219 matches
-
au determinat SF-ul din Statele Unite să nu-și mai concentreze atenția doar asupra spațiului exterior, și asta chiar în momentul în care misiuni ca Apollo și altele explorau Luna. Asistăm la o perioadă curioasă, când coexistă, în Statele Unite, textele angoasante ale lui Philip K. Dick, ale cărui obsesii apar simultan cu o viață cotidiană ce pare să-și fi pierdut rațiunea, și saga galactică Dune (Frank Herbert, 1965-1985)63. În aceeași perioadă, și în foarte puțin timp, Cordwainer Smith publică
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cu detectivul particular din romanele negre de Dashiell Hammett. Nu are ambiția de a dezlega enigme, este prins în firele rețelelor ca o muscă în pânza de păianjen, fericit dacă mai apucă să supraviețuiască. Viitorul nu are sens în lipsa prezentului angoasant. No future, urlau adepții punk. Scriitura se vrea nervoasă, ca în thrillere și în romanele polițiste, în viitorul prezentat drept cvasi- imediat pe care-l anticipase William Burroughs (1961). În acest nou univers, indivizii sunt folosiți pentru a transporta informația
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
până la piele pe o ploaie înghețată, în căutare de refugiu. Prăbușirea casei Usher este și ea, într-adevăr, o chestiune de ospitalitate: naratorul chemat de un vechi prieten, vine să stea câtva timp lângă gazda sa chinuită de un secret angoasant care îl macină. Din ne-spus în aluzii, teama câștigă progresiv teren până în momentul funestei revelații, cea unui secret refulat care reapare. Povestea e bine cunoscută. Care este sensul acestei dorințe de ospitalitate care îl stăpânește pe ultimul descendent al
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în idiș". Să fii oaspetele unei limbi înseamnă să accepți o sedentarizare, să-ți găsești locul tău, să locuiești un spațiu pe care eroii lui Kafka îl poftesc cu ardoare dar a cărui apropriere rămâne precară, dificilă și finalmente mai angoasantă (o vedem foarte bine, de exemplu, în Vizuina) decât rătăcirea însăși. În Un vechi pergament eroul sedentar evocă fascinat și terorizat pe cei se culcă sub cerul liber "fiindcă detestă locuințele". E vorba de nomazii cu murdăria lor incredibilă și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de mai târziu al lui Matei Vișniec. Cafeneaua Pas-Parol este un roman de factură kafkiană, în care terifiantul crește treptat, pentru a exploda în tablouri coșmarești. Personajele simulează realitatea și sunt în permanență chinuite de timp, un timp diabolic și angoasant: „Dincolo de ora trei îl chinuia îngrozitor timpul, se agita prin oraș, intra peste tot și vorbea cu toată lumea, presat de ceva fizic, ceva care-l strivea din spate. Ce să le spun, ce trebuie să le mai spun? se întreba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
n-are unde să-l ascundă. A omorât pe cineva? Cine a murit și de ce? E amnezic omul ori ascunde ceva? Ce e cu montajul isteric de imagini rememorate care nu se limpezesc decât cu timpul? La sfârșitul acestei nopți angoasante și eroul, și noi vom afla întreg adevărul. Iar rezultatul răsucește filmul și-l rearanjează. Acum, fiecare element capătă un sens. Filmul lui Giuseppe Tornatore, Una pura formalità (difuzat recent de TVR 2) datează din 1994. Regizorul era deja cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
văzut ca autoritate în domeniu. Mereu dispus la întrebări și la refuzuri față de răspunsurile vechi, eminamente critic, critica egalând la el cu disciplina intelectuală și cu implicația directă. Ceea ce înseamnă vehemența pasiunii, îndemn la neobosirea în explorare, direct în problemele angoasante ale epocii, aplicat descriptiv și cu puterea de a depăși disparitatea unei perioade, fărâmițate analitic. Interesantă la el este continua comunicare între preocupări, neabătutul exercițiu livresc în felul cum privește valoarea și cum refuză platitudinea. Dar despre capacitatea lui Nae
Implicare fără rezerve by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13690_a_15015]
-
facilitase personajului introspecțiile pe durata întregului spectacol este mânjită sistematic cu o pastă opacă, imaginea reflectată se pierde, lupta se încheie, iar reflectoarele se sting. Un chin identitar care tematiza corpul feminin, care punea în insectar exact clipa tulburării maxime, angoasante, s-a plictisit de mine și m-a dat afară din sala de spectacol după ce m-a rănit puțin. Mă simțeam bruscată emoțional, mă săturasem să constat, încă o dată, că asta fusese miza de la bun început. Dar reacțiile emoționale se
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
în Japonia ca pe o șansă enormă din care fetele au numai de câștigat. Asta în timp ce avem exemplul Nadiei, întorcându-se acasă cu 2000 de dolari datorie, după încercarea de a menține modelul reușitei perfecte la putere, în ciuda unei fragilizări angoasante. Un model influențat habotnic de reprezentările media care “capitalizează profit înșelînd publicul și trimițând mesaje care fac rău copiilor și adolescentelor” (Aimee Nicole Hoffmann, The Beauty Ideal - întregul material aici). Nadia - aflăm la finalul filmului - s-a reîntors în Japonia
Girl Model - Corp dator pe piața japoneză () [Corola-website/Science/295633_a_296962]
-
