453 matches
-
mă enervează mai tare decât sfatul acesta: Calmează-te!”, „Nu ai nici o problemă câtă vreme nu-ți dai seama că o ai.” Metehnele se dau în vileag de multe ori prin ziceri autoreflexive: „Promit să fiu din ce in ce mai sincer !” Un fapt anodin extras din concretul cotidian, ajunge, prin generalizare, să sugereze și sensuri de ordin etic: „Orice se murdărește mai ușor decât se curăță.” Zicerile despre conștiința sunt deseori cuplate cu aluzii la patimă banilor și boală consumatorismului: „Nu te uita în
UN MAESTRU ISRAELIAN AL ZICERILOR SAPIENŢIALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342145_a_343474]
-
-i “ia urmele” consătencei lor, urme atât de adânc înfipte în solul mirosloveștean, în nisipul râului Moldova, scăldătoarea copiilor perindați prin timpul mirosloveștean, înainte și după atestarea documentară a acestei localități aflate în nucleul Moldovei medievale. E aici și omagiul anodinului intermediar al evenimentului, cel care speră cu fervoare să i se atenueze cât-de-cât vina autoasumată de a fi redactat capitolul “Fiii satului” din numita monografie fără prezența capitală a Tamarei Antal (Ioniță), singura creatoare de artă plastică având filiație mirosloveșteană
ÎNSEMNE CIVILIZATOARE ALE SATULUI (SAU) PICTORIŢA BĂCĂUANĂ TAMARA ANTAL S-A ÎNTORS APOTEOTIC ACASĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343922_a_345251]
-
să-ți iasă-n întâmpinare? Ți-am spus că viața nu e decât o joacă cu reguli simple și duioase cu guri deschise spre săruturi argintii aruncate de univers în neant pentru ca noi să le prindem pe alte buze străine, anodine, cu arome de cafea pregătită la un local fistichiu Ți-am spus eu că mă vei regăsi în fiecare femeie pe care o trimit să te iubească... Ți-am spus... iar tu... ai înțeles. Referință Bibliografică: Ți-am spus... Mihaela
ȚI-AM SPUS... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381394_a_382723]
-
să-ți iasă-n întâmpinare? Ți-am spus că viața nu e decât o joacă cu reguli simple și duioase cu guri deschise spre săruturi argintii aruncate de univers în neant pentru ca noi să le prindem pe alte buze străine, anodine, cu arome de cafea pregătită la un local fistichiu Ți-am spus eu că mă vei regăsi în fiecare femeie pe care o trimit să te iubească... Ți-am spus... iar tu... ai înțeles. Citește mai mult Ți-am spus
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
de inima mea să-ți iasă-n întâmpinare? Ți-am spus că viața nu e decât o joacăcu reguli simple și duioasecu guri deschise spre săruturi argintii aruncate de univers în neantpentru ca noi să le prindem pe alte buzestrăine, anodine, cu arome de cafea pregătităla un local fistichiuți-am spus eu că mă vei regăsi în fiecare femeiepe care o trimit să te iubească...Ți-am spus... iar tu... ai înțeles.... XXI. SONET 41, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr.
