856 matches
-
cu privirea aceea mai degrabă strălucitoare decât prietenoasă din ochii ei negri, cu o paloare pronunțată; nările ei fremătau de parcă ar fi acceptat o parte din boală, de parcă ar fi mirosit otrava despre care vorbea. Și animalele și toate obiectele animalice, scaunele din piele de vițel, pălăriile de pai și piele de șarpe, capetele cu coarne, mițoase, toate păreau a împărtăși un raison d’etre aproape mort, inutil, brutal, sau nu păreau decât o grămadă informă, o harababură, când ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
împreunat o fac și animalele, poate mai bine și mai cu spor ca oamenii...>> Doamne!, oare sînt sănătos?!... Foamea cărnii mă răscolește adînc, dar nu trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic. Fata aceea, Cristina, și ce dacă-i doar șefă de magazin?! m-a răscolit profund, rupîndu-se brutal din îmbrățișare în clipa de extaz, trimițîndu-mă conștientă, cu cinism, în ghearele zbuciumului de acum, lăsîndu-mi gustul amar al întrebării: de ce? Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l întindea, Honor Klein s-a uitat la mine. Ochii ei negri, înguști, care în lumina nefirească păreau stropiți cu roșu, aveau un aer puțin oriental cum se întâlnește uneori la femeile de origine evreiască. În privirea aceea licări ceva animalic și respingător. — Nu m-aș fi așteptat la un asemenea gest de curtoazie, domnule Lynch-Gibbon, rosti ea. Abia după câteva clipe am sesizat disprețul ce se ascundea în cuvintele ei. M-a luat prin surprindere și la fel de surprins am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în față. S-a dezechilibrat și a căzut greoi la pământ. Antonia păși peste el și ieși în fugă din cameră. Încăierarea s-a încheiat aici, asta a fost tot. Cu excepția scenelor de film, violența este ceva penibil, caraghios și animalic. Palmer se ridică încet în genunchi, apoi reuși să se așeze pe podea cu spatele la perete. Își acoperea fața cu mâna. M-am lăsat în jos cu grijă. Am observat că sticla unuia dintre desene era spartă. Acum toată mânia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
albă, enormă și cu un miros pătrunzător și extravagant (cine dracului mă pusese să cer mai mult usturoi?), gestul pe care un om Îndurerat se cuvine să-l facă ar fi să o arunce cât colo, dezgustat de poftele sale animalice. Eu, desigur, am smuls capacul și-am ras pizza cu viteza luminii, abia deranjându-mă să mestec Înainte să Înghit. Regret să amintesc faptul că nu m-am spălat pe dinți Înainte de culcare. Deși, din moment ce nu m-am culcat propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
hermafrodite, din vitraliile victoriene ale bisericii St. Paul, pe care o vizitase uneori în plimbările pe care le făcea, însoțit de Ruby. Alex era cu totul altceva, o persoană minunată și foarte puternică pe care o adora. Ruby era făptura animalică dragă, în a cărei căldură se refugia, speriat de putere. George și Brian figurau ca un tată dual, întrecându-se între ei pentru a-i câștiga afecțiunea, apoi, subit, de neînțeles, pedepsindu-l. Brian și-a asumat sarcina de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea. Desigur nu-l cunoscuse niciodată personal pe John Robert, deși îl văzuse din când în când. I se tăiase răsuflarea și tremura de groază ca o căprioară care miroase brusc vecinătatea leului. (Într-adevăr, filozoful degaja un miros încins, animalic, pe care nările fine ale părintelui Bernard îl și detectaseră.) Omul ăsta mătăhălos, care se apropiase atât de alarmant de ea, ținea soarta lui George în mâini, avea asupră-i puterea de viață și de moarte. Tremurând sub impactul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fată bună, Diane. Ia spune-mi, e-adevărat că George a omorât-o pe Stella? Tot orașul vorbește. Tom rosti aceste cuvinte idioate cu intenția de a face o glumă. Dar văzu fața Dianei crispându-se brusc într-o grimasă animalică și, într-o secundă, se îndepărtă de el, iute ca o vidră, împungându-i piciorul cu călcâiul. Tom nu încercă să o urmărească. Se simțea umilit și ticălos. Își spuse: „Am să mă duc totuși la ea, nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un coș plin de reviste ilustrate. În lumina blândă, dulceagă a cămăruței ei supraaglomerate, Diane arăta cu totul diferită de persoana timidă, îngrijită, pe care Tom se obișnuise să o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la marginea obrajilor și terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele umede îi erau puternic rujate. Ochii erau înfundați în orbite și încercănați, iar mâinile mici, pătate de nicotină. