715 matches
-
serviciile medicale, deficit care poate fi de natură senzorială, mintală, fizică, locomotorie, neuropsihică sau de limbaj. Prin deficiență se înțelege pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice și desemnează o stare de anormalitate funcțională, adesea cu semnificație patologică, stabilă sau de lungă durată, care afectează capacitatea și calitatea procesului de adaptare și integrare școlară, profesională sau în comunitate a persoanei în cauză. Termenul generic deficiență include și o serie de alți termeni cu
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
originea organică și cea psihogenă a autismului, ambele fiind valabile datorită imposibilității de diferențiere în perioada primilor ani de viață între componenta somatică și cea psihică. Unele studii neuropsihologice au căutat să explice deficitele cognitive fundamentale care se află dincolo de anormalitățile comportamentale observate în cazul acestei tulburări. Astfel, trei dintre cele mai importante teorii presupun că există deficite cognitive fundamentale în funcțiile executive, coerența centrală și elaborarea unei opinii de către persoana cu autism. Pentru examinarea funcțiilor executive 1 s‑au utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fundamentale în funcțiile executive, coerența centrală și elaborarea unei opinii de către persoana cu autism. Pentru examinarea funcțiilor executive 1 s‑au utilizat unele probe neuropsihologice (spre exemplu, Turnurile din Hanoi, sortarea Wisconsin a cărților de joc) care au evidențiat unele anormalități în desfășurarea proceselor cognitive. Astfel, s‑a ajuns la concluzia că dificultățile manifestate de persoana cu autism în capacitatea de a trece de la o sarcină la alta justifică acel comportament ritualistic‑repetitiv observat în autism și care reprezintă caracteristica definitorie
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
păstra lucrurile într‑un anumit tipar; - comportament repetitiv și tendințe de autoflagelare; - prezența unor domenii în care dezvoltă abilități extraordinare: desen, muzică, memorare, abilități matematice; - anumite semne clinice care fac parte din tabloul simptomatologic al autiștilor (este vorba despre sinestezie, anormalități la nivelul creierului observate la examenele RMN și un nivel crescut al secreției de serotonină în creier). Specialiștii au încercat crearea unor instrumente/probe care să poată diagnostica din timp prezenta tulburărilor din spectrul autist; The Checklist for Autism in
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sindromul Kanner, sindromul Asperger, sindromul Rett, sindromul Heller, autismul atipic. 2. În 1943, medicul Leo Kanner a descris pentru prima dată 11 copii care s‑au prezentat la clinica sa cu o combinație de grave deficiențe de vorbire marcate de anormalități în interacțiunea socială și o înclinație spre comportamente stereotipice, repetitive și ritualistice. Acești 11 copii au fost primii copii diagnosticați cu autism infantil. 1. O estimare moderată a incidenței autismului este de aproximativ 4‑5/10.000 indivizi. Totuși, estimările
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
temporal, parietal și nucleii bazali). În contrast cu aceasta, corpul calos, o conductă fibroasă care leagă cele două emisfere ale creierului, a scăzut în mărime în partea de mijloc și în cea posterioară. Creșterea masei creierului la indivizii autiști sugerează existența unei anormalități în dezvoltarea creierului (se produc prea multe celule nervoase, nu se elimină destul țesut nervos prin procesul normal de eliminare a țesutului nervos în perioada de dezvoltare sau există o supracreștere a țesutului nonneuronal). Modul în care sunt distribuite anormalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
anormalități în dezvoltarea creierului (se produc prea multe celule nervoase, nu se elimină destul țesut nervos prin procesul normal de eliminare a țesutului nervos în perioada de dezvoltare sau există o supracreștere a țesutului nonneuronal). Modul în care sunt distribuite anormalitățile în creierul individului autist, mod rezultat din studiul postmortem, este asemănător cu teoriile neuropsihologice care sugerează că anormalitățile creierului persoanei cu autism nu pot fi localizate doar într‑o singură structură a acestuia (unele anormalități sunt asemănătoare cu cele care
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
normal de eliminare a țesutului nervos în perioada de dezvoltare sau există o supracreștere a țesutului nonneuronal). Modul în care sunt distribuite anormalitățile în creierul individului autist, mod rezultat din studiul postmortem, este asemănător cu teoriile neuropsihologice care sugerează că anormalitățile creierului persoanei cu autism nu pot fi localizate doar într‑o singură structură a acestuia (unele anormalități sunt asemănătoare cu cele care apar la un adult în cazul unei congestii cerebrale); astfel, o singură anomalie timpurie apărută în procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Modul în care sunt distribuite anormalitățile în creierul individului autist, mod rezultat din studiul postmortem, este asemănător cu teoriile neuropsihologice care sugerează că anormalitățile creierului persoanei cu autism nu pot fi localizate doar într‑o singură structură a acestuia (unele anormalități sunt asemănătoare cu cele care apar la un adult în cazul unei congestii cerebrale); astfel, o singură anomalie timpurie apărută în procesul de dezvoltare a creierului în autism poate afecta mai multe structuri și zone ale acestuia. Alte studii au