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Pește păcate, idealuri, dogme... Mai ard în sobă urme vagi de jar, Se împletesc cu ale tale forme. Tomnatec, anodin, în cartier, Placid și elegiac privesc în noapte... Orașu-ncojurat e de mister, Mi-e dor de tine, de-ale tale șoapte. Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Știu c-o să vii!... În asta penurie De dragoste, de vis, de ideal
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
la luminozitate. Remarc agonia, insurmontabilele zâmbete stoarse, colective. Baby, văd blocajele secolului în stare embrionară. Raționalul se lasă parcă sabotat de irațional, iar haotismul patogen sabotează nudurile de vată. Pe șevalete de gumă stradală, arabescurile monocrome s-au desacralizat. Zmângălim anodin prezentul, de parcă devitalizarea ne-a păpat apendicele dinamicului. Politicul a devenit amantul părăsit , făuritor de arsură ionică al măduvei tale, baby! Of, am început a adora opozabilititățile , căci ele îmi mai mențin încă echilibrul phoenixian. Gândesc în oglindă sau distorsionat
SEDU-MĂ DEPRESIV, BABY! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372383_a_373712]
-
sale de spaniolă deveniseră deja atît de vaste încît orice hispanist cu veleități de traducător literar ar fi avut temeiuri serioase de invidie. Eugen Dorcescu, știm cu toții, este certat cu tot ceea ce înseamnă inautenticitate, lipsă de profunzime, joc gratuit, „poantă” anodină: ceea ce caută el în poezie este dovada unei anevoioase purificări interioare la capătul căreia se poate primi - sau nu - darul cuvîntului poetic revelator. Este firesc, în acest caz, ca afinitățile sale să se îndrepte spre acei poeți în care regăsește
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
putere Alinarea din tandra mângâiere Acum mă pierd în ape tulburi În ocean de vise neîmplinite Acolo unde lumina În veci nu-mi va străpunge Mă pierd în suferința nimicniciei mele Ca o frunză pe apa și fulgerul în haos Anodin ca rostul timpului în spațiu Mă pierd, în ale mele decizii prea pripite În eternul apelor adânci Înconjurat de asurzitoarea liniște deplină Mă pierd în regretul zilei de mâine Înecat în lacrima sufletului malad Acum inspir aerul de azi Însă
PIERDUT ÎN ETERN de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376903_a_378232]
-
în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Trec anii? Doar clipele-n goană...:). Azi, puști lud iar mâine bătrân, (Azi liniște, mâine prigoană...) Gustând din al vieții festin. Trec anii-n iubire, vis, ură... Frenetic destin? Anodin!... Neras, cu o barbă mai sură, Întâmpini, calm, anii ce vin. Nimic nu-i lăsat la-ntâmplare... În linia vieții stă scris, El, omul, se naște și moare Visând un placid paradis. Nimic nu-i lăsat la-ntâmplare, Nimic nu
VIAŢA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378032_a_379361]
-
dar și jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale, poetul italian, ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale, luate ca eden, copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri. (Tramontana). Edenul la Montale este virtualitatea ontologică, dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții: Tu prima mi-ai spus/ că măruntul zbucium/al inimii mele
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
vreau firea fermecată de-un nou început. Nu-mi mai pasă ce este aproape. Ceață deasă pe ochi s-a lăsat. Orizontul îmi arde sub pleoape când cu sufletul iar îl străbat. Mai departe, mereu mai departe, părăsind un prezent anodin ale cărui ferestre sunt sparte de luceferi ce cad din preaplin. Viitorul vibrează în strune către inima mea un nou cânt, care-n șoapte de dragoste-mi spune că-s acum un alt cer și-alt pământ. Vin din contrarii
MAI DEPARTE VIN DIN CONTRARII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374664_a_375993]
-
dar și jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale,poetul italian,ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale,luate ca eden,copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
altele. * După miezul nopții, Mira se trezi speriată de un coșmar ce-i necăjise ani buni somnul! Tocmai retrăise în vis calvarul nunții sale religioase. Se întâmplase în biserica unei mănăstiri dintr-un sat de munte, după un tipic rural anodin, necunoscut și nedorit pentru că nu-i fusese prezentat și explicat dinainte nici de viitorul soț, nici de familia acestuia. Retrăise și acum urâta farsă a cununiei religioase petrecute într-o mănăstire unde mirii intraseră îmbrăcați ca excursioniști, la fel și
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
actual și înlocuirea lui prin opoziția de la "Timpul". În adevăr, daca articolul nostru de la 9 martie nu ar conținea decât manifestarea unei impaciențe a opoziției de a veni la putere, negreșit că o asemenea cerere din partea opoziției ar fi foarte anodină, precum o declară și "Presa"; însă noi am ridicat cestiunea mai presus de considerațiuni de persoane sau de partizi; noi am pus înainte teoria foarte constituțională că șeful statului are dreptul după unii, datoria după alții, fiindcă fiecărui drept corespunde
