508 matches
-
Ilea, Petru Natea, Mihail Dragoș ș.a. Proza semnează Alexandru Ceușianu, Nicolae Albu, Gh. Atanasiu, Vladimir Nicoară, Nicolae Minamin, Traian Șuteu. Cu însemnări și critica literară colaborează Septimiu Bucur, D. Gherghinescu-Vania, Nicolae Albu, Ion Th. Ilea, Vasile Netea, Aurel Pop, Gh. Anitei, Petru Natea, Maximilian Costin, Alexandru Sară, David Lazăr ș.a. Aici Gherghinescu-Vania traduce poezii ale lui Paul Verlaine, Maximilian Costin un poem al lui Stéphane Mallarmé, iar E.C. Zamfir tălmăcește versuri aparținând lui Zareh Boronian. Revista publică numeroase materiale cu caracter
PROGRES SI CULTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289032_a_290361]
-
Stoppard. De multe ori și-a însoțit cărțile cu prefețe și comentarii avizate. După 1989 majoritatea versiunilor sale au fost reeditate. Traduceri: Anna Maria Ortese, Ochelarii, București, 1956; H.G. Wells, Omul invizibil, București, 1957; Len Doherty, Fiii minerului, București, 1961; Anita Desai, Țipătul păunului, pref. trad., București, 1966; Oscar Wilde, Prințul fericit și alte nuvele, București, 1966; Carlo Collodi, Aventurile lui Pinocchio, București, 1967; Henry James, Daisy Miller, pref. Sorin Alexandrescu, București, 1968, O coardă prea întinsă, București, 1991; Katherine Mansfield
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
Principatele Unite 18. 8455. Zisu Andrei, 7 apartamente, București, str. Popa Tatu 29, Cal. Văcărești 178. 8456. Zamfirescu Henric, 3 apartamente, București, str. Teodor Aman 2. 8457. Zanescu Marin, 9 apartamente, București, Calea Călărași 30. 8458. Zambaccian Krikov Onic și Anita, 55 apartamente, București, b-dul Republicii 63, str. N. Bălcescu 3-5, str. Sofia 9, Calea Moșilor 96, 26, str. Aristide Briand 10 Constantă, str. I. V. Stalin 13. 8459. Zandan Mates, 4 apartamente, Piatra Neamț, str. Cuza Vodă 31, str. I. C. Frimu
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Panait Istrati. Mereu atras de călătoriile pe mare, fiind mai degrabă un caracter in absentia și aspirând să devină ținta unor iubiri inaccesibile, nu reușește să supraviețuiască dincolo de intențiile auctoriale. Un alt bărbat, Mori, cucerește ușor, rând pe rând, pe Anita, Arabella, Lilly și Luiza, textul alunecând spre melodramatism, trăsătură ce minează premisele romanului. Unii critici au remarcat un soi de senzualism pur, primar la aceste personaje. Protagonistul din Catarge, care s-ar putea numi Peripateticul (și în sens negativ), reapare
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
Blaga. De remarcat sunt articolul lui Fernand Baldensperger despre poezia Valentinei de Wolmar (1935), al lui Jacques Dechartre despre G. Coșbuc, cel al lui Léon Thévenin despre Al. Macedonski, cele ale Elenei Văcărescu despre Cincinat Pavelescu și Leo Ferrero, al Anitei Belciugățeanu despre Cântecul lui Roland. Prezintă interes numeroasele interviuri sau dări de seamă despre prezența la București a scriitorilor Georges Duhamel, André Maurois, Marcel Prévost, François Mauriac. M.Pp.
