Aplicabil deopotrivă stării de spirit, concepției despre lume și viață sau realității cotidiene, absurdul reprezintă un simptom incontestabil al lumii din secolul trecut. Războiul, însoțit de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fugă din vecinătatea celor mai năpăstuiți ca ei, convinși că această promiscuitate ar aduce prejudicii liniștii lor rezidențiale și educației copiilor lor. Mai mult, într-o societate pradă sentimentului vulnerabilității crescânde, care bulversează profund categoriile mijlocii, acești săraci devin oglinda angoasantă a unei posibile declasări, într-o societate în care este din ce în ce mai greu de imaginat că se poate apela la stat pentru asigurarea performanței economice a teritoriului, care să se transforme în progres social benefic pentru toți. Retorica proiectului (proiectul orașului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vorbire esențializată. Remarcabile sunt poemele de aparență narativă, în care poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de ademeniri ucigașe. În ansamblu, B. lasă impresia unui poeta doctus, intim familiarizat cu variate discursuri lirice. Aceasta și explică, între altele, valoarea, uneori excepțională, a traducerilor sale, care adună, sub arcul aceleiași sensibilități rafinate prin studiu, pe tragicii greci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
reverie, cum e „Căpitanul”, fost marinar pe Dunăre, care îi trece, pentru un leu, pe călători peste Siret (Pe Siret). Nuvelele lui T. și narațiunile mai extinse se centrează pe criza comunicării între sensibilitatea specifică psihologiei adolescentine și dragostea dominatoare, angoasantă a părinților. Prozatorul vizează și o țintă pedagogică în direcționarea conflictelor, finalurile dramatice constituind tot atâtea avertismente voalate, fără a eșua, totuși, în tezism. O sensibilitate adolescentină pare că nutrește și poezia din Sfinxul, unde discursul tinde către simplitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
funerar aflat la cimitirul Bellu din București, monument dedicat Sofiei Alexandrescu, decedată prematur. Bustul de bronz înfățișează o tânără cu un chip emaciat care, cu ochii închiși, semn al unei interiorizări profunde, încearcă să-și întoarcă fața de la o imagine angoasantă. Tunica subțire, semitransparentă, care-i acoperă bustul lasă să se întrevadă contururile unui corp tânăr, virginal, accentuând prin contrast expresia dureroasă a chipului mortificat. Această morbiditate spiritualizată de factură decadento-simbolistă este prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
animarea formei printr-o tehnică de subtilitate tactilă, extremă"331. Sfinxul (1912) și Zeul Războiului (1915) acoperă aceeași arie rodiniană a capetelor monumentale, dar cu o și mai pronunțată sensibilitate simbolistă decât la artistul francez, sensibilitate marcată în dimensiunea sumbră, angoasantă, către care deschid cele două opere. Numitorul comun între Frederic Storck și Oscar Spaethe îl constituie formația lor müncheneză, dar și ulterioara modulare a sensibilității lor artistice în direcția marcării afinității membrilor casei regale și în special a reginei Maria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]