intitulat "Socialism și creștinism", Dostoievsi împarte istoria omenirii în trei epoci de dezvoltare: prima aparține « comunităților patriarhale primitive », când oamenii trăiau "nemijlocit" ("непосредственно") și se grupau în mod spontan în "mase"; a doua (cea prezentă), civilizația, are un caracter individualist, angoasant și se remarcă prin respingerea autorității patriarhale și a lui Dumnezeu; a treia epocă, o predicție a lui Dostoievski, semnifică reîntoarcerea omului, prin intermediul creștinismului, la comunitate și trăirea "nemijlocită". Încrederea lui Dostoievski în importanța comunității este similară conceptului slavofil "sobornost
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
trăind pe un maidan industrial, a cărei prietena da naștere unui copil ciudat, un mutant care plânge în continuu. Lynch s-a referit la Eraserhead că la "povestea mea cu Philadelphia", ceea ce înseamnă că filmul reflectă toate elementele periculoase și angoasante pe când studia și trăia în Philadelphia ([1]). El a spus "acest sentiment m-a marcat profund. Și când a revenit la suprafață, a devenit Eraserhead". Filmul reflectă și teama regizorului de rolul de tată, personificata în copilul ciudat. Lynch refuză
David Lynch () [Corola-website/Science/303045_a_304374]
-
ca un tip altruist, inteligent, calculat, cu simțul umorului, reținut la vorbă, dar bun comunicator și recitator, având un farmec irezistibil care îl face râvnit de femei. De cealaltă parte, scrisorile, jurnalul și operele kafkiene dezvăluie o fobie incapacitantă și angoasantă față de oameni, o teamă constantă că aceștia l-ar putea respinge pentru ceea ce el considera urâțenia sa fizică și spirituală. « Sunt cel mai costeliv om pe care îl cunosc » îi va spune Kafka Felicei Bauer. Aici, puținătatea trupească invocată de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Șubal, Karl Rossmann și chelnerul șef, Karl Rossmann și Brunelda ("America"), K. și învățătorul ("Castelul") sau chiar Samsa, într-o existență anterioară metamorfozei, și tatăl acestuia. În eseul "Franz Kafka sau Thomas Mann?", filozoful marxist György Lukács afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
dorit grecii, ci o zonă vulnerabilă și instabilă, deschisă tuturor influențelor exterioare (adesea aceste figuri mitice sunt pur și simplu încarnări ale mâniei). Eriniile, Harpiile sau Gorgonele ne plasează într-o zonă underground a mitologiei grecești, construită pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalității antropomorfe, a succesiunii patriliniare (Echidna, în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos” , văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
poetice ale imaginilor absorb firesc, în accepția criticului de artă Prof. Univ. Dr. Livia Drăgoi, «emblemele locului» motive ale unui amplu repertoriu «vestigionar» încărcat de semnificații culturale, peste care se suprapune însă, într-un dureros contrapunct, o prezență umană halucinantă, angoasant sugerată prin reprezentarea, cu acuzată claritate, a unor fragmente anatomice bolnave: organe și segmente de sistem circulator terifiant pulsatile, segmente friabile ori chiar frânte din scheletul unui trup omenesc supus unor teribile presiuni..." Prin asumarea profundă a semnificațiilor complexe ale
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
în cel mai atent detaliu" și acțiunea "cu o evoluție progresivă în intensitate". La rândul său, "Ideoz" constată că romanul conține "delirurile obișnuite ale lui Brussolo, care se transmit cititorului grație unei scriituri sumbre și pline de încărcătură, cu digresiuni angoasante", adăugând că ""Haita" este un exemplu perfect a ceea ce poate scrie mai bun Serge Brussolo". "La Livrophile", pe de altă parte, este de părere că "deși există idei bune [...] spectaculosul și sângele ocupă mult mai mult spațiu ca motivele psihologice
Haita (roman) () [Corola-website/Science/329040_a_330369]
-
comic, generează, prin entropie, o simultaneitate fantastă și o cauzalitate ocultă a întâmplărilor, devenite expresii ale purei subiectivități dezarticulate și incoerente. În proliferarea plăcerii ludice, a fanteziei combinatorii și a libertății lingvistice neîngrădite, naratorul adaugă și ingredientele comediei negre; sentimentul angoasant al damnării și al rupturii de lumea din jur, care copleșește în final personajul, este anticipat de clipul electoral Trage apa ca să trăiești bine și de scenariul de film Catastrofa, prin care Dimitrie șarjează satiric dimensiunea ei grotescă. Această inserție
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
Laura Palmer în faimoasa cameră roșie în care s-au născut toate fantasmele și toate spaimele. Timp de aproape două ore, publicul a văzut reapărând personaje cunoscute, dar și noi orașe și noi personaje venite în universal lynchean. Continuă scenele angoasante, chiar horror, dintre care una a smuls câteva strigăte de "whaou !" din partea publicului. Primul episod începe cu ultimul dialog între Laura Palmer și Dale Cooper: “Sunt moartă... Și totuși trăiesc”, exclamă ea după ce intră în Camera Roșie, cu alura asumată
David Lynch ovaționat la Cannes pentru revenirea serialului “Twin Peaks” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105468_a_106760]
-
stihuri în ritm clasic. Nu e vorba doar de o pauză, ci de o invincibilă continuitate, ce se va continua și în poezia mea de limbă franceză în deceniile următoare. În Duhul fără de lege (unde se aud unele ecouri din angoasantele nuvele ale lui H.P. Lovecraft), înaltăpartele absolut este identificat pe însăși Terra: El urcă de prin neguri, din spărturi rămase-n glob din nemaipomenire, ca suflul ne-nțeles al unor guri ce-s martore-nceputului de fire. Miriapodic, suie din
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]