LA ROUMANIE NOUVELLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287729_a_289058]
-
, Gheorghe (14.ÎI.1891, Macin, j. Tulcea - 19.XII.1967, București), prozator. Este fiul Anitei și al lui Sandu Bănea, mocani stabiliți în Dobrogea. B. rămâne devreme orfan de tată. Urmează, din 1904, ca bursier, Liceul „N. Bălcescu” din Brăila, printre colegii lui numărându-se viitorul critic Perpessicius. După ce-și ia, în 1912, bacalaureatul
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
a apăra interesele comerciale europene În Smirna, și temerile le erau spulberate. Doctorul Nishan Philobosian o pornise În acea după-amiază spre port tocmai În căutarea unei astfel de Încurajări. Își sărutase la plecare soția, pe Toukhie, și fiicele, Rose și Anita, și Îi bătuse prietenește pe spate pe fii săi, Karekin și Stepan, arătând spre tabla de șah și spunând, cu prefăcută seriozitate: ― Să nu mișcați piesele alea. Încuie ușa de intrare după el, verificând-o cu umărul, și o pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Berberian Își luase familia din oraș sau se ascundeau și ei la etaj, ca familia Philobosian. Trecuseră deja cinci zile de când se Închiseseră În case, timp În care doctorul Philobosian și fii săi jucaseră interminabile partide de șah, Rose și Anita răsfoind un exemplar din Photoplay pe care Îl luase pentru ele cu ocazia unei vizite la domiciliu În cartierul american al Paradisului, iar Toukhie gătise zi și noapte, pentru că mâncatul era singura modalitate de a alunga neliniștea. Pe ușa brutăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să ocupe cel mai Înalt punct dintr-un oraș, prin urmare convoiul este acum la Înălțime, deasupra orașului, mergând la vale. Curând, cele cinci mașini trec prin zonele părăsite, În care casele au fost abandonate sau unde se ascund familii. Anita Philobosian se uită pe furiș la superbele mașini acoperite de frunze care se apropie, iar priveliștea e atât de impresionantă, Încât Începe să desfacă obloanele Înainte ca mama ei să o tragă de acolo... și mai sunt și alte chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
foc. În casa lui de pe strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor ud peste balcon, apoi se repede Înapoi În casa Întunecată și Închide obloanele. Dar vâlvătaia pătrunde În cameră, luminând-o În dungi: ochii panicați ai lui Toukhie; fruntea Anitei, Înfășurată cu o panglică argintie, ca a Clarei Bow În Photoplay; gâtul gol al lui Rose; capetele Întunecate, plecate, ale lui Stepan și Karekin. La lumina focului, doctorul Philobosian citește pentru a cincea oară În acea noapte: ― „...este recomandat respectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză. În tembelismul meu de turistă curioasă, i-am reproșat: - Anita, de ce nu avem inclus Auschwitz-ul în program? - Draga mea, scuze, dar vezi tu, pentru mine Auschwitz-ul nu este loc turistic, nu e „vizitabil”. Mie mi-au fost gazați acolo bunicii dinspre mamă. M-am uitat în pământ, am intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu e „vizitabil”. Mie mi-au fost gazați acolo bunicii dinspre mamă. M-am uitat în pământ, am intrat în pământ de rușine de curiozitățile mele macabre care, uite, deschid răni. Atunci, Ursula a aplecat ochii și i-a spus: - Anita, tatăl meu a fost ofițer superior nazist. Poate chiar el e unul dintre cei vinovați de uciderea bunicilor tăi. Anita a privit-o lung, a cuprins-o în brațe și i-a răspuns: - Vai, Ursula, îmi pare așa de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pământ de rușine de curiozitățile mele macabre care, uite, deschid răni. Atunci, Ursula a aplecat ochii și i-a spus: - Anita, tatăl meu a fost ofițer superior nazist. Poate chiar el e unul dintre cei vinovați de uciderea bunicilor tăi. Anita a privit-o lung, a cuprins-o în brațe și i-a răspuns: - Vai, Ursula, îmi pare așa de rău pentru tine! Au rămas o vreme așa, îmbrățișate. Noi, celelalte, mute. Din turnul bisericii, a început să se audă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o vreme așa, îmbrățișate. Noi, celelalte, mute. Din turnul bisericii, a început să se audă un cântec dureros, cântat de o trompetă. Probabil că așa suna ceea ce se întâmpla în inima lor. Probabil. În realitate, nu știu. Nu eram nici Anita, nici Ursula. Într-o bună dimineață, Ursula a plecat înapoi în Englitera ei. Sub stejarul de la Gospodăria de partid am găsit o cutiuță de trabucuri Christinne of Danemark, dintr-alea cu care ne afuma ea în serile noastre în grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bastonul și făcuse infecție tetanică. Stupid, dar curajul de atunci l-a ajutat să fie primit în LAPD. La începutul lui ’42 lucra pentru cei de la Controlul Străinilor. Îi aduna pe japonezi și îi caza în grajdurile de la hipodromul Santa Anita. S-a întâlnit cu un băiat plin de haz, Bob Takahashi, i s-a făcut milă de povestea lui și l-a luat într-un turneu în Tijuana - băutură, curve, curse de câini și un rămas-bun stropit cu lacrimi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dancul pe țiganca Safta. Deși te văd pornit, nu mă pot opri să nu pun paie pe foc și să-ți amintesc că la 6 