833 matches
-
rochiei și arătându-i pieptul. Glasul ei ascuțit tăia ca un pumnal. Dante se oprise dintr-o dată, cu două trepte mai jos. Fata se apropie și se aplecă spre el, atingându-l cu sânul. Poetul simți un miros confuz, suflarea animalică a unei iepe amestecat cu ceva artificial, unul din parfumurile acelea ieftine care se vindeau În piețele din Oltrarno. — Pietra, bâigui el. Tu ești? — Da, eu sunt, messer Alighieri. Sau trebuie să te numesc prior? Se Întinse și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
totul altă parte, scârbit. Cuvintele și puținele idei pe care mai fusese în stare să ni le comunice din acea postură a plăcerii se împuținară și mai mult, transformându-se în răgete pe care drept cuvânt le-am putea numi animalice, atât de puternice și de îngrozitoare erau. Mârâind și torcând cu o forță de nedescris către cer, asemeni unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Romanul cocainei, cu ocazia publicării lui în volum, intervine în Poslednie novosti, 3 dec., 1936, cu o apreciere pe care o considerăm esențială pentru înțelegerea acestei scrieri: „povestirea cucerește prin împletirea permanentă a două linii tematice: linia angelică și linia animalică (Ă) în sens baudelairian“. După apariția sa în volum în 1936, Romanul cocainei n-a mai fost publicat cam o jumătate de veac, dar critica a continuat să fie interesată de el. Amintim aici doar două nume de referință ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sunt nici un fel de chibrite, le căutam fericit ceasuri întregi, fără pauză; altădată, mă lua în stăpânire o spaimă obscură, o spaimă care creștea pentru că eu însumi nu știam de ce sau de cine mă tem; atunci, sub imperiul unei spaime animalice, stăteam ceasuri întregi pe vine lângă ușă, sfâșiat între dorința insuportabilă de a priza din cocaina pe care o lăsasem pe divan și conștiința pericolului la care mă supun dacă las ușa fără supraveghere, fie și pentru o clipă. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
început, n-am sesizat nimic deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine sentimente animalice, pline de ticăloșie (răutate, furie, cruzime). S-ar părea că nu-i nimic deosebit în faptul că aceste sentimente se succed rapid; în realitate, exact această alternanță nemotivată de sentimente m-a condus la întrebarea fatală. E adevărat, puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sentimente. De aceea să le părăsim și să încercăm să-i atribuim lui Ivanov celelalte sentimente accesibile omului la teatru, cercetând în același timp în ce măsură ar fi putut aceste sentimente să-i provoace lui Ivanov o asemenea explozie de ură animalică. Ne e cu atât mai ușor să facem acest experiment, cu cât lista sentimentelor la care ne referim este mai mică (dacă renunțăm la nuanțe): ne rămâne doar să presupunem că spectatorul Ivanov sau 1) este rău din fire, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urăsc și nu vor să lovească pe nimeni. La prima vedere, această împrejurare pare să clatine serios tot edificiul nostru. Dar tot noi am presupus că supralicitarea celor mai umane și mai dezinteresate sentimente trezește în oameni predispoziția spre răutate animalică, spre manifestarea instinctelor celor mai joase. Avem, deci, în față mulțimea spectatorilor de la teatru, mulțimea de oameni care, sub acțiunea intrigii dramatice, au trăit intens cele mai umane sentimente; le vedem fețele, le observăm și în momentul când se aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
eroii buni a înfipt cuțitul în inima celui rău? Ați putea spune că în acest caz este vorba de simțul dreptății. Tocmai: intervine sentimentul justițiar, divin și înălțător. Dar spre ce ne-a dus trezirea acestui sentiment înalt? La ură animalică, la bucuria crimei. „Dar e împotriva celor răi - ni se va replica.“ „N-are importanță, răspundem noi, important este că a jubila la vederea sângelui de om e posibil numai atunci când ești însetat de sânge, când ești stăpânit de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sîngerare epidermică, precum veninul șarpelui cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care-și strîngea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. CÎinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrînă. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să-i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. CÎinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrînă. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să-i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați-mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o penetra Între coapsele palide și tremurătoare. Aceleași mîini care Îmi citiseră chipul cu șase ani În urmă În Întunericul Ateneului strîngeau acum bucile lucind de sudoare ale maestrului, Înfigîndu-și În ele unghiile și trăgîndu-le spre sine cu o poftă animalică, disperată. Am simțit cum mi se taie răsuflarea. A trebuit să rămîn acolo, paralizat, vreme de aproape o jumătate de minut, pînă cînd privirea lui Neri, neîncrezătoare la Început, aprinsă de mînie după aceea, a băgat de seamă prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
printre stele. Și apoi, deodată, nu mai poți rezista, și observi că în tot timpul ăsta ai mers cu picioarele prin noroi. Și vrei să te bălăcești în el. Și găsești o femeie ordinară, vulgară, de ultima speță, vreo ființă animalică în care strălucește cu înflăcărare oroarea sexualității, și te năpustești asupra ei ca o fiară. Și sorbi din ea până-ți potolești furia oarbă. Se uita la mine fără să se clintească. Izbuteam să-i susțin privirea. Vorbeam foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar părea ceea ce spun, aveam impresia că senzualitatea lui era ciudat de spirituală. Era în el ceva primitiv. Părea să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe pe jumătate umane, pe jumătate animalice - satirul și faunul. M-am gândit la Marsyas, pe care zeul Apollo l-a jupuit de viu pentru că îndrăznise să-l înfrunte în întrecerea cântăreților. Strickland părea să poarte în inima lui niște armonii stranii și niște tipare absolut banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
numai din când în când. La Strickland apetitul sexual ocupa un loc neînsemnat. Era nesemnificativ. Era plictisitor. Sufletul lui tindea către alte lucruri. Avea pasiuni violente și uneori dorința îi cuprindea trupul, așa că era împins către o orgie a poftelor animalice, dar el ura de fapt instinctele care-i răpeau stăpânirea de sine. Ba chiar cred c-o ura și pe partenera inevitabilă a desfrâului. După ce-și recăpăta controlul asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cumplitul Minotaur din expediția sa de la Răsărit? - Nu. Dar există altceva care e mai bine să fie Închis Înapoia zidurilor și ferit de priviri. Ceva ce poate cu adevărat depăși măsura omenească, așa cum membrele omului-taur o depășeau și pe aceea animalică. - Anume ce? - Cunoașterea. Și dumneata vei fi cu siguranță de acord, Matteo, replică poetul adresându-i-se bătrânului maestru, care Încuviință. Am nevoie de o ultimă favoare din partea dumitale, mai zise Dante. O schemă rapidă a planului castelului lui Frederic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Alături, Anna se tânguie de parcă ar durea‑o ceva. Însă cu siguranță e voluptatea, care - atunci când devine insuportabilă - ajunge să semene adeseori cu durerea. Ca să‑i țină isonul, Hans se tânguie și el. De parcă ar urla doi lupi. E ceva animalic și nu‑l înnobilează cu nimic pe om. Cred că acum au terminat, Hans e epuizat, așa că o să înceteze și‑o să schimbe în sfârșit placa. Rainer se holbează nemișcat în oglindă și la fel de nemișcat se holbează același Rainer din oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
găsește vreun aparat electric de reparat pe aici, ca să câștige și el teren cu ocazia asta. Prevăzător, scoate un biceps la înaintare și‑l încordează pentru ca Sophie să vadă și să recunoască forța brută care sălășluiește în mușchi. Hans e animalic și vrea să trezească și în Sophie animalul care, cu siguranță, se găsește înăuntrul ei. Abia au intrat în cameră, că Rainer și‑a și pus în funcțiune placa interioară care toarce ca un motor și scuipă în afară sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înverșunare. Uscăciune pentru că sadismul apare atunci când dorința s‑a eliberat de tulburarea ei, după cum spune și Jean‑Paul Sartre. Hans, dimpotrivă, declară că el este, de fapt, un animal, nu un om, care se și comportă ca atare, violent și animalic, așa cum a citit el într‑un roman polițist. A citit și Hans câte ceva, dar nu ce trebuie, ci ceea ce se găsește într‑o casă de muncitori a căror cultură s‑a format în mișcarea muncitorească. Dar a citit destul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Reiko, oricât ar fi fost ea de frumoasă. De neimaginat! Era ceva minunat, dar totuși al naibii de ciudat. Chiar după ce mi-am retras limba, Reiko rămase alungită pe canapea, nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea mai convingătoare dovadă că omul nu era deloc o ființă socială. Mie era, bineînțeles, goală pușcă, total expusă privirilor noastre. Nu mai știa unde se afla, cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
e la fel de fierbinte precum subsuoara unui brutar. Ori poate că nu e decât vina mea: împlinesc patruzeci de ani și devin nițel cam sentimental în preajma bebelușilor. Oricare ar fi motivul, dorința mea imperioasă de a procrea este de-a dreptul animalică, și bineînțeles că femeile îți văd asta în ochi și atunci te ocolesc bine-mersi. În ciuda acestui fapt, în lunga vară dogoritoare a anului 1938, comportamentul animalic se bucura într-un mod plin de cinism de un fel de renaștere ariană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Oricare ar fi motivul, dorința mea imperioasă de a procrea este de-a dreptul animalică, și bineînțeles că femeile îți văd asta în ochi și atunci te ocolesc bine-mersi. În ciuda acestui fapt, în lunga vară dogoritoare a anului 1938, comportamentul animalic se bucura într-un mod plin de cinism de un fel de renaștere ariană. 1 Vineri, 26 august — E exact ca un afurisit de cuc. — Cine? Bruno Stahlecker își ridică privirea din ziar. — Hitler, cine altcineva? Stomacul mi se strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul cirenaicului și inventarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plăcerea... -9Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea acesteia: căci, pentru a exista cu adevărat, cea dintâi are nevoie de cea de-a doua. Satisfacția animalică - a se citi și a se reciti Lactanțiu! - nu l-a interesat niciodată pe Aristip. De altfel, cum ar arăta o plăcere căreia conștiința, rațiunea, cultura și reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]