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mobilul Poetului emite un semnal sonor, un țiuit, pentru primire de mesaj. Neidentificabil, ca sursă de proveniență. Un mesaj scurt, în versuri, cam bizar și, sigur, neinteresant. Apoi, de-afară, dinspre stradă, erupe un urlet! Un urlet ascuțit, prelung, jălalnic! Animalic! Un hăulit respingător, chinuitor de câine! Peste care se suprapune, dinspre curte, un al doilea urlet... Un zbieret gros, spăimos, grăbit și cutremurător! Sfredelitor, sfâșietor și izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși, îmi zicea. Fii sinceră. Și asta-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul cirenaicului și inventarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plăcerea... -9Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea acesteia: căci, pentru a exista cu adevărat, cea dintâi are nevoie de cea de-a doua. Satisfacția animalică - a se citi și a se reciti Lactanțiu! - nu l-a interesat niciodată pe Aristip. De altfel, cum ar arăta o plăcere căreia conștiința, rațiunea, cultura și reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? în această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea se edifică, pe calea rațiunii, reflecția, analiza, raționamentul, cunoștințele, cultura, judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în seama satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... în schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii tolerenți... -, nu pot decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
înalt. Pauza non-A. presupun. Acum, ca totdeauna, supui ipoteza examenului cortexului și cuvintele semantice adecvate nu vor întârzia să clopoțească. Gosseyn îl studia cu curiozitate. Rânjetul se mai îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul rânji din nou: ― Hai ― îi zise. Vei avea câteva șocuri. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de întuneric ale spiritului uman corespunde perioadei în care, în mod vag, omul începea să realizeze că nu mai este un animal, dar al cărui fundal îl constituiau tot reacțiile analitice, decurgând tot dintr-un ansamblu de identificări limitate și animalice. Istoria non-aristotelianismului, dimpotrivă, este istoria luptei omului pentru a-și antrena gândirea să discearnă obiectele și subiectele aparent asemănătoare, dar diferite în spațiu și timp. Lucru ciudat, experimentele ce au avut loc în această perioadă luminată au demonstrat o tendință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
amândoi când trebuia s-o alăpteze, din patru În patru ore: de altfel, chiar dacă era artificial și dintr-o sticlă de plastic, căci stresul secase sânul de alabastru al mamei, el nu se simțea atras către o Îndeletnicire atât de animalică și preferase s-o lase pe ea În continuare s-o facă - limitându-se să-și contemple femeile, fericit și Înduioșat, de la distanță. Și după aceea, când toată afacerea cu laptele se sfârșise, Începuseră plânsetele, poveștile interminabile, astmul, cântecele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încercase să-i arate că penetrarea rămâne un gest eliberator, iar actul sexual era ultimul bastion al libertății umane individuale, Într-un univers al maselor. Dar anumite probleme de lubrifiere, de erecție, de orgasm și sincronie, anumite stânjeneli hidraulice, mirosuri animalice, gemete nu Îl convinseră că actul era preferabil masturbării. GINECOLOGIE. Îl fulgeră un gând Înfiorător. Poate că Maja avea vreo boală și a avut puterea de caracter de a nu-i spune tatei pentru a nu-l neliniști În timpul campaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fie aceeași femeie cu soția lui dulce care Își petrecea zilele Într-un apartament Întunecos din Torre Spaccata. Așteptându-l acompaniată de muzica unui radio și de o fetiță de doar câteva luni - o creatură misterioasă, cufundată Într-o moleșeală animalică, moale, de spumă, caldă, avidă și mută. Soția aceea dulce care atunci când el se Întorcea În sfârșit de la muncă Îi ieșea În Întâmpinare, dându-i siguranța de a fi el centrul Universului. Căci știa că În orele acelea lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așteptau o victorie de luni de zile: erau ultimele din grupă, aproape de retrogradare. Valentinei Îi păru rău că nu putea să-și primească răsplata loviturilor ei ucigătoare, și nici nu putea lua parte la sărbătoare, Învăluită În mirosul cald și animalic al vestiarelor - miros de papuci, de picioare, de axile, de camfor, de păr și transpirație. Un miros plin de Încredere. Mirosul ei și al tovarășelor ei. Mirosul vieții obișnuite În care-și dorea să se Întoarcă și din care simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămâne. A-ți fi foame este degradant, indiferent de cultura sau poporul căruia aparții. Atunci când ne este foame nu mai discutăm despre lucruri sofosticate cum sunt libertatea umană și democrația. Un om înfometat este o ființă degradată, cu reflexe primare, animalice. Foamea este marea spaimă a omului, marea frică ce justifică însăși tendința naturală de a aduna, de a avea cât mai mult. Strângem din reflex, cu gândul ascuns că într-o zi ne putem apăra de foame și degradare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fi așa evoluțiile culturale și de civilizație ar fi fost imposibile. Întreaga civilizație și cultură umană stă pe lupta dintre bine și rău și faptul că răul nu ne poate subjuga. În caz contrar, lumea noastră ar fi una confuză, animalică și sălbatică, în care în fiecare moment l-am nega pe cel de lângă noi, negându-ne întreaga viață și personalitate. Ori, omul a construit și construiește, a creat și creează din ce în ce mai sofisticat. În același timp trebuie să mai spunem că
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]