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de oră, în viața cîte unei familii oarecare. Pe rînd, aleatoriu (oare?), o familie din milioanele continentului american se supune unei radiografieri permanente, zi și noapte, în care viața se consumă, firesc (un firesc filmat!), în datele ei cele mai anodine. Protagoniștii devin astfel eroi de-o zi ai planetei. Ce,-i puțin lucru? În care din noi nu stă pitită această devoratoare dorință de a fi... văzut? Mistuitorul ambîț e cu atît mai acut cu cît persoana/persoanele sînt oameni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
maintenant je ne t'écrirais peut-être ", etc.)1310 Au niveau stylistique, le traducteur a relevé des métaphores déplacées, des ajouts, des suspensions, des modifications, des suppressions. Le nouveau registre imprimé à l'original est qualifié par Philippe Loubière comme " parfois anodin, parfois lourd, toujours forcé ". Îl exemplifie par la traduction que donne Jean Poncet au titre Un om s-apleacă peste margine, à savoir : Un homme se penche sur le bord de la falaise : Pourquoi introduire " falaise " ? Forcer le sens vers un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
G. Călinescu însuși rezerva „epigramistului” un paragraf în Istoria literaturii... Poetul pragului de veac, vetust, dispare, repede uitat, în schimb, în valul marelui lirism adus de anii interbelici. În Zale roșii (1919), grupase versuri așa-zis „eroice”; o ultimă plachetă, anodină, Aripi albe (1932), pretinde să exprime, în serbede pastișe, trăiri subtile și extaze mistice. Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
limba națională, prin cultură și educație. E un orator înzestrat, plin de vervă, precum în conferința O umorescă veridică (1870), o spirituală prezentare a satului Drăguș. Lipsite de orice valoare sunt cele câteva încercări literare ale sale, de fapt niște anodine tălmăciri (din Oliver Goldsmith ș.a.). De remarcat ar fi doar traducerea poeziei Blestemul poetului de Uhland. Ca scriitor, a avut parte de un destin postum. Cu un lexic și o ortografie destul de greu lizibile, jurnalul său de călătorie a trecut
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
eroii nu sunt ce par a fi, posturile ilariante pot să conțină nuanțe de dramatism. Este reversul acelor situații în care dramatismul, tratat cu o subtilă ambiguitate, emite reflexele unui comic (verbal sau factual) de umoare sarcastică. În pofida unor subiecte anodine, simțul măsurii și lapidaritatea contribuie la impresia de esențial, punctată cu un bun instinct al amănuntului revelator. Adevăratul B. e de căutat îndeosebi în acele scrieri unde, în absența oricărei grimase (de înduioșare, de încruntare), precizia observației și finețea psihologică
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
mai degrabă graiul nostru familial. La urma urmei, fiecare familie își are micile ei manii verbale, ticurile ei de limbaj și poreclele care nu trec niciodată dincolo de pragul casei, argoul ei intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu aceste ciudățenii anodine - originalitate în ochii unora, extravaganță pentru ceilalți. Până în ziua în care am descoperit că o pietricică acoperită de rugină putea face să-i mijească lacrimile printre gene și că franceza, graiul nostru de acasă, putea - prin vraja sunetelor sale - să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de tristă amintire) mi-a operat în text mai multe modificări. Am să dau câteva exemple. În starea generalizată de haos în care se afla societatea românească, CCES nu a admis titlul propus de mine, , impunând un titlu neutru și anodin. Activiștii comuniști nu se temeau doar de idei, ci și de cuvinte. După decembrie 1989 am avut ocazia să văd o listă de termeni interziși de cenzură. Unul dintre ei, aflat pe primul loc, era „libertate”. Alții erau „haos” și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bonetul frigian". Și d. Rosetti binevoiește a ne spune că fiica d-sale se numește Libertatea - sofia, de unde deduce că la această persoană am voit să facem aluziune. Ultimul punct merită singur să fie relevat, căci celelalte sunt atât de anodine încît se combat prin ele însăși. Ne vedem însă nevoiți să-i răspundem printr-o întrebare: De când oare Libertatea și înțelepciunea poartă pe cap bonetul frigian care l-a supărat atât de mult? Știam până acum că Republica, uneori și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cap sau ca și cum ceea ce au în cap nu are legătură cu ceea ce au în mînă. Ca și cum ne-am putea gîndi la creațiile unei epoci independent de instrumentele ei, de reprezentările și comportamentul aparaturii memoriei. Toate aceste mici semne de demarcație anodină reproduc antica împărțire, și e lipsit de importanță în acest context că binele, seriosul, greul sînt plasate de partea "reprezentare-cultură" sau de partea "producție-tehnică". Marx ia de la Platon modelul dublului sau al reflectării, mulțumindu-se să inverseze locurile. "Idealiști" sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]