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cele care apar la un adult în cazul unei congestii cerebrale); astfel, o singură anomalie timpurie apărută în procesul de dezvoltare a creierului în autism poate afecta mai multe structuri și zone ale acestuia. Alte studii au arătat că există anormalități în concentrația unor substanțe chimice identificate în creier. Cea mai importantă descoperire din ultimii 25 de ani în cercetarea autismului a fost concentrația crescută de serotonină descoperită la o treime din indivizii autiști și faptul că, la unii dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
exclusivist, unde trecerea dintr-o parte a orașului în alta devine din ce în ce mai problematică. Subdezvoltare - Mihnea Preotesi Conceptul de subdezvoltare. Istoric, definiții și clasificări. Țări dezvoltate , subdezvoltate și în curs de dezvoltare În limbajul comun, subdezvoltarea (s.) definește o stare de anormalitate. Fie că privește indivizii sau colectivităție, s. reprezintă definiția unei stări a acestora, considerată inferioară în raport cu o stare-reper, apreciată ca normală pentru momentul/stadiul respectiv. În ceea ce privește indivizii, s. vizează elemente de ordin fizic sau psihic. În ceea ce privește țările, chiar dacă perspectiva este
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
doar secundar la cele cantitative. Argumentul afirmației constă în faptul că nu tot ce poartă aceași eticheta, din punct de vedere psihologic înseamnă același lucru. Cu toate acestea, modelul de normalitate este identificat cu comportamentul modal, imaginar, iar aberantul sau anormalitatea se înscrie în afara acestei norme statistice, mai precis se confundă cu abaterile în sens negativ. Practic, prin acceptarea normei medii statistice, care este în același timp logic, eficace și operant, se înlătura, pe de o parte arbitrarul în apreciere, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
De altfel, titlurile capitolelor Ceva despre ghips, Un oraș orizontal, Ce este o gutieră?, Hoteluri și sanatorii sunt reprezentative în acest sens. O primă descriere a omului blecherian care trăiește într-un univers ,,orizontal", Berck, singurul spațiu de altfel unde anormalitatea devine normalitate, o avem în aceste pagini: Închipuiți-vă un fel de landou rectangular cu coviltir la spate, un fel de ladă, un fel de barcă pe roate în care zace un om culcat, înfășurat în cuverturi, care mână calul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mormântul fiziologic, râvna continuă de a fi un om normal și sănătos ca și ceilalți, duce la o exacerbare a simțurilor; insul dobândește antene noi, cu care e în stare să perceapă ceea ce oamenii normali nu percep. Simțământul neputinței și anormalității, al pieririi inevitabile îl îmboldește la gesturi absurde, ilogice, la acte enorme, abracadabrante, apanajul eroului din Întâmplări în irealitatea imediată. Numai boala și simțământul morții lente, implacabile, pot da virulența analizei în care să-ți ironizezi, să-ți batjocorești tu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
are o astfel de părere. Norm Shealy, medic, peședinte fondator al Asociației Medicale Holistice Americane, a afirmat categoric că „medicina energetică reprezintă viitorul oricărui tip de medicină”. Richard Gerber, medic, anticipează faptul că „Abordarea fundamentală a vindecării va fi Înlăturarea anormalității la nivelul energiei subtile, cea care este principala cauză a manifestarii bolii”6. Paradigma aceasta este și veche și nouă. După spusele lui Albert Szent-Gyorgyi, laureat al premiului Nobel În medicină, „În fiecare cultură și În fiecare tradiție veche, vindecarea
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
politice importante ce pun în lumină raporturile actorilor politici cu realitatea, raționalitatea, moralitatea. În opinia mea, politica și politicianismul; puterea ca scop și puterea ca mijloc, politica puterii și politicile publice sunt clivajele ce pot face diferența dintre normalitatea și anormalitatea politică. Din perspectiva paradigmei părților și a întregului și a ideologicului "bine temperat", căderea politicului în politicianism presupune dezechilibrarea raporturilor dintre parțialitățile sociale, dintre acestea și întreg, ca și pervertirea naturii moral-civice a politicului, alterarea esenței sale rațional-practice, denaturarea modalității
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
epocă a luminilor", pentru a evita suprapunerea peste întreaga desfășurare cronologică a secolului al XVIII-lea care debutează sub auspiciile încă destul de pregnante ale ideologiei clasice.99 De fapt, prelungirea clasicismului peste granițele secolului său, nu trebuie privită drept o anormalitate având în vedere forța principiilor impuse care răspundeau unei coagulări ideologice aproape fără precedent și care au generat o serie de capodopere incontestabile. Un curent de o asemenea amploare care a reușit, mai ales, să fructifice la un nivel superior
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
familii cu risc înalt (cancer familial și mutații), studiul CAPS3. La 85 (42%) dintre aceștia s-au identificat leziuni pancreatice, frecvența acestora crescând cu vârsta, cea mai mare parte fiind IPMN și o mică parte fiind tumori neuroendocrine [3]. Detectarea anormalităților s-a realizat cu CT, RM și EUS în 11%, 33,3%, și 42,6% dintre cazuri [3]. Cea mai bună concordanță pentru mărimea, numărul și localizarea leziunilor a fost între EUS și RM [3]. Alte serii care au inclus
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez, Pompilia Radu () [Corola-publishinghouse/Science/92199_a_92694]
-
blândă și dulce, ca de zeiță, cu buzele cărnoase, însângerate, și ochii negri, arzători, de te făceau să tremuri"427. Jidovii sau uriașii de unde își revendică descendența, sunt primii oameni creați de Dumnezeu și căror seminție a pierit la potop, anormalitatea Oanei fiind "semnul unei biologii sacre" 428. Episodul împreunării cu taurul are rădăcini și în credințele populare autohtone legate de strămoșul totem: "poate sufletul acel din vită e un moș al meu"429. Taurul este analizat de M. Eliade în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tumorii respective la radioterapie prin prelevarea prin biopsie a unor fragmente după administrarea primei doze și cuantificarea fenomenului apoptotic [280]. Studierea tumorilor iradiate a evidențiat de cele mai multe ori arii întinse de necroză, sugestive pentru prezența unor alterări vasculare. Într-adevăr, anormalități ale vascularizației sunt observate în mod frecvent la nivelul țesuturilor normale care au fost afectate de radiații. Doze relevante din punct de vedere clinic pot induce apoptoza celulelor endoteliale [ 469]. Microvascularizația tumorală este diferită de cea normală atât din punct
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
tumorii respective la radioterapie prin prelevarea prin biopsie a unor fragmente după administrarea primei doze și cuantificarea fenomenului apoptotic [280]. Studierea tumorilor iradiate a evidențiat de cele mai multe ori arii întinse de necroză, sugestive pentru prezența unor alterări vasculare. Într-adevăr, anormalități ale vascularizației sunt observate în mod frecvent la nivelul țesuturilor normale care au fost afectate de radiații. Doze relevante din punct de vedere clinic pot induce apoptoza celulelor endoteliale [ 469]. Microvascularizația tumorală este diferită de cea normală atât din punct
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
categorie diagnoză ce apare în toate manualele și tratatele, în toate clasificările și sistemele de diagnostic a tulburărilor psihice. Cei ce se ocupă de psihologia persoanei ridică și ei din anumite puncte de vedere problema exagerării unor trăsături, a devianței, anormalității patologice a unor oameni, în variate împrejurări sau de-a lungul întregii vieți. Justiția se întreabă, de asemenea, dacă unele comportamente aberante nu își au originea, într-o deviere a personalității și în ce măsură marii recidiviști și criminali sadici sunt, în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cel ce atinge standardele unei bune normalități - este un om care poate iubi plenar și complex, afectiv, sexual și valoric. O viziune asupra personalității ca cea a lui Maslow e, desigur, utilă, ca reper, atunci când ești preocupat de variabilitatea și anormalitatea personalității. Ea nu acoperă însă decât o zonă bine delimitată a complexei realități a existenței persoanei. 2.9. Cogniția socială - Bandura; Rogers Psihanaliza și psihologia trăsăturilor de personalitate nu abordează foarte serios motivația actelor circumstanțiale ale persoanei. Bandura consideră persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
critice ale dezvoltării; studierea perioadelor cu risc crescut; constituirea unor indivizi cu risc constant pentru tulburări psihice și evoluția acestora în cursul dezvoltării; studierea situațiilor developmentale în care copilul sau tânărul se află într-o fază intermediară între normalitate și anormalitate; influențele negative asupra dezvoltării diverselor funcții a unei deficiențe sectoriale, prin cumulări intermitente, ajungându-se la vulnerabilizări sau perturbări de ansamblu; compensarea developmentală a unor deficiențe prin evoluția spontană sau prin intervenții țintite în anumite perioade de viață etc. Patologia
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tulburărilor psihopatologice corespunzătoare Axei I. Astfel, în tulburările de personalitate de cluster A sunt descrise mișcări anormale ale globilor oculari, ca și în schizofrenii (Siever și Davis, 1991Ă. La tulburările de personalitate de cluster B - TP antisocială cu precădere - apar anormalități ale cortexului prefrontal, precum scăderea masei substanței cenușii corelabilă cu impulsivitatea (Raine, 2000Ă. În același context, la pacienții cu TP antisocială și TP de tip borderline sunt descrise deficiențe ale funcțiilor executive (O’Leary, 2000Ă. Experiențele și particularitățile copilăriei au
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]