decembrie 1765 o medelnicereasă de această dată dăruiește mănăstirii Dancul o fată de țigan numită Anita. Faptul că unii monahi au avut familii proprii în mirenie cu fiice și feciori, lucruri despre care noi am mai vorbit, ni se confirmă și în zapisul de la 22 octombrie 1766 (7275): „Adică eu, monahul Sărafim, dinpreună cu feciorii mei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mă numea întruna Marcello. Dar acum du-te să te culci, altfel vine mama acasă și trebuie să născocim la repezeală niște minciuni, ca să-i explicăm de ce mai ești treaz la asemenea oră. Doar nu-i putem spune că din cauza Anitei Eckberg nu dormi. Cândva, mai târziu, oricum ai să faci tu nopți albe din pricina unei femei, fie pentru că te iubește, fie pentru că nu te iubește. Iar minciunile vor veni și ele. Dar pe acelea n-ai să i le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ajute pe una dintre puicuțele cu care lucrează. Se antrenaseră împreună și probabil ea se aprinsese deja... mă rog, el s-a întors să o susțină pentru că avea probleme. Rezultatul a fost că și-a compromis cursa. E vorba de Anita? mă prefac eu, deși știu foarte bine la cine se referă. Da, chiar ea. O tipă drăguță și prietenoasă. NENOROCITA! TICĂLOASA! Aș vrea să strig să mă audă toată lumea. Eram sigură că pusese ochii pe el, am văzut-o, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai degrabă educat în spiritul protestantismului american decât în manieră britanică. Dacă îi faci avansuri într-un moment nepotrivit, te trezești respinsă cu o privire destul de brutală și bați în retragere cu sentimentul că nu ești deloc atrăgătoare. Sper că Anita va face același lucru și se va alege cu uitătura aceea indiferentă și severă care s-o facă să se simtă nesigură pe viață. —Nici mie nu-mi plac sălile de fitness, zice Jake. Cred că a intervenit pentru că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
River, New Jersey, 2001. Dilenschneider, Robert, L., Dartnell's Public Relations Handbook, fourth edition, Editura Dartnell Corporation, Chicago, 1996. Goldstein, Norm, The Associated Press Stylebook and Briefing on Media Law, Editura Perseus, Cambridge, Messachusets, New-York, 2000. Knapp, Mark, L., Vangelisti, Anita, L., Interpersonal Communication and Human Relationships, fourth edition, Editura Allyn and Bacon, Boston, London, Toronto, Sydney, Tokyo, Singapore, 2000. Kunkzik, Michael, Public Relations. Konzepte und Theorien, Editura Böhlau, Köln, Weimar, Wien, 1996. Martini, Bernd-Jürgen, Handbuch PR, vol. 1,2,3
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
toți mai mult sau mai puțin nebuni, nu ți se pare? i-am răspuns eu, gîndindu-mă mai curînd la soțul și la fiul ei decît la ea. Vorbind despre filmul lui Sjöberg, tata spusese că o revăzuse cu plăcere pe Anita Björk, interpreta domnișoarei Iulia, Într-un foarte frumos film al lui Ingmar Bergman, Așteptarea femeilor. Și Începuse să-l ridice În slăvi pe Ingmar Bergman, de parcă nu l-ar fi tratat nimeni niciodată drept erotoman. Nu știu care din doi, Bergman sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Stranieri; ele aveau de obicei ceva să-i dea dacă mergea să cerșească de mâncare. Își părăsi biroul și coborî pe scările din spate până la parter, croindu-și drum În birou prin masivele uși duble. Sylvia, scundă și tuciurie, și Anita, Înaltă, blondă și răpitoare, ședeau la mesele lor față În față, frunzărind hârtiile ce nu părea niciodată să le dispară de pe pupitre. — Buona sera, ziseră amândouă când intră, apoi Își plecară Înapoi capetele spre dosarele cu coperte verzi Împrăștiate În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
biroul lor doar ca să cerșească mâncare sau să le spună că unul dintre aplicanții lor pentru permis de muncă sau de reședință fusese arestat și putea fi șters din listele și dosarele lor. — Nu ți se dă mâncare acasă? Întrebă Anita, În timp ce deschidea unul dintre sertarele mesei ei de lucru. Din el scoase o pungă de hârtie maro. Deschizând-o, scoase una, apoi două, apoi trei pere coapte și le așeză În partea din față a mesei, la Îndemână. Cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
coapte și le așeză În partea din față a mesei, la Îndemână. Cu trei ani În urmă, pe un algerian căruia i se refuzase un permis de o luase razna În birou când i se dăduse vestea, o Înșfăcase pe Anita de umeri și-o trăsese peste masă. O ținea acolo, strigându-i În față Într-o arabă isterică, tocmai când Brunetti intrase să ceară un dosar. Își trecuse brațul brusc pe după gâtul bărbatului și-l strânsese până ce-i dăduse drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de umeri și-o trăsese peste masă. O ținea acolo, strigându-i În față Într-o arabă isterică, tocmai când Brunetti intrase să ceară un dosar. Își trecuse brațul brusc pe după gâtul bărbatului și-l strânsese până ce-i dăduse drumul Anitei, care căzuse pe scaunul de la birou, plângând Îngrozită. Nimeni nu se mai referise la acel incident de atunci, dar el știa că putea Întotdeauna găsi ceva de mâncare În pupitrul ei. — Mulțumesc, Anita, zise el și luă